vineri, 26 februarie 2010

In stare de cumpatare

... Si eram la marginea unei usi de la baza unei cladiri inalte, la o distanta suficienta cat sa vad oamenii care se ingramadeau intrand pe ea, aproape calcandu-se in picioare pentru un scop ce nu il stiau nici ei exact, pentru o intuitie, ceva ce venea din colturile intunecate ale instinctelor umane.

Lumea devine din ce in ce mai mare si totusi noi nu ne mai gasim locul. Suntem in numere record, dar suferim si murim singuri. Totul este haos al vitezei si aglomeratiei in care te poti rataci usor. Avem la dispozitie resurse sa atingem viteze ce stramosilor nostri li se pareau un mit sau tehnologie ce in urma cu 20 de ani ar fi facut senzatie in filmele de science fiction si totusi suntem prea ocupati sau prea plictisiti sa ne mai deplasam undeva. Totul costa bani si orice mesaj transmis de sistem dinspre sau in directia lor bruiaza mintile multor semeni de-ai mei.

Daca nu sunt haine vor fi telefoane mobile, daca nu este mancare vor incerca cu bauturi, obiecte de mobilier sau alte obiecte din care mare parte reprezinta de fapt un aport prea marunt adus traiului nostru zilnic. Razboi total.

Natura vs. Sistem

Am primit suficient cat sa ne vedem fericiti de viata dar se pare ca pe cat primim mai mult, pe atat avem mai multa nevoie. De cateva secole ne-am transformat parca intr-o locomotiva calica ce inghite tone de carbune pentru a parcurge teritorii a caror conectare nu ne ajuta catusi de putin.

Hrana este un element esential in existenta oricarei fiinte, cu atat mai mult a omului, acest administrator teribil al propriei case. Sursele de hrana au fost la randul lor sistematizate pentru a face fata unei cereri din ce in ce mai mari. Hrana ca produs finit la fel. Pe toate colturile strazilor si mai ales in locuri pe care oamenii le-au ales pentru activitati de recreere. Una dintre principalele cerinte ale omului a devenit o unealta pentru santajarea lui. Un atac la slabiciune l-as putea numi. Si totusi stapanul planetei (pana la proba contrarie) este suficient de slab cat sa cada prada unei imagini sau a unei arome pe care o intalneste la un moment dat. Se produce astfel fenomenul de exploatare a slabiciunilor. Omul cedeaza, scoate portofelul, deconteaza si primeste o portie de hrana pe care o devoreaza lacom, prea confuz sa mai faca diferenta intre foame si pofta.

Un morcov... un regat pentru un morcov

La fel cum totul in jurul nostru a crescut, la fel si portiile din farfuriile oamenilor sunt din ce in ce mai mari si la nivel de subconstient a inceput sa creada ca totusi de atat are nevoie. Mai putin nu se poate. Si totusi mai jos de atat nu este pieirea. Iar intr-o lume moderna in care totul costa mult si dureaza un timp indelungat, sa nu te miri ca tot ce este ieftin si rapid este de calitate indoielnica. Da, fast food sucks. De fapt acest sistem te uraste si din acest motiv iti serveste rapid mancare de slaba calitate. Ieftin, rapid, prost. Mananca si dispari. Next!

Imi place de obicei sa ma ridic de la masa cu o foarte usoara senzatie de foame care odata ce organismul incepe sa proceseze portia primita, dispare miraculos. Este normal ca in timp ce mananci sa ai senzatia de foame, dar asta pentru ca orice proces ce tine de digestie dureaza. Fa un experiment si incearca sa te opresti inainte de senzatia de saturatie, cu timpul organismul se va regla si vei constata ca pur si simplu nu ai nevoie de atat de multa mancare pe cat mananci. In cercul de prieteni sunt cel mai dezvoltat din punct de vedere al musculaturii si totusi ... mananc cel mai putin.

Cu riscul de a parea un nazist al sportului, nu pot sa suport imaginea unui restaurant din mall la mesele caruia vad oameni mai mult decat grasi, cum construiesc piramide intregi de oase. Imi aduc aminte un filmulet in care un barbat hranea aproape toti copiii dintr-un sat sarac cu resturile de la un restaurant de tip fast food unde orasenii batjocoreau meniurile, innecandu-se in portii XXL ce nu erau niciodata consumate in intregime. Acesta este poate viitorul omenirii, vom lasa in urma munti de gunoaie, cimitire intregi de animale si totul in jur va fi doar resturi menajere.

Totul pentru ca cei ce reprezinta majoritatea nu stiu cand sa se opreasca iar omul are un talent innascut de a stalcii propria logica si de a insista pe principii puse la loc intr-un joc de puzzle gresit.

Natura cere cumpatare. Organismul la fel.

luni, 22 februarie 2010

Soarele era si el, un cartof

Cartoful. Nu scap de alimentul asta nici in ziarele economice in care privirea mea se arunca din motive profesionale, aproape zilnic.

Totul a inceput de aici. Sursa www.zf.ro

Vanzari bune egal cerere crescuta. Am renuntat demult sa mai rontai chips-uri si asta pentru ca intre produsul ambalat (imbibat cu te miri ce "arome") si cea clasica din bucatarie, chips-urile sunt "raul mai rau". Refuz sa ma apuc sa detaliez de ce in opinia mea nu incurajez consumul unor astfel de produse dar am sa raman putin pe alimentul din baza.

Chiar in urma cu ceva timp am manifestat o usoara frustrare legata de faptul ca in escapadele pauzelor de masa, garnitura preferata a romanilor ramane pe departe cartoful, in numeroasele sale tipuri de preparare: prajit in ulei, piure, fiert etc. si daca vrei o garnitura buna, trebuie sa o aduci neaparat de acasa.

Nu stiu prea multe detalii biologice despre cartof si sincer nici nu caut prea multe. Se presupune a fi o sursa de energie desigur, fiind bogat in carbohidrati si are in compozitia sa ceva vitamine si minerale insa nu in cantitati remarcabile, pe care le pot lua mai degraba din multe alte surse. Introdus recent in alimentatia omului, stramosii nostri au trait mult si bine fara consumul lui, ca si in cazul altor surse de carbohidrati moderne (painea).

Prefer sa tin carbohidratii pe cat posibil in limite joase, consumul de cartofi fiind redus drastic pe parcursul umilei mele existente tocmai din acest motiv. In timpul programului de lucru observam cum dupa fiecare masa bogata in cartofi aveam o stare de somnolenta si probabil ca asta din cauza faptului ca sunt destul de rezistenti la actiunea enzimelor, digestia lor imi consuma serios ceva rezerve. Poate si din acest motiv imi aduc aminte cum erau regurgitati de fiecare data de catre catelul meu amarat, cand reusea incapatanat sa fure cate unul cazut pe sub masa.

De la stanga la dreapta.
Consum ridicat, scazut si respectiv moderat.

Persoanele cu "arderi puternice" de genul ectomorfilor se pot bucura linistite de consumul lor. Cei ce doresc sa piarda din greutate ar trebui sa reduca total consumul de cartofi sau la un nivel scazut pe cat posibil, preferabil in forma coapta sau fiarta. Clasicul cartof prajit in uleiul de floarea soarelui (romanesc, cel de toate zilele) este o sursa sigura de grasime, depusa pe corp desigur.

Aliment cu indice glicemic marit, arunca zahar in organismul tau sub forma de glucoza ca un profesionist dedicat. Si cum majoritatea populatiei prezinta nivele ridicate de zahar in sange ca urmare a consumului excesiv printre altele si de cartofi, excesul va fi transformat in grasime.

Sunt atat de amuzant incat cer unui cartof sa "cante la alta masa"

vineri, 19 februarie 2010

Je si sondaje

De parca vremea de afara nu coloreaza suficient de gri decorul nostru clasic, mai avem parte si de statistici ce ne arata ca si natura umana interioara este la fel de intunecata.

Sursa: CURS Centrul de Sociologie Urbana si Regionala.

Avem 3000 de subiecti (adulti) participanti iar o parte din rezultate au indicat urmatoarele:

- 77% cred ca in Romania lucrurile merg intr-o directie gresita.

Eu cred ca in Romania nu merge nimic, ci tocmai ca stand pe loc greseala va gasi directia catre noi.

- 54% o duc mai prost sau mult mai prost decat anul trecut (diferenta pana la 100% nu o reprezinta cei care o duc mai bine sau mult mai bine).

In cazul meu, imi merge destept de prost. Sa inteleaga fiecare ce vrea.

- 64% considera ca actuala criza economica le-a afectat mult sau foarte mult veniturile.

Sunt aceiasi veveritza cu roade aceiasi aluna sub copacul angajatorului. Noi nu suntem afectati decat de vremurile proaste, cele bune trec drept "normale".

- 2% isi permit tot ce le este necesar fara restrangeri, diferenta o fac cei care nu isi permit nici strictul necesar (25%) sau doar acesta (41%), precum si cei care isi permit sau nu bunuri mai scumpe doar prin sacrificii ale altor domenii.

Sa zicem ca trag o linie pe asfalt si as putea sa sar 1 metru de la baza ei. Execut saritura.
0,9 metri. Si am sarit doar peste lucrurile de baza. Restul sunt bani de alune.

- 64% se indoiesc de capacitatea Guvernului de a scoate tara din criza.

Eu nu numai ca ma indoiesc ca vor scoate tara din criza, dar sunt si absolut convins ca le pasa lor de situatia omului de rand la fel de mult cum ma gandesc eu daca furnicile de sub blocul meu au provizii suficiente pentru iarna asta.

- 54% cred ca Romania iese in criza peste trei ani.

Personal ma indoiesc. Suntem datori cu "D" de la "Dinamita" si ne imprumutam in continuare pentru a plati salariile unor bugetari inghesuiti in miile de sedii ale tarii, si de ale caror servicii nu-ti doresti a avea parte.

Sarim alte cateva intrebari si ajungem in cele din urma la:
- 24% considera ca nu ar mai trebui sa plateasca nici un impozit la stat.

Eu cred ca mai degraba pentru sacrificiile care le fac traind in tara asta, ar trebui sa fiu eu platit de catre stat. Iar in salariul achitat sa primesc neaparat bonuri de masa si bilete la tratament, ca sa pot rabda si mai mult rahaturile pe care adunatura asta de porci care ne conduc, mi le arunca in figura.

Partea proasta este ca majoritatea romanilor sunt campioni mondiali la indurare.

"Păsarea interzisa" sau "Giving a shit is forbidden"

Atatea sute de ani de exploatare le-au penetrat adanc ADN-urile. Tac si inghit in timp ce vecinii nostri nu se sfiaza in miscari de proteste ce uneori se lasa ca scandaluri intre manifestanti si fortele de ordine. Vorba celebrului spot publicitar: Ne miscam si noi mai cu talent ?

Partea buna, nu exista. Sau parca era ceva.
Ah da, sfarsitul de saptamana.

Weekend placut!

marți, 16 februarie 2010

Captain FAT

Mai tineti minte fazele unor filme cand un personaj ce parea negativ, in urma unei rasturnari incitante de situatie, este totusi pozitivul deghizat ? Hai sa rasturnam la randul nostru situatia.

Ei bine un titlu bun pentru filmul respectiv ar putea fi Captain FAT. Tocmai cand eram aproape impacati cu evolutia scenariului sub austeritatea caruia eroul principal (Captain FAT) era bine batut de cateva personaje negative, intervine ceva si firul povestii se indreapta catre un final fericit. Se pare ca personajul nostru reuseste cumva sa isi adune fortele ramase si cu lovituri precise pune la pamant maleficele caractere ce pana acum l-au scuturat bine. Final fericit.

Ma indrept acum catre o teorie foarte raspandita mai ales in cultura "dietetica" a romanilor: "Grasimile nu sunt bune" sau "Vrei sa slabesti ? Taie din grasimi."

Hei, nu este minunat ?

DAR ESTE GREEEEESIIIIT!

Sunt multe discutii pe internet (forum,blog) in care tot felul de Nea Caishi isi dau cu parerea despre diete. Internetul are si el partile pozitive prin exprimarea libera dar da, exprimarea libera este periculoasa cand incepi sa promovezi teorii sprijinite doar in filozofia coltului de strazii. Inamicul numarul 1 in media este de asemenea Captain FAT. Ce nu stiu multi dintre tastatori este ca grasimea nu este un inamic al organismelor noastre, ci din contra, avem nevoie (si) de ea. Ne-a fost alaturi de-a lungul mileniilor de existenta. Ne-a ajutat enorm sa ajungem unde suntem acum. Asadar, razboiul asta rece impotriva grasimilor nu prea pare o forma simpatica de multumire pentru un compus credincios omului.

Pentru ca omul modern si-a concentrat atentia asupra unor alimente bogate in carbohidrati, grasimea s-a comportat anormal, precum intr-o scena de gelozie in care pedepseste pe oricine o pune alturi de acestia. De aici a pornit un razboi total ce a dus la supraponderabilitatea omului modern, fenomen usor ascendent de-a lungul istoriei.

