duminică, 27 decembrie 2015

2016 Uita-te in ochii mei!


Daca ma intrebi cum as descrie sentimentul ce ma incearca privind in urma la 2015 ti-as spune sa aduni toate senzatiile si simturile de pe lumea asta intr-un recipient de sticla, sa le amesteci bine de tot si aruncandu-le in aer sa privesti cum se intorc asupra tu precum o ploaie de sentimente si culori..

Ca intotdeauna, privesc inapoi cautand sa justific actiunile mele precum si consecintele acestora si incercand sa ma asigur ca nu am ratat mesajul respectiv concluzia de la finalul acestora. La ce bun sa parcurgi experiente daca nu inveti nimic de pe urma lor? Ce a fost mai rau voi ingropa la un centimetru adancime, suficient cat sa realizez ca esenta aceia negativa se afla la doar o palma de pamant distanta, pentru ca vezi tu, ea nu dispare niciodata oricat de adanc sapi. Viitorul este in fata mea si am sa ma indrept catre el cu toata taria disponibila pasilor mei.

Zodiacul chinezesc spune ca 2016 este anul maimutei. Eu spun ca va fi si al maimutei, dar si al meu, si al lupului din mine. Maimutele sunt inteligente si jucause, adevarati copii ai junglei si dupa modelul lor am sa raspund mizeriei din propria mea jungla de beton razand si copilarind, jucandu-ma cu orice obiect este aruncat in mine.
 
De la lup am sa imprumut mai bine instinctul de a ma inconjura doar cu cei din aceiasi "specie" cu mine, pentru ca nu degeaba se spune ca trebuie sa avem in jurul nostru doar pe acei oameni de la care avem ce invata, oameni care impart aceiasi viziune cu mine si impreuna cu care putem ataca vise si obiective comune, lupi. O haita cu ajutorul careia am sa cuceresc padurile din jurul meu, scuze oameni buni, dar de cand este lumea lupii vaneaza oi iar eu urasc instinctul de turma si sper ca esti capabil sa discerni diferenta dintre haita si turma..
 
Barbatului din mine am sa-i reamintesc ca nimic nu este mai important decat sanatatea, familia si sentimentele pentru cei dragi din jurul meu. Am sa lupt si am sa fiu un scut pentru ceea ce iubesc, am sa modelez zambete din noroiul de pe jos si am sa muncesc la fel de mult pentru cei cativa care sunt in spatele meu.
 
Vreau sa nu uit ca trebuie sa daruiesc in continuare fara motiv si fara sentimentul ca trebuie sa primesc ceva la schimb. Cer doar inteligentei sa nu inceteze a mai face popas din cand in cand si pe la mintea mea, cat sa mai urc o treapta a intelepciunii pe scara asta a valorilor.

In cele din urma, nu stiu niciodata unde duce drumul meu, dar am sa merg in continuare pe el incercand din rasputeri sa nu uit a admira oamenii si peisajul ce se contureaza pe fundalul acestuia, pentru ca acolo.. sunt toate raspunsurile mele. Acesta este bagajul meu pentru anul ce vine, am sa asez printre cele cateva lucruri de schimb si curaj, optimism, prezenta de spirit si multa gandire pozitiva. 
 
Si inainte de a inchide geamantanul, deasupra a tot acest amalgam de lucruri, asez fotografia ei. In 2016 vreau sa o tin de mana..

luni, 14 decembrie 2015

Imbratisand necunoscutul



Cea mai veche si puternica emotie a omenirii este frica, si cel mai vechi si puternic tip de frica este frica de necunoscut - H. P. Lovecraft

Simt zorii unei dimineti senine ce imi vestesc inceputul de zi. Stiu ce am de facut pentru ca urmez zilnic aproape acelasi program. Rutina, ceva ce viata iti ofera fara sa apuci a mai pune intrebari.

Accepti asta sau te ratacesti usor pentru ca unii dintre noi invata sa isi aprecieze confortul doar dupa ce au suferit cateva socuri pasind in afara zonei personale de confort. Si totusi, daca vrei sa distrugi din cand in cand hartia aceia monotana despre "tu", acel orar pe care il stii deja pe dinafara, trebuie sa tatonezi patrunderea in necunoscut.

Stiu, necunoscutul.. este necunoscut.

Cine stie ce se poate ascunde dincolo de usa aceia ciudata? Si in lumea asta nebuna de afara, de ce ar vrea un om sa traga aer in piept si cu o usoara retinere sa impinga usa pasind dincolo?

Pentru ca genele din noi isi striga dreptul la evolutie, de cand lumea, si lumea este asa pentru ca unii temerari au pasit in necunoscut. Sigur, exista riscuri in aceste mari aventuri dar ghici ce, tocmai ti-ai asumat un risc coborand scarile in drum catre supermarket-ul de langa blocul tau. Suntem atat de legati de lucrurile simple, usoare, banale din viata noastra incat ajungem sa ignoram acea stare de frenezie care ne inconjoara uneori cand simtim ca vrem o schimbare. De ce am incetat sa ne mai punem intrebari? De ce nu mai suntem curiosi?

De ce?

Creativitatea este printre cele mai importante procese care se ascund in noi, sufocandu-ne creativitatea devenim limitati, simpli, familiari.. mediocrii.

Te provoc sa devii creativ. Sa provoci la randul tau necunoscutul. Depaseste-ti limitele. Treci aproape zilnic prin dreptul acelei bicilete expusa in vitrina, si te gandesti daca se merita efortul de a cumpara una, daca nu cumva este prea mult sa iesi din rutina asta care te-a sters de tot din peisaj. Stii ca esti viu? Stii ca fiintele vii se misca, se joaca, iubesc si danseaza?

Prin intunericul slab al orasului luminile salii de antrenament emana o culoare specifica, daca ai sa-ti faci candva curaj sa pasesti acolo ai sa descoperi oameni simpli, care au avut curajul "nebun" sa paseasca in necunoscut. Undeva intr-un studio din apropiere, cineva si-a luat inima in dinti si picteaza cu stangacie, reflectand la anii demult trecuti cand si-a dorit cu ardoare sa faca asta dar dintr-un motiv "necunoscut" a ezitat.. acum este fericit. Face asta deja dupa programul de la birou, si in pauzele lui, cand trage o gura de aer, isi plimba privirea pe cativa biciclisti care au plecat sa exploreze necunoscutul, orasul, natura din afara lui.

Suntem constienti ca ceea ce a functionat odata poate nu va mai functiona la fel, si da, poate suna ciudat dar asta este un lucru bun pentru ca ne incurajeaza sa facem lucrurile altfel. Incercam, reusim sau esuam, ne ridicam si mergem mai departe, altceva nu avem de facut si niciodata, niciodata nu a fost usor.

luni, 7 decembrie 2015

Intuneric total



Ora asta de iarna, scoate tot ce este mai bun din mine..

ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină; obscuritate, beznă sursa: DEX

Aud sunetul telefonului, este 05:45 dimineata, intuneric total. Doar lumina unui smartphone ce ma deranjeaza timid, parca sunt un usor al noptii ