luni, 22 martie 2010

Eliberand bestia

Mediul din jurul meu imi capteaza atentia mai mult decat a facut-o vreodata. Fiecare actiune ce se petrece in zona simturilor mele este inregistrata si procesata rapid. Si mai intens decat in ultima perioada. Se intampla ceva ciudat si cu privirea mea. Sunt unul dintre cei care cautand ceva, au fost gasiti.

Desi m-am considerat mereu un impatimit al practicarii antrenamentelor cu greutati, nu am great niciodata ideea unui corp voluminos si a unei greutati corporale ridicate, la pachet cu abordarea "clasicilor" ce presupune indoparea cu 4-6 mese pe zi presarate cu suplimente pe ici si colo. Toate astea sunt amintiri ale unei experiente despre care nu pot spune nici pe departe ca o regret, ci doar ca nu am gasit-o potrivita pentru mine. Nu mai putin de atat pot spune ca nu mi-a fost si utila. Abordam, experimentam, constatam, trecem mai departe si progresam.

A inceput ca orice alta calatorie, cu un mic pas, insa pe parcurs mi-am ales propriul drum din multitudinea ce mi se arata inainte. Alegerile cand vine vorba de jocul asta, se fac in functie in primul rand de ceea ce imi place sa fac, apoi de ceea ce imi permit fizic si psihic. Si totul danseaza in jurul motivatiei. Din marile posibilitatile pe care le ai, poti duce la aparitia unora mai mici. Si cred ca se poate si invers. Exact ca un proces firesc in urma caruia poti alerga mai mult sau poti impinge mai multa greutate. Optiunile vin actiuni si le preferam pe cele din progres ca si aici ca in orice colt al universului, binele si raul merg impreuna.

Erau timpuri cand omul avea foarte putin dar realiza foarte mult dar pe masura ce timpul ne-a mangaiat istoria parca procesul asta s-a inversat. Avem din ce in ce mai multe si totusi realizam atat de putine. Mai ales pentru noi, spiritual si intern.

Excursia catre mai multe kilograme de masa musculara m-a dus pe o insula pustie. Unde eram doar eu. Si langa aceasta insula erau multe altele, dar fiecare la fel de pustii. Prea mult antrenament, prea multa mancare, prea multi bani cheltuiti, prea multe sacrificii. Te ucid mai ales social si te priveaza de multe alte lucruri care dupa cum spunea si celebrul cantec sunt gratis si sunt cele mai bune din viata unui om.

Admiratia pentru unele abordari ale omului antic, in special pe plan nutritional, au continuat sa ma cheme. Si revin din nou la prima fraza din articol. Am simtit pe propria mea piele, sau mai bine spus pe propriul stomac, senzatia de saturatie ce trebuia sa revina la anumite intervale. Intreaga activitate a corpului meu se indrepta catre digestie si probabil ca al meu creier incepuse sa se limiteze doar la semnale catre acest scop. Dezvoltarea musculaturii sau construirea unui aspect lin, lucrat, este un proces indelungat. In functie de scop, subiectul isi poate administra abordarea. Scopul meu este un corp de luptator antic si sunt atat de aproape de el incat pot sa il ating.

Eforturi uriase. Calorii din belsug la intervale mari.

Primul pas in transformare poate fi largirea distantei dintre mese. Ajung astfel in unele zile sa am doar doua mese la o distanta de 10 sau chiar 12 ore. Mesele sunt insa bogate in proteine si grasimi de origine animala, pe langa care adaug vegetale. Zilele trecute, dupa 12 ore lipsa si un atrenament dificil, ma uitam la macroul urias din farfurie si la salata de rosii de langa el, ca un pradator ce urma sa isi devoreze prada. Puteam sa jur ca miroase mai bine ca niciodata. Corpul meu incepuse sa se alarmeze, stia ce urmeaza. Si stia ca urmatoarea portie va fi a doua zi dimineata si va trebui sa scoata din portia aia tot ce are necesar. Dupa o zi cu doua mese urmeaza una cu trei si ciclul se reia.

Prea multe mese iti tin corpul ocupat. Organele sunt precum niste motoare ce trebuie sa tureze constant. Apar starile de oboseala, frustrare, sau stupida senzatie de foame la scurt timp dupa ultima masa. Asta se intampla pentru ca organismul uman se adapteaza la orice, totul cu scopul de supravietuire. Obisnuit cu multe mese sau la ore fixe isi va cere constant portiile ca un cersetor insistent. La fel si in cazul cand primeste putin. Se adapteaza. Asa cum oamenii se adapteaza pe tot globul la conditiile de trai respective, apa sau surse de hrana precare.

Digestia este un proces costisitor si iti consuma multa energie. Cu intervale mai lungi de timp intre mese, corpul nu numai ca termina devorarea micronutrientilor dar are timp sa se si odihneasca si astfel te vei simti mai energic, mai concentrat si vei putea simti o imbunatatire in simturile tale. Este precum un proces de transformare in ... ceva mai bine. Ori Hofmekler numea acest proces in The Warrior Diet drept transformarea intr-un pradator.

Camuflaj letal

Un pradator din natura este rapid, inteligent, periculos, acoperit de un strat lin de musculatura si cu un procent redus de grasime. Isi cunoaste prada, stie ce vrea de la ea si cum trebuie sa o abordeze. Este mereu in alerta si are instinctele naturale puternic dezvoltate. Mananca uneori doar odata pe zi si metabolismul sau este astfel educat sa foloseasca resursele cat mai bine posibil in momentul aparitiei lor. La polul opus se afla acei "scavengers" sau curatatori/gunoieri. Acestia se hranesc cu resturi reci si se comporta ca niste idioti pentru care singurul instinct in viata este acela de a manca orice, fara o preferinta sau un moment anume, fara efort si fara preferinte.

Cat de animalic, dar totusi uman.

joi, 18 martie 2010

Cum se fabrica ?



In sala mea este un mare televizor LCD.

Se poarta. Da bine. Te face sa te gandesti ca intradevar existi in vremuri moderne si te bucuri de facilitatile aferente lor.

La ora la care eu merg seara, dragul meu televizor de care in general stau departe, ruleaza un program al postului Discovery Channel.

Celebra emisiune "Cum se fabrica ?".

Intr-o adunare majoritar masculina, orgoliile centimetrilor de pe brate si izul de testosteron emanat, parca sunt date pentru o clipa uitarii. Pana si cei narcisisti din fire care nu inceteaza sa se admire in oglinzile omniprezente, lasa pentru o clipa grija corpului personal si in pauzele dintre serii stam cu totii cuminti, fiecare la aparatul sau cu ganterele sale.

Ma trezesc usor absorbit de simpaticul flux de informatii ce curge prin ecranul de ultima generatie. Am invatat printre picaturi cum se construiesc lansetele de pescuit (imi place sa pescuiesc, dar pestii baltilor noastre nu imi sunt dragi la gust) barcile de salvare, celebrele briceaguri Swiss Army dar si castile de motociclism sau rotile de cauciuc pentru avioane.

Procesele tehnologice de fabricare a diferitelor produse pot fi comparate cu organismele vii. O serie de actiuni ce formeaza o masinarie complexa in continua miscare. Se initiaza, se produc si se stopeaza fenomene. Ciclul vietii. Drumul catre orice obiectiv este presarat de astfel de masini mici si harnice. Succesul fiecaruia dintre noi consta in modul de amplasare a micilor roboti. Eficienta sistemului tine doar de noi pentru ca lucrurile sunt facute sa functioneze in univers, iar daca ceva nu merge inseamna ca pe drumul dintre doua entitati se produce o eroare si trebuie sa schimbam/adaugam/inlocuim ceva.

Doar o parte a procesului

Aceasta emisiune am vazut totusi ca nu pare sa atraga atat de multa atentia fetelor din sala. Probabil ca totusi pasiunile astea constructive/tehnice raman in general preferinta barbatilor. Sau este inca o confirmare ca femeile sunt mai constiincioase decat barbatii. Parca ma vad la scoala in banca studiind cu un ochi ce se petrece afara, dincolo de ferestrele acelea mari ce ne desparteau de nebunia recreatiilor.

Sunt pe aici Doamne/Domnisoare/Domni care mai urmaresc (uneori) emisiunea respectiva ?

marți, 16 martie 2010

Nucleul soldatilor gemeni

Despartiti de secole intregi de evolutie si istorie, dar totusi construiti in jurul unui nucleu identic ce in propria independenta refuza incapatanat cadourile viitorului.

Acest nucleu este suficient de puternic cat sa sustina temelia fizica si psihologica a oricarui individ. Iti poti imagina un organism independent, inconjurat de multe altele ce nu il pot influenta sau afecta, gravitand neputincioase in jurul lui.

