Manipularea maselor

Cum sa faci bani grei, in vremuri disperate de "criza" ?

Simplu, manipulezi populatia credula, ii torni in urechi prin canalele media detinute cuvinte gen "virus" "teroare" sau "moarte".

Faultati de gripa aviara, liderii mondiali apar cu o noua gaselnita, gripa porcina.

Aud zilnic acest cuvant si ma gandesc daca nu cumva in lume nu sunt mai multe cazuri de oameni nascuti cu malformatii, leucemie, cancer, boli rare si in aceiasi masura grave, fara a starni panica in randul oamenilor ?

Fragment dintr-o stire datata 25 Mai 2009:

"Sanofi Pasteur, the world’s largest vaccine maker, said Monday that it has won a $190 million order from the U.S. government to make a swine flu vaccine. The company, a unit of French drugmaker Sanofi-Aventis SA, said it is “the first of what is expected to be a series of orders” from the U.S. for an H1N1, or swine flu, vaccine. Sanofi Pasteur operates flu vaccine plants in Swiftwater, Pa., and Val de Reuil, France."

Esti curios ? Mergi mai departe.

Saga continua, vesti bune pentru ei, frecati-va palmele baieti, curand o sa va lingeti ranile cauzate de criza subprime:

"Sanofi Pasteur, the vaccines division of the sanofi-aventis Group, has received the first of what is expected to be a series of orders from the US Department of Health and Human Services (HHS) to commence production of a vaccine to help protect against the new influenza A(H1N1) virus. This order from HHS was issued pursuant to an existing pandemic stockpile contract between Sanofi Pasteur and the US government that allows HHS to purchase vaccines for viruses with pandemic potential. In addition to this initial HHS order, the company is in discussions with other governments to address their needs for A(H1N1) vaccine."

Pentru toata stirea accesati sursa.

Stati linistiti, nu exista nici un pericol.

Speriati de acest nou virus, americanii schimba programul de stiri pe American Idol, britanicii la Britain's Got Talent, iar romanii probabil la Dansez Pentru Tine.

Imbecilizarea continua, dormiti linistiti fraierilor, guvernele lucreaza "pentru voi".

Virusi, teroare, moarte ...

Sportiv Neidentificat

Este un nou curent, l-am inventat in dimineata asta.

Numele aduce putin catre fenomenul OZN (Obiect de Zbor Neidentificat) pe asta din pacate, sau din fericire, nu l-am inventat eu. Ambele sunt fenomene, se pot manifesta extern si in cazuri destul de rare.

Extraterestrii probabil detin motivele lor, in incercarea de a ramane neidentificati, insa ce poate face oare un individ, sa ramana doar un potential, fara sa adere la stadiul de executie ?

Penetrarea spatiului aerian, semnale misterioase pe radar sau filmari ciudate, intervin cam atat de rar precum gandul unui individ normal, de a purta un stil de viata (mai) sanatos. Luam cazul unei singure nave spatiale, si o echivalam la, nu stiu cat sa zic, milioane de indivizi, desigur.

Manifestarile apar la intervale mari de timp, direct opuse duratei fenomenului in sine. Un fel de "loveste si fugi".

Individul (OZN-ul) porneste in explorarea unei lumi noi (Terra) respectiv stilul de viata sanatos, hrana naturala, jogging, etc. Incursiunile sunt vazute sceptic, pentru ca in ambele cazuri, primeaza efectele negative.

Un extraterestru nu poate cobora efectiv in gradina unui om, exista riscul ca acesta din urma speriat, sa infiga furca in fiinta interstelara, de aceia ramane precaut. La fel, si individul din exemplul nostru, paseste sceptic. Este o lume total noua, cine stie ce primejdii apar pe la toate colturile ? Indivizi fibrati, alergatorii din parcuri, il privesc lipsiti de vreun gest, amabil sau respingator. Astia poate ca sunt nascuti asa, sau crescuti de mici copii in sali de sport.

Raman precauti, extraterestul priveste in monitor cu ajutorul camerelor performante, individul dupa metoda pamanteana "peste gard". Pare un joc al titanilor la ce asista ei acolo, si totusi sunt oameni care se joaca. Iar acest joc se adreseaza tuturor oamenilor, sunt unii care au mai mult decat le trebuie, iar altii deloc, dar in masuri diferite, pot atenta la aceste fenomene ce vazute de pe margine, par extraordinare.

Atat extraterestrul cat si individul nostru se pot insela, pe de alta parte sunt mai multe cazuri in care aterizarea lui intr-o zona populata sa aibe efecte fabulos de pozitive, primit cu paine si sare, fotoreporteri in extaz si oameni de stiinta care isi vad visul cu ochii. Individul poate gasi o lume mai buna, descopera ca oamenii din sali, cei porniti pe trasee montane, alergatori sau biciclisti, etc. nu musca, au aceleasi griji, sperante si vise ca multi dintre ei.

Extraterestrul nu este obligat sa se imperecheze cu o pamanteanca (sunt urate si miros ciudat, pentru gusturile lui) sa guste din mancarea noastra hidoasa sau sa poarte un razboi incrucisat cu lasere. Nici individul nostru nu trebuie ca intr-o zi sa depaseasca gabarituri musculare standard, sa isi injecteze steroizi, sa fie obligat sa consume suplimente din zecile de mii disponibile sau sa se trezeasca a doua zi dimineata prea mare, dupa mitul "nu iau ca nu vreau sa ajung mare".

Este absurd stiintific, sa te gandesti ca poti ajunge "mare" intr-un timp al naibi de scurt, asa ca sfatul autorului este sa se manance fier mai mult si sa se taca ... le fel de mult.

Observam incet si sigur ca atat extraterestrul cat si individul nostru se pot insela si culmea, chiar pot fi expusi unor surprize placute. Ok, deci lucrurile incep usor sa para mai clare. Hai ca se poate.

Este uimitor cat de frumoasa pare viata, atunci cand descoperi ceva placut, ceva ce iti poate schimba uneori chiar si destinul. Daca nu incerci sa descoperi lucruri noi, pentru ce traiesti ? Pentru aceleasi lucruri de pana acum ?

Extraterestrul descopera ca putem fi interesanti, si in ciuda faptului ca suntem in urma lui cu cateva mii de ani, are lucruri de invatat de la noi. Exact invers, individul nostru, nu stie nimic, insa bagajul lui de cunostiinte creste pe masura ce ramane captiv in lumea respectiva. Nu este greu, deloc, ambii au nevoie de putina vointa. Curios cum, desi nu se considerau vreodata membrii ai unei astfel de lumi, constata la un moment dat ca fac deja parte din ea, fara sa isi dea seama.

Regularizarea vizitelor, in ambele cazuri, reduce termenul de fenomen. Ambele exemple pot depasi definitia cu brio. Pentru manifestari neplacute, se pot adresa medicului desigur. Nu trebuie sa fie cazul. Fiecare calatorie incepe cu un pas, parca asa suna un proverb asiatic. Catre o planeta indepartata din sistemul solar, sau catre muntele din afara orasului.

Nu vom darama recorduri, nu trebuie sa facem exces de zel, nu trebuie decat sa fim putin mai buni decat suntem acum. Putem sparge bariere vechi si distruge notiunea de fenomen. Cea mai mare minune ramane viata, iar noi oameni trebuie sa invatam sa o pretuim mai mult decat orice pe lume.

In fiecare individ exista potential pentru ceva minim.

Noaptea muzeului viu

A fost Noaptea Muzeelor, am facut act de prezenta, muzeul ales ... Muzeul Militar, binenteles.

In fraza de mai sus poti observa de trei ori cuvantul "muzeu" asta este mai des decat vizitele mele in 2008-2009 la acest gen de institutii. Ar trebui sa merg mai des, mai ales ca sunt un fan inrait al istoriei militare romane.

Anul trecut vs anul acesta.

Experienta de anul trecut a fost mai neplacuta, insa, organizatorii fac usor usor progrese, este normal, doar asa ne miscam noi romanii cel mai bine, din '90 desigur. De ce nu mi-a placut anul trecut ? Simplu, numele evenimentului "Noaptea Muzeelor" nu presupune si vizitarea lor in intuneric. Am traversat aproape jumatate din Bucuresti, omor pe locurile de parcare, nu este o problema, nu este vina lor. Se lasa seara, si toata curtea, cel putin unde erau expuse piesele de artilerie si tancurile, era lasata in grija unui singur far, care nu isi putea face decat partial treaba. Vazand (inca) modul in care intunericul ne inghite treptat, alergam mai toti de pe acolo, destul de repede de la o piesa la alta, in speranta ca apucam sa citim placutele cu explicatiile aferente. Usor si sigur s-a lasat noaptea, fiecare trecator se folosea de lumina telefonului mobil sau a camerelor. Nu mi s-a parut normal, exact la fel s-a intamplat si anul acesta.

Daca citeste vreun organizator (judecand dupa cum arata site-ul muzeului si forumul, slabe sanse) avem nevoie de mai multa lumina, cel putin pentru partea cu exponatele din curte! Imi vine sa rad cand la un moment dat trec la cativa centimetri de o teava solida de tun, pe care datorita intunericului era sa o cunosc la modul neplacut, si ma bufneste rasul la primul gand care mi-a venit in minte ... "chestia asta este inca letala".

Lume multa, enorm de multa, oare de ce nu vin si cu alte ocazii ?

In general multi dintre noi motivam lipsa timpului, sau poate ca o noapte la muzeu poate fi o experienta mai aparte. Oamenii iubesc sa iasa uneori din sistem, iar Noaptea Muzeelor este o abatere de la clasicul sistem. Partea negativa este ca oamenii nu realizeaza uneori, cat de mult adora sa se abata de la regului si cat de bine le prinde uneori. Aici nu ma refer la incalcarile legii sau mai stiu eu ce, ramai la subiect.

Tot in curtea muzeului, o piesa de teatru. Nu ma intelegeti gresit, iubesc teatrul, ascult in drum spre birou/casa, piese de teatru in format mp3 la casti, ma ajuta sa ma relaxez, plus ca merg destul de des la teatru. Nu vad insa rostul, vin la muzeu sa vad exponate, daca vreau teatru, ma duc la teatru. In viziunea mea, nu este cazul, daca atragi oamenii in muzeu, arata-le pentru ce ii atragi, pentru ca teatrul nu va fi mereu acolo, si modul in care sunt create conditiile pentru sustinerea unei piese, lasa din pacate inca, de dorit.

Tancurile, acei mastodonti din otel, stau intr-un colt al curtii, linistiti precum niste titani ce au incheiat socotelile cu orice razboi. Impozanti, impun respect. Nu stiu alti cum sunt (Ion Creanga) dar eu cand ma uit la ei parca imi imaginez instantanee de odinioara. Panzer IV, o legenda a armatei germane, sta ascuns undeva in spatele unui T34, in opinia mea, ar trebui sa stea aliniate unul langa celalalt. Astea sunt niste entitati care produceau fiori reci pe spatele soldatilor, producand pierderi grave de ambele tabere. Chestiunile astea nu sunt intelese, o tipa din curentul "pitzi" se urca pe Panzer pozand cu turela acestuia de parca era o masina de lux obisnuita. Cred ca ar trebui sa le tratam cu mai mult respect, sunt chestiuni care ne-au marcat istoria. Cati soldati crezi ca au trecut dincolo, cu moarte scuipata chiar din exponatele din curte ? Hai sa aratam putin mai mult respect.

Fatza de anul trecut, am putut vizita salonul cu uniforme plus sala dedicata revolutiei din 1989. Ceea ce a insemnat un plus fata de 2008. Apreciez initiativa, acest program chiar cred ca a fost un succes, orasul parea mai viu, cel putin in zona muzeelor. Nu stiu insa cui a apartinut initiativa, oarecum laudabila. Soarta muzeelor este trista, si au nevoie de astfel de evenimente pentru a le mai promova. Trebuie insa mai mult, sa se concentreze pe evolutia lor si in afara acestui program. Ne lovim inca de oameni reticienti care ocupa locuri degeaba, de stereotipul functionarului la stat, cu care v-am ametit in multe posturi. Nu stiu de ce dar oamenii astia uneori iti dau impresia ca nu esti bine venit. Ai simtit vreodata asta intr-o institutie publica ? Aici este nevoie de atingerea "noului" oameni tineri, motivati, cu idei noi si initiativa.

Imi cer scuze dar cred ca multe din muzeele noastre sunt in starea actuala din cauza unora care nu isi fac treaba cu bine. Ar trebui sa incerce o desprindere de stat, traim vremuri noi, moderne, cuvantul autofinantare trebuie sa faca diferenta. Asadar, mai multe initiative, mai multa comunicare, site-uri cu informatii, programe si idei care trebuie sa atraga oamenii. Nu putem sta cersind bani de la guvern, sau asteptand sa cada ceva din pom.

Apreciez pe cei care incearca sa faca ceva in privinta asta, bani sunt putini, interes aproape zero, din cultura nu te poti imbogati, este nevoie asadar de multa pasiune. Faceti loc oamenilor pasionati.

Despre noi, ce pot sa mai zic. Termin cu inceputul, ar trebui sa mergem mai des. Trebuie sa ne sprijinim cumva cultura. Biletele sunt ieftine, poate fi o experienta interesanta. Daca nu iti cunosti trecutul, cum ar fi posibil sa iti cunosti vreodata viitorul ?

La un an dupa

Timpul trece repede ... de greu.

Si in ultima perioada parca nu mai am timp pentru nimic. Orice actiune cere timp, iar timpul parca a disparut, suna ciudat dar parca, timpul nu mai are timp pentru mine.

Este o lume nebuna, in viteza, fara o directie anume, sunt milioane de directii, spre care intr-un fel sau altul toti ne indreptam. Reusesc rar sa mai postez saptamanal, sper sa fie doar o chestiune de moment. Uitandu-ma putin pe blog, mi-am dat seama ca a facut 1 an de zile, de ce nu mi-a spus nimeni ?

A mai trecut un an peste mine si acest blog, sunt oarecum aceiasi persoana, poate putin mai matur si cu o masura sub acest putin, mai inteligent, poate putin mai nerabdator. Nu sunt eu in masura sa decid asta, departe de mine gandul asta, insa asa imi place sa cred.