Atat grasimile cat si carbohidratii sunt surse de energie, insa grasimile se pare ca pot oferi de doua ori mai multa. Daca ne gandim logic, atunci procesul de depozitare a grasimii poate fi rezultatul unei asimilari de surse prea mari de energie pe care organismul se vede nevoit sa o depoziteze.

Avem destula energie in rezervor, pune-o pe burtaaaaa!

Sunt de asemenea si destui sustinatori ai teoriei ca omul nu ar avea nevoie atat de multa de carbohidrati, pe cat consuma. Teorie desigur destul de controversata. Acestia din urma au fost introdusi in alimentatia omului relativ recent din punct de vedere istoric, dar recupereaza puternic in special in zilele noastre.

Vreau sa revenim putin la perioade mai apropiate. Sa fie o legatura directa intre abuzul de carbohidrati din ultimele decenii si evolutia ascendenta a supraponderabilitatii ? Sau exact asta sa fie chiar dovada ? Desigur, unii ar putea spune ca nu mai suntem alergatorii de odinioara, insa putem lua cazul si persoanelor care desi fac miscare sau urmeaza regimuri draconice nu reusesc sa obtina rezultate.

Asadar, daca avem doua solutii pentru energie iar una dintre ele este de aproximativ doua ori mai optima, de ce am recurge la ambele ? Atentie deci la prea multe surse de energie (carbo+grasimi). Pentru cei care prefera in unele cazuri consumul de carbohidrati, cred ca ar trebui facut undeva in zona "de efort" si desigur doar din surse cum ar fi legumele, evitand painea clasica, pizza, paste, junk/fast food, etc. Asta nu incurajeaza consumul de gratare sau cine stie ce amestecuri de carne dubioase sau prajeli in uleiuri clasice care sunt daunatoare organismului, devenind in cele din urma degetul acuzator al taberei anti low carb.

Dintre sursele mele de grasimi as enumera cateva:

-carne, cascaval, iaurt, oua, uleiuri vegetale, Omega 3, alune, seminte de dovleac si migdale crude, etc.

vineri, 12 februarie 2010

Pariul primaverii

Frumusetea zapezilor albe se transforma treptat intr-un mic cosmar cu toate ingredientele necesare: apa, noroi, mizerie, aglomeratie, incaltaminte murdara si nervi pe masura.

Toata aceasta zapada se va topi la un moment dat, treptat, urmand circuitul firesc al anotimpurilor. Se transforma in apa si isi cauta locul in maruntaiele pamantului, pentru ca acesta la randul sau sa poata oferi fertilitate. Natura isi urmeaza cursul.

In tot acest timp, intr-un sat indepartat de marile orase, oamenii isi vad linistiti de treburile lor marunte. Primarul se uita plictisit la televizor in biroul sau mic si modest in care doar o floare amarata isi atribuie rolul de obiect decorativ. La ora la care tu citesti articolul, o parte dintre barbati sunt deja beti in timp ce femeile lor isi poarta vorbele de la o poarta la alta, cu aceleasi subiecte grele: saracie, greutati, pensie si boala.

La marginea acestui sat, un izvor marunt se chinuie sa supravietuiasca sub stratul de gheata ce il sufoca. Este mic si neputincios. Pentru moment. Incalzirea vremii va duce la topirea stratului de gheata ce isi va gasi sfarsitul in apele propriului izvor pe care l-a dominat cateva luni. Matca ce il gazduieste va deveni neincapatoare pe masura ce micul nostru izvor se va transforma intr-un gigant puternic. Matca va fi depasita, monstrul lichid va incerca sa inghita cat mai mult teren din jurul lui, alimentat de zapada topita si de lipsa unor obstacole din calea lui, cum ar fi diguri, baraje, saci de nisip, santuri pentru deversare sau simpla prezenta a copacilor ce odinioara populau zona acestuia, dar care intre timp au fost taiati de localnici care au gasit in acest mod o metoda de a face rost de lemne pentru foc, gratis.