Sistemul se afla in fiecare dintre noi. El nu este ascuns, ci doar ignorat la fel cum nu poate fi creat, ci doar reactivat.

Dintre cei doi frati gemeni, primul a fost nascut in urma cu zeci sau chiar sute de mii de ani, adus pe lume in conditiile vitrege ale unei planete crude, salbatice si cu un grad de pericol mortal. Traia alaturi de grupuri mici de oameni iar una dintre ocupatiile principale era asigurarea hranei, prin vanatoare. In functie de anotimpurile puternice si conditiile relativ precare de confruntare a climei ce influenta atat conditiile sale de trai cat si ale vanatului sau, migra parcurgand distante mari.

Materialul sau genetic forma un arsenal de proprietati ce il faceau o veritabila masina de ucis, lupta si supravietuire in sine. Conditiile in care isi ducea existenta, alimentatia si modul de trai l-au calit si au format din el un adevarat atlet ce ar putea oricand sa concureze cu sportivi ai lumii moderne. Instinctul sau de supravietuire isi atingea cotele maxime intr-un mod egalat doar de pradatorii din regnul animal cu care de multe ori concura in cursa pentru hrana. Simturile erau dezvoltate si isi stapanea in intregime instinctele si organismul.

Mesele erau rare, uneori avand parte de hrana odata pe zi sau chiar deloc, in functie de succesul avut la vanatoare sau doar din simplul motiv ca nu obisnuia precum omul modern, sa adopte cele trei mese clasice preferabil la ore fixe. Impulsul alimentar al omului modern, care mananca de cele mai multe ori pentru ca asa ii dicteaza creierul si nu organismul, era un fenomen indepartat ce avea sa puna stapanire pe urmasii sai candva mai tarziu. Scheletul sau era inconjurat de un strat fin de muschi, cu straturi de grasime aproape inexistente.

Mancarea sa era formata in principal din carne si tot ce se putea folosi din carcasa animalelor vanate. Fiind aproape mereu in miscare iar uneori iernile puternice trasau globul pamantesc, resursele sale vegetale erau destul de limitate. In functie de asezarea geografica indivizii aveau acces la darurile pamantului. Popoarele migratoare aveau o constitutie diferita fata de cele ce isi intemeiasera asezari stabile si explorau inceputurile agriculturii.

Arta antica ne prezinta acesti razboinici intr-o linie clasica, constanta. Corpuri acoperite de muschi ca dupa ani intregi de antrenamente si mese speciale. Imperiile ce aveau sa se ridice vor fi construite in jurul aceluiasi individ razboinic, a carei singure ocupatie este antrenamentul dur, alimentatia decenta si lupta.

Secole mai tarziu, fratele sau geaman poarta o existenta total diferita. Este sedentar si are acces la mai multe mese zilnice bogate. Lipsa efortului fizic si mancarea bazata in special pe grane si zahar si-au pus amprenta pe corpul lui. Muschii slabi dezvoltati, sunt acoperiti aproape in intregime de grasime si gaseste in depunerea efortului fizic un discomfort. Activitatile fratelui sau antic sunt vazute drept depasite si fara de rost, ca urmare eliminate aproape in intregime.

Nucleul razboinicului zace fara indoiala in el. Sugrumat in instinctele secolului XXI ce distrug atat mintea cat si corpurile indivizilor. Reactivarea razboinicului presupune efort fizic dar si mese moderate si uneori rare formate din carne, peste, fructe de mare, legume sau fructe si de asemenea dezvoltarea puterii de concentrare si a instinctului psihologic ce ne formeaza ca indivizi superiori, puternici fizic si mental cu un control deplin asupra organismelor noastre.

Dati Cezarului ... doar ce are nevoie.

miercuri, 10 martie 2010

Sapaturi arheonutritive

Sunt din ce in ce mai mult atras de dieta paleolitica.

Cum fiecare om este atras de un anumit peisaj pentru care genereaza uneori chiar si o slabiciune, nu a fost greu de intuit ca inspirandu-ma dintr-o societate cu reguli dure si stricte a carei nume mi-am permis sa il folosesc ca titlul pentru acest blog, sa fiu la o distanta relativa scurta de fundamentele acestui tip de existenta alimentara.

