miercuri, 3 decembrie 2008

Camarazi de fier


Inca din cele mai vechi timpuri, cand mamuti giganti zguduiau pamantul cu greutatea lor, omul a constientizat importanta notiunii de societate.

Motivele au fost cat se poate de simple, pentru atingerea unor scopuri si mai ales pentru supravietuire. Focul pasiunii se aprinde in sufletul fiecaruia dintre noi, insa mai multe focuri din mai multe suflete, naste o torta uriasa ce poate schimba uneori chiar soarta unei intregi planete. Nu avem nevoie de dovezi pentru asta.

Suntem conform definitiei un grup de oameni care indeplinesc o actiune comuna, interesant cum totusi, unii dintre noi nu au realizat pana acum asta. Opreste-te putin din antrenament si uita-te la cei din jurul tau, actiunea este totusi comuna, doar ca fiecare individ o trateaza diferit, asta nu ne face neaparat diferiti insa, fata de scopul final.

Impreuna ne antrenam, ne motivam, ne impartasim experientele si sfaturile. Incearca sa iti imaginezi ca te antrenezi intr-o sala goala, da, poate suna interesant la inceput, dar sunt gata sa pun pariu ca rezultatele finale vor fi mult mai slabe decat intr-o sala frecventata. Nu putem traii separat si orice individ ce are o problema in privinta notiunii de echipa ... are o problema.

De la inceputul antrenamentelor mele am avut doi parteneri constanti, ca in cele din urma sa raman pe cont propriu. Sigur, un partener de fiare ar fi un plus pentru antrenamente, insa imprejurarile au facut sa nu am parte de unul, asa ca m-am adaptat conditiilor si apelez oricand la cineva din sala. Este absolut normal sa ceri ajutorul cuiva din sala, daca asta aduce un aport de efort uneori antrenamentului tau, plus ca de aici, se nasc prieteniile. Cred ca unii dintre cei mai buni prieteni ai mei de acum, provin din sala de forta, este si normal, daca ai o pasiune comuna, lucrul asta aduna oamenii. Doar asa putem sa incercam constant sa fim mai buni.

Prefer sa ma antrenez cu oameni mai puternici, asta ma motiveaza enorm.

Primul partener de sala, era daca pot spune asa "cu cateva repetari mai puternic ca mine" ceea ce ma punea constant in rolul unui alergator dupa obiectivele altuia. M-am trezit astfel prins intr-un mecanism care mi-a adus multe avantaje. Hai sa iti dau un exemplu, colegul meu facea un numar de x tractiuni, automat la un randament normal as fi facut x-2, dar gandul ca nu as fi facut acelasi numar de tractiuni nu mi-ar fi dat pace, asadar ma agatam din bara si aproape ca muscam de ea in incercarea de a bifa acelasi numar de repetari.

Daca as fi fost singur, probabil ramaneam la numarul de x repetari si categori rezultatele aveau de suferit. Nu trebuie sa urmaresti progresul la fiecare antrenament, organismul nostru nu este o locomotiva in care trebuie doar sa arunci mancare, variaza efortul la fiecare antrenament, daca iti lovesti puternic o grupa de fiecare data, nu va avea super rezultate neaparat, din contra. Cand simti ca poti sustine un efort intens fa-o, daca nu, treci pe un program mai usor in ziua respectiva, concentreaza-te pe altceva. Efortul poate fi vazut diferit, sunt sportivi care prin efort inteleg greutati mari dar sunt si categorii care considera ca totul depinde de numarul de repetari. Adevarul este desigur la mijloc. In sport foarte putine din teoriile care circula sunt sustinute solid stiintific si cred sincer ca din moment ce suntem toti diferiti genetic, automat metodele aplicate in antrenamente vor avea rezultate diferite.

Ma raportez uneori la un coleg de antrenament, cate serii a facut, ce greutati foloseste, vreau sa vad daca il pot depasii, intru in competitie cu el ... si el nici macar nu stie.

Imi place sa ma antrenez, trei ore pe saptamana, atat imi permite timpul si conditia si daca un individ mai puternic se ofera sa facem antrenamentul impreuna, am un sentiment de bucurie si unul de disperare ce se ciocnesc in acelasi timp. Stiu ca tipul respectiv "o sa scoata untul din mine" si ca daca eram singur poate ca "scapam mai ieftin" dar repet, aici este vorba de rezultate, atat interioare cat si exterioare, la urma urmei, de asta suntem aici, nu?

Putem lucra impreuna, chiar si separati, cum am putea sa facem altfel cand toti tindem catre aceleasi idealuri, din munca asta si din aceste sacrificii avem toti de castigat.