Pericol de frumusete sau frumusetea unui pericol

Umflat brusc si inaintand ca o infanterie ucigasa catre satul vecin, oamenii incep sa isi faca griji. Dau telefon la Bucuresti cerand ajutor si sfaturi. Acolo este foarte mare aglomeratie, pentru ca in situatia lor mai sunt multi altii. Primarul se declara neputincios in fata celor cativa sateni speriati adunati in fata primariei. Le spune ca nu este treaba lui ce face raul ci a Administratiei Apelor, si ca el a cerut ajutor si bani de la Bucuresti dar nu a primit. Nu l-a dus mintea ca asta vara cand totul era bine, sa adune cateva putori de prin sat, ce in loc sa caute de munca sug doar sticle cat tine ziua lunga, cu sprijin din partea ajutorului social pe care il primesc la schimbul voturilor pentru primar si sa faca un sant, un dig, sau sa incarce cateva sute de saci cu nisip. Ca doar sunt patiti si stiu ce poate raul de langa ei.

Nu. De ce sa faca asta ? Modelul romanesc de trantorie si prostie omeneasca functioneaza dupa principiile lui. Asteptam Bucurestiul. Suntem prea prosti sa ne descurcam singuri. Pentru tot ce facem ne trebuiesc bani. Nu au in tot satul asta lopeti, saci si forta de munca. Doar jandarmii de la oras pot face asta pentru ei. Hai mai bine sa bem ceva in carciuma satului.

O vorba veche a disparut dintre romani: "Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie".

Viitura, viitura, de tine ne doare-n ...

Este deja prea tarziu, apa intra furioasa in sat curatand totul in cale. Animale de gospodarie mor innecate iar pereti subrezi se darama obositi de trecerea anilor. Oamenii sunt disperati si suna la televiziuni ce incep sa apara la fata locului cu elicopterele lor moderne.

Incep spoturile TV cu melodii menite sa ne franga inima si imagini tulburatoare. Pe fundal apare un cont bancar in care putem face donatii si sms-uri ce ne taxeaza cu 2, 5 sau 10 Euro. Jurnalistii incep sa planga din studiourile lor luxoase, pentru soarta amaratilor ce au fost prea prosti sa faca ceva pentru a intampina fenomenul ce in fiecare an ii loveste. Se face apel la simtul constiintei noastre ce nu trebuie sa ne lase reci in fata acestor evenimente. Oamenii plictisiti schimba canalul, altii se pun pe trimis sms-uri.

Incepe campania "Un roman adevarat doneaza!"

Sfarsit. Mi-e scarba.

Este un pariu trist, cine vrea sa il puna cu mine ?

marți, 9 februarie 2010

Amprentele strabunilor


Am citit cateva teorii legate de consumul de carne si presupusele efecte ale acesteia si de asemenea am putut observa impartirea unor tabere pro si contra. Este greu sa alegi o tabara si cand o faci trebuie sa ti cont prin prisma carui lucru o faci. Poti fi un devorator de carne cu colesterolul pe nivele de alerta, un pacifist ce mananca doar iarba sperand ca reduce astfel masacrul animalelor sau un precaut ce vede in compozitia carnii microorganisme ce ii ataca sanatatea.

Cea mai plauzibila teorie in opinia mea, ne poarta (din nou) la originile omului. Multitudinea de studii stiintifice scaneaza desigur in continuare scheletul si organele omului dar si corelatia dintre ele si evolutia evolutia acestora. Cu alte cuvinte, iti poti da seama de ce este capabil un motor, urmarind atent schita de proiectare a acestuia.

Omul a reusit sa se desprinda de ceilalti membrii ai regnului sau. Mare parte din hrana lui era formata din carne, da, cu tot ce mai cuprinde ea, sange, grasime, etc. Pe masura ce resursele de hrana ale acestuia s-au variat a facut loc treptat si altor produse, insa carnea a ramas in continuare una dintre principalele alegeri. Pe langa gustul placut, aceasta reusea cu un relativ scazut efort din partea organismul pe perioada digestiei sa asigure din abundenta necesarul zilnic. Asta nu l-a facut un carnivor exclusivist, ci doar un consumator de carne.

Evolutie. Toti cunoastem una.

Argumentele mele stau desigur la baza unor cercetari stiintifice dar sunt sprijinite si de concluzii logice, de care recunosc ca am fost atras inainte de toate. Adica inainte de studiu. Ierbivorele detin un intestin subtire lung intrucat acesta trebuie sa adaposteasca mult mai multa cantitate de hrana (vegetala). Carnivorele sunt pe plan opus, lungimea intestinului subtire fiind mult mai mica. Acesta consuma hrana mai putina, normal, carnea fiind mult mai consistenta. Se pare ca intestinul subtire uman este o medie intre cele doua, ceea ce ne face sa ne gandim ca omul se poate folosi de ambele. Nu se poate baza doar pe una dintre categorii, dar este clar mult mai adaptabil pe partea de carne.