Lucrurile care te atrag sunt cele pentru care generezi un procent de interes mai ridicat, rapid si pentru care in unele cazuri chiar nu gasesti o explicatie, pur si simplu.. iti plac. Celebra "chimie". Formeaza puntea de legatura intre tine si senzatiile interne generate ca urmare a convietuirii in mediul respectiv. Cum ar fi lansetele pentru pescari sau masinile pentru impatimitii vitezei. Alimentatia pentru sportivi (sau nu neaparat) este o punte esentiala catre mediul pe care il populeaza.

La inceput a fost chimia.

In primul rand, nu am stat mult timp sa gasesc motive pentru care sa fiu interesat de aceasta abordare nutritiva. Ca in momentele acelea cand iti place de cineva anume, o ea (sau un el). Prima data simti interesul, nu stii de unde vine insa treptat in cele din urma incepi sa cauti pretextele pentru ca chimia sa fie justificata.

Pe scurt, urmarind modul de existenta al omului primitiv s-au elaborat teorii in privinta alimentatiei optime pentru corpul uman, ca alternativa la amalgamul de produse dubioase ce tenteaza omul modern la fiecare colt de strada, sau raft. Pornind de la teoria ca organismul uman s-a adaptat perfect de-a lungul mileniilor conditiilor de existenta si a suferit probabil modificari in functie de acestea, dieta paleolitica considera ca poate oferi organismului nostru in cea mai mare masura, ceea ce a fost proiectat sa primeasca. Sau poate ca tocmai organismele actuale, sunt rezultatul unor modificari suferite de-a lungul timpului. Si asta pentru ca in ultimele secole omul a adoptat o multime de legume, plante, fructe, grane etc in alimentatia lui si conform unor studii, de multe dintre aceste recente "noutati" corpul uman nu ar avea nevoie.

Nu uita niciodata de unde s-a plecat

Resursele acesteia sunt reprezentate de tot ceea ce omul primitiv putea vana sau culege: carnea animalelor, pesti, oua, legume, fructe, etc. Sunt respinse din start cereale foarte populare in Romania, cum ar fi graul si derivatele acestuia (faina).

O teorie foarte interesanta, populara in cultura dietei paleolitice este ca granele si semintele in general isi conserva in mod natural (genetic) posibilitatea de a procrea si asta inclusiv in momentul in care ajung in organismul nostru. Pentru ca diferit de animale, care au posibilitatea sa se apere prin mobilitate, plantele au fost nevoite se dezvolte propriile metode de aparare. Prin rezistenta ridicata la orice mediu sau metoda ce ar putea produce distrugerea semintei, deci impiedicarea acesteia de a duce la capat misiunea incredintata de natura. Germinarea pare sa fie o metoda prin care poti sa pacalesti acest proces de "autoaparare".

De aici si concluzia ca in momentul distrugerii acestea nu elibereaza intreg continutul de care poate fi capabila, consumatorul alegandu-se in mare parte doar cu continutul de proteine respectiv carbohidrati, pe care cerealele il depoziteaza tocmai ca sa sprijine procesul de dezvoltare a plantei. O astfel de metoda de autodistrugere, daca se poate numi asa, este prezenta si la animale si se poate declansa in general la procesele de sacrificare. Porcul spre exemplu, elibereaza niste compusi care pot afecta calitatea carnii, daca sacrificarea se face in conditii improprii, de aici si introducerea procesului tehnologic de asomare.

Exista desigur si cateva teorii cum ca unele vegetale nu vor sa fie consumate si de aici gustul neplacut, toxinele sau chiar alte moduri de aparare contra pradatorilor pe care le-am vazut nu de putine ori in documentarele de specialitate. Am gasit si afirmatii cum ca fructele chiar ar atrage acest proces si de aici gustul bun si semintele din continut ce nu pot fi digerate de catre organism, in schimb imprastiate prin natura prin vant, uneori chiar si prin fecalele consumatorilor (fraza asta mi-am amintit-o din scoala generala) pot popula noi zone. Fructele din dieta paleolitica sunt in cea mai mare parte din familia fructelor de padure (afine, zmeura, coacaze, etc).

Painea este esentiala, zice doctorul...

.. spune-i asta stramosului meu, care milioane de ani a trait fara.

Desigur, conditiile s-au schimbat, mediul a suferit modificari, sursele de carne la fel, aerul si apa, pamantul si vegetatia. Omul nu mai alearga toata ziua prin paduri sau in jurul adapostului, sau chiar i se pare ca acest obicei este depasit, dar tot cred ca doar cativa mii de ani de evolutie, sunt mult prea putini pentru adaptarea genetica a omului si ca in mod clar trebuie sa compensam lipsa asta de miscare si munca in natura cu o alimentatie mai adecvata fata de multitudinea de variante negative ce ne stau atat de usor la dispozitie.