Viata, este frumoasa si extraordinara, in orice imprejurari. Nu exista o viata grea ci mai degraba una care iti ofera prea putin fata de ce vroiai sau observi ca primesc altii. Toti avem o misiune aici, daca simti ca nu iti gasesti locul, cauta sa afli care ti-ar putea fi scopul.

Oamenii, raman in continuare rai, cel mai evoluat animal se pricepe de minune sa distruga totul in jur si mai ales in interiorul sau. Cu cat de apropii de Bucuresti, simti parca energiile negative mai mult decat oriunde. Sudul Romaniei zace impovarat in saracie, rautate si nesimtire. As pleca din orasul asta oricand, nu stiu de ce multi cred ca doar aici se pot realiza. Sunt atatea orase in tara asta, pe care le admir mai mult decat pe aceasta capitala imbacsita in praf si ciment, oameni nervosi si incordati. Admir Ardealul, Bucovina, etc si diferenta intre oamenii si locurile de acolo si cei de aici, sunt venite parca din Zona Crepusculara. Nu vad o imbunatatire, oamenii sunt in continuare incordati in viata de zi cu zi, declansand claxoane nervosi. Daca esti genul care claxoneaza cand vede lumina verde la semafor, esti un cretin.

Sistemul, ne-a adus aici si ma intreb de ce oamenii nu schimba sistemul. Preferam sa stam la cozi in certuri si nervi macinati pentru a da bani statului, in loc sa ne impunem. Nu am platit nimic statului, vor ceva de la mine, sa se organizeze. Acum sa fim realisti, la cat de incapabili sunt in situatia de fata astia, crezi ca te vor trage prea curand la raspundere pentru asta ? Trezirea.. Oamenii ar trebui sa schimbe sistemele si nu invers. Secole de sclavie au transformat romanul intr-un supus perfect, nu misca un deget pentru imbunatatiri, lasand intotdeauna celui de langa el sa faca asta. Si cel de langa el, procedeaza la fel.

Speranta, trebuie sa moara in continuare ultima. Daca nu speram in ceva mai bun, cedam rapid. Ea vine in general in doze mici cu impact mare. Oamenii din ziua de astazi nu prea mai au speranta. Daca esti tanar si crezi ca din ce ai vazut pana acum, viata este o cauza pierduta pentru tine si ca iti lipsesc posibilitatile, gandesti teribil de gresit. Un sut in fund ramane un pas inainte, testat, verificat.

Curajul, el delimiteaza castigatorii in lupta cu viata. Din nou, prea putini dintre voi au curaj. Curaj sa faci o schimbare, curaj sa spui da sau nu cand simti asta, curaj sa fi mai bun si sa incerci noul, sa iubesti viata si natura, sa lasi ceva in urma ta. Curaj sa poti face un salt in necunoscut. Ai castigat lupta ce ai pierdut-o, daca ai luptat cu mult curaj.

Munca, pentru lucrurile care conteaza cu adevarat. Munca innobileaza ... dar creaza si sclavi. Ai grija cu lucrurile ce depind de munca, toti visam la mai mult/bine, insa toate astea au costul lor. O rata la banca pentru o masina intr-un oras sufocat, in care metroul ramane cea mai rapida metoda de a calatori, te vor obliga la compromisuri de care uneori chiar si tie ti-ar fi scarba. Ma plimb seara si vad sedii deschise unde unii oameni trudesc si la ore tarzii, si nu ma refer la schimburi de noapte, nu este normal. Locul lor este alaturi de mine, pe o bicicleta, sau pe role, in parc sau pe pista de alergare, intr-un bazin de innot, la film sau la un concert. Ramai la cele 8 ore de munca.

Dragostea, nimic din ce faci nu inseamna ceva, daca nu poti imparti cu cineva drag. Experientele de peste zi, bucuriile sunt mai mici, tristetea parca mai mare, fara un suport sufletesc. Aminteste-i persoanei dragi din cand in cand, locul care il ocupa pe planul tau sentimental. Sunt un luptator, dar fara o regina, razboiul meu nu ar avea nici un scop. Nu vreau sa devin un ronin.

Prietenii, apropiati sunt cadouri ale destinului. Bucura-te de ei, cu ei. Imparte si nu uita sa "fi acolo". Echipele mici cuceresc munti uriasi. Singuratatea este o boala ce te stinge incet.

Eu, antrenamente de trei ori pe saptamana. Alergari si urcari pe munte de fiecare data cand am ocazia. Alimentatia patru mese pe zi. Animal Pak. Cel putin 8 ore de somn pe noapte. Optimist la nivele maxime, vesel si deschis. As mai scrie dar raman ... acelasi certat cu timpul.

"Imbratisez ingeri si dansez in lumina cu ei."