Dar de ce ?

Un indiciu se pare ca se afla ascuns tot in stomacul omului. Cecumul, contine enzime care ajuta in digestia materiilor vegetale. In cazul omului este mult mai redus, decat in cazul ierbivorelor. Deci omul chiar nu are o capacitate mare de digerare a vegetalelor. Ok, poate fi hilar pentru unii sa compare corpul uman ce cel al unui animal. Hai atunci sa ne apropiem de cea mai apropiata ruda a omului, maimuta. Stim desigur si teoria lui Darwin. Acestea consuma in mare parte vegetale, au stomacul mult mai dezvoltat decat omul insa nu si creierul. In unele ocazii acestea consuma insa si carne. Activitatea cerebrala a omului este net superioara si se pare ca de aici si creierul inregistreaza si un consum metabolic mai ridicat decat la alte specii. Poate ca tocmai consumul de carne a produs marirea creierului uman sau poate ca tocmai un creier dezvoltat necesita un astfel de consum.

Wasuuuup?
Cu drag, din partea verisorilor de gradul 9

Raman asadar la parerea ca un regim de alimentatie potrivit este cuprins atat din produse de origine animala cat si din vegetale. Consumul de carne moderat nu afecteaza sanatatea, decat daca in loc de o friptura cu legume mananci trei langa o garnitura de cartofi prajiti in ulei si bei 1 litru de cola, poate. Aici, vegetarienii fac o confuzie. De asemenea, nu cred ca intr-un regim vegetarian, poti sa mai ai si activitati sportive decente.

Carnea si grasimea din jurul ei ne-au fost aproape inca de la inceputurile noastre si cu foarte mult ajutor din partea lor am ajuns la stagiul actual. Oamenii tind sa reactioneze gresit cand aud de grasime, uitand probabil ca in natura se rezuma totul la echilibru ... cred ca pana la urma esti ceea ce mananci si sincer prefer sa fiu un procent mai ridicat "carne" decat "leguma".

sâmbătă, 6 februarie 2010

Cum mi-am petrecut codul galben

Corpul uman iubeste haosul.

In urma mea usa greoaie de fier a scarii se inchide incet. Un sunet scurt si puternic dispare in spatele meu. Imi trag gluga peste cap, fesul asta nu isi face suficient de bine datoria. Trag aer rece in piept si simt cum curentul imi revitalizeaza organismul. Inauntru meu este o lupta intre cald si fierbinte, iar miza sunt tocmai eu.

Ninge puternic. Imi fixez breteaua rucsacului, ce ma brazdeaza in diagonala pe trunchi sufocand-mi geaca si putin si pe mine. Este ca o imbratisare fortata, de parca nu l-as mai fi purtat de ceva timp si mi-a simtit lipsa.

Strazile sunt semipustii, pe ici pe colo cate o silueta intunecata se misca greoi prin zapada mica ce se incapataneaza de ceva timp sa se tot depuna pe strazile astea urate. Multi o blesteama, unii o adora. Eu mi-aduc doar aminte cand in timpul orelor din scoala generala incepeam sa urlam de bucurie, spre disperarea profesorului, atungi ca incepe sa cada pentru prima oara pe anul respectiv. Era un semn ca vom avea parte de un nou tip de joaca. In care ne putem azvarli pe pamant fara sa fim juliti in genunchi, iar oglinzile de gheata de pe asfalt ne vor tocii talpile bocancilor.

Mai sunt aproximativ 50 de minute si programul salii se opreste. Eu in 3 sunt acolo. Imi iau cheia de la receptie ca un turist cuminte si ma schimb rapid in vestiar. Pe aici daca era vant, ar fi batut in seara asta. Aproape pustiu. Muzica in fundal si totusi parca liniste. Astazi voi face doar alergare. Zece douazeci sau poate treizeci de minute. Nu stiu. Nu ma complic. Planurile mele sunt simple ca viata, si fac progrese mari in diminuarea complicarii lucrurilor.

Banda porneste puturos, imi reglez un unghi de cateva grade, suficient. Ma incalzesc cu un pas usor grabit. Se schimba melodia. Incepe ceva ce imi da exact impulsul necesar.

Esti gata ?




Fratii chimicali ma transpun intr-o jungla in care alerg lovindu-ma de frunze uriase si ocolind copaci vii. In secundele urmatoare sunt pe o strada, sar peste masini, balustrade si ziduri colorate de grafitti. Ma simt urmarit de politie sau de graniceri inconjurati de caini lup. Alerg catre ceva cu putere. Sunt in lumea asta de cateva minute. Pauzele vin si trec. Viteza la fel. Cu respiratia stau super bine.

Sunt cu ochii pe cronometru si pe viteza. Ma simt precum un conducator de nava spatiala. In fata mea este un bord dragut cu multe lumini si butoane. Fiecare buton imi transmite impulsuri mecanice catre organism. Dupa cum spuneam voi testa un fel de sprint-uri combinate cu mers. Ritmurile muzicale din fundal nu fac decat sa imi alimenteze furia. Injur banda si imi bag picioarele in ea la figurat .. si la propriu.

Incep sa simt putin transpiratia pe sub bluza. Maieul meu pierde terenul uscat. Apa din organism il invaluie precum o plaga. Picioarele sunt usor incinse si simt cum sangele alearga la randul lui prin corpul meu. Dansam. Ne alergam unii pe ceilalti. Anul trecut pe vremea asta nu prea suportam alergatul, dar de cand cu variatiile astea ciudate simt ca imi place din ce in ce mai mult.

Ai trecut aproape treizeci de minute. Este suficient. Termin cu un pas usor grabit. Respir usor si ma sterg de sudoare. In vestiar ma opresc pentru o clipa, vreau sa ies din starea asta si sa permit organismului sa-si revina putin inainte de a infrunta vremea de afara. Ma schimb usor si revin la tinuta primelor randuri. Revin pe strada, cel mai fierbinte om de pe alee ce se indreapta cu aceiasi pasi rapizi catre casa, cu gandul la un dus fierbinte si la seara ce abia incepe.

Tonight @club.

joi, 4 februarie 2010

Pasi marunti

In micile mele mese intelectuale zilnice de prin diferite surse virtuale de informatie, am gasit o stire interesanta.

Un cercetator (Dr. Mamdooh Ghoneum) de la Charles Drew University of Medicine and Science, face progrese in studiul sau legat de distrugerea celulelor cancerigene sub actiunea ... drojdiei.

Conform articolului, de aproximativ 20 de ani doctorul respectiv executa teste de laborator asupra celulelor cancerigene, ce se distrug dupa ingerarea drojdiei.

Yeah, you better run bitches!

Drojdia este un microorganism cu o istorie foarte veche, primele relatari legate de utilizarea ei venind din Egiptul antic (coincidenta sau nu, doctorul Ghoneum este nascut in Egipt) si este desigur folosita si in zilele noastre in multe procese biotehnologice la nivel industrial sau ... casnic.

"Nu am nici un dubiu ca sunt aproape de dezlegarea misterului in urma caruia celulele cancerigene mor dupa ce consuma drojdie." Declara Dr. Ghoneum. "Celulele efectiv graviteaza pe drojdie. Eu o numesc atractie fatala".

"Eu l-am invatat tot ce stie.."

Trebuie sa recunosc, mecanismul asta seamana cu tehnica unei prietene, o tipa frumoasa si rea ce goloseste portofelele barbatilor naivi si apoi ii arunca in strada.

Revenind la subiect, intotdeauna am crezut ca natura ne-a pus la dispozitie tot necesarul unei functionari normale. Insa omul, manat de setea sa imensa de stiinta a perturbat sau chiar distrus functionarea unor sisteme. Desigur, cu imbunatatirea altora. La ce pret insa? Poate ca natura a fost putin mai stricta decat si-a dorit omul. Odata cu trecerea timpului si-a dorit din ce in ce mai mult sa isi usureze existenta. Dar asta nu scuza multe dintre actiunile noastre ce pentru fiecare procent de comfort adus in plus, am distrus mii de alte procente colaterale.

Concluzia, asta inseamna ca putem bea si mai multa bere ?

Mmm.. nu!

Doar daca vrei sa ajungi asa:

Drojdia ruleaza.
Spor la treaba in cercetari.
Weekend placut!

miercuri, 3 februarie 2010

Geneza miscarilor impotriva miscarii lor

Cu atat de multa informatie turnata in urechile tale prin masini media, mai poti garanta pentru autenticitatea vreunei surse, vreodata ?

O persoana care te minte intentionat privind in ochii tai miseleste, se poate obisnui cu acest truc murdar si in alte ocazii. Ai putea desigur sa amendezi cumva gestul respectiv si cu putina constiinta din partea acuzata, ai putea obtine un "iarta-ma nu mai fac". Guvernul tau te-a mintit in trecut si o face in continuare. Cum ai putea sa crezi pe viitor, omul din spatele microfoanelor ?

Acest aparat nu minte, de fapt ... tu te descurci si singur

Societatea se prosteste pe zi ce trece. Orice inovatie tehnologica scuteste creierul uman de putin efort. Omul se educa treptat sa invete folosirea motoarelor de cautare. Nu trebuie sa cunosti altitudinea Varfului Everest, trebuie sa ai suficient de putine cunostiinte nascute din contactul celor doi neuroni ramasi in viata, pentru a tasta "Everest" pe Google.

Heeei, dar eu ce legatura am cu discutie asta ?

Nici una. Esti doar un exemplu. Apropo, arati diferit astazi, ti-ai facut cumva ceva la varf ?
Sa continuam.

Pe langa faptul ca devenim mai naivi, lenesi, indiferenti, avari sau mai nou virtuali, mai nou devenim si din ce in ce mai grasi. Procentul persoanelor supraponderale este in crestere. Hai sa fac o gluma: "procentul se ingrasa" (multumesc celor care au gasit gluma amuzanta).

Pentru sanatatea Dvs. faceti zilnic 30 minute de miscare. Sincer, poti sa faci 60, 120 sau 397. Asta nu te face mai sanatos. Guvernul aloca din dragoste pentru poporul sau grasun, zilnic, un spot amarat de cateva secunde, proportional cu interesul lui fata de tine. Desigur, astfel de declaratii nu mai starnesc mirarea nimanui. Asadar omul de rand s-a prins cum sta treaba. Trebuie sa faca zilnic jumatate de ora de miscare.

Femeile iubesc barbatii ce asidua. Sau era vorba despre cei in uniforma ?

Este ok dar ... nu este ok. Miscarea este doar un mic angrenaj in masinaria numita sanatate. Ba chiar facuta cu prea mult entuziasm si prea putin creier poate fi deunatoare. Spotul meu pentru publicul larg ar dura minim trei minute si rostit la un bpm asemanator avertismentului de la finalul fiecarei reclame la medicamente.

Nu stiu cum dar se pare ca desi numarul de sali de sport este in crestere, apar tot mai multe alimente "bio" si produsele "dietetice" zac pe rafturi la reducere, noi suntem din ce in ce mai grasi sau anemici.

Excesul de sare, zahar si grasimi dauneaza grav sanatatii.

Zaharul este o inventie oarecum recenta in istoria umanitatii. Din cate stiu provine de undeva din India si a fost exploatat la maxim de catre arabii musulmani care au extins comercializarea lor pana pe plaiurile noastre.

Multumesc mult ... Nu!

De sare avem nevoie cum are nevoie un peste de un colac de salvare sau o pasare de pilule impotriva raului de inaltime. Folosirea lui a fost accentuata nu atat de mult pentru imbunatatirea activitatii organismului (merci dar si fara tine era ok, dar daca tot ai venit urca) cat pentru conservarea alimentelor, fiind o sursa buna antibacteriana si mai ales cunoscut pentru capacitatea lui de a retine apa. De aici si faimoasa friptura romaneasca ce pe cantarul magazinului se da mare si tare insa pusa pe gratar se micsoreaza ... de frica.

Hmm, serios ca erau mai mari acum trei minute.
Jur ca voi ucide pisica aia.

Prostie omeneasca. Pilule magice de slabit contrafacute. Mai citeste odata ultima fraza apoi citeste propozitia urmatoare:
"Un individ care a cumparat o Dacie din anii '80, si caruia i s-a spus ca este un Ferrari, a avut neplacuta surpriza sa descopere ca masina este totusi ... o Dacie din anii '80". Cu alte cuvinte nu poti contraface o facatura. Cat timp mai mintim, minciuna ?

Respectati mesele zilnice. Sau ceva de genul asta. Nu stiu la ce se refera cand vine vorba de respect. Nu spune nimic de continut, imprejurari, conditii.

Si da. Grasimile sunt bune. Au scopul lor si mijloace de a le arde ciudate, la care nu v-ati fi gandit niciodata.

Dar despre asta dragi copii, intr-un episod urmator.
Concluzia este ca, nu poti schimba oamenii cu mesaje de cateva secunde.
Ramaneti alaturi de minunata societate spartana.




PS-Am uniforma.