Let's get primal!

miercuri, 3 martie 2010

Ridica-te si mergi

Sportul este una dintre acele activitati ce par simple de facut dar ascund laturi mai mult decat complicate. Este ca si cum ai extrage o floare simpla din pamant si ai ramane uimit cat de intensa este reteaua sa de radacini, ascunse privirilor de ansamblu. Cel mai bun truc este "keep it simple" asadar studiaza fiecare radacina in parte, dar nu te avanta in ramificatiile fiecareia in parte. Poate fi un plus dar daca nu esti omul detaliilor, lasa-le asa cum vin.

Imi place sa merg pe jos. Iubesc trekking-ul in zone montane mai ales. Este o sursa nemaipomeninta de antrenament pentru organism, chiar si cand esti prea ocupat sa mergi la sala. Pe langa avantajul super economic ca ... este gratis, te poate purta in decoruri naturale sau nu, interesante. Unul dintre argumentele ce-au alimentat rapid sictirul pentru lungile alergari in sala a fost monotonia. Alergam in continuu pe o banda ca un hamster cu fata catre acelasi peisaj mohorat sau chiar a unui perete sau a unei oglinzi. Desigur, am scapat momentan de problema asta combinand sprint-uri cu mersul usor grabit.

Incet si sigur vremea ne va permite sa exploram spatiile naturii din jurul nostru. Parcurile si aleile vor fi mai populate pentru ca plimbarile sunt un remediu atat pentru organism cat si pentru psihic. O tura prin parc poate descarca multe din grijile cotidiene.

Am observat destui oameni alergand prin parcuri. Foarte bine. Ce nu imi place este modul cum abordeaza unii alergatul. O parte se epuizeaza in marsuri militaresti ce pot fi mai periculoase decat statul pe canapea. Daca alergi foarte mult, nu slabesti foarte mult. Slabitul este un proces complex ce include si foarte multa atentie in privinta regimului alimentar. Se formeaza niste formule incapatanate in care orice cifra nepotrivita strica rezultatul final. Totul se rezuma la armonie si atentie in detalii.

Aceasta este solutia ... Nu!

Mare parte dintre alergatorii parcurilor prezinta acel pas "zdruncinat" la care corpul si in general picioarele resimt fiecare contact cu solul. O problema poate fi si asfaltul, fiind o suprafata foarte dura, implica o rezistenta solida scheletului uman ce se poate solda cu dureri ale incheieturilor, ligamentelor etc. Daca te resimti dupa o astfel de tura ar trebui sa umbli poate inclusiv la incaltarile tale sau eventual sa incerci o zona mai prietenoasa cum ar fi direct pe pamant, gazon, iarba, zgura, cauciuc, etc. De asemenea, alergarea trebuie sa fie un proces armonios la care sa contribuie tot corpul, nu o scena de zdruncinaturi si taraituri de picioare cu bratele pe post de liane.

Mersul pe jos poate fi un antrenament foarte bun, cel grabit fiind uneori recomandat si de medicii cu ale caror teorii in unele cazuri, nu ma pot impaca personal. Desigur, 20-30 de minute de mers pe jos nu se pot compara cu o sesiune de sprint sau alergare clasica, insa poti compensa cu un grad de viteza usor ridicat si daca ai posibilitatea chiar cu un unghi al suprafetei mai inclinat.

Punctul la care imi dau seama ca organismul meu incepe sa caute resurse de energie si a intrat in starea de "ardere" il consider personal, cand am un ritm cardiac usor ridicat si simt o usoara caldura in organism mai ales in zona obrajilor. Celebrele figuri de oameni rosii resimtiti dupa efort. Fiecare sedinta trebuie sa fie o experienta placuta pentru ca astfel vei reveni cu placere si la urmatoarea si vei incerca sa faci mai mult ca sa o poti implementa. Alergarile violente cu ritmuri ale inimii ce parca vrea sa iasa din piept, dureri de muschi si genunchi, nu sunt o solutie. Mai ales pentru "omul de rand" ce face asta din dorinta de a se mentine in forma sau a da jos cateva kg. Mersul, ca si alte activitati sportive poate fi o provocare placuta pentru organism.

Ridica-te.
Mergi.
Un drum, doua persoane ... pasi de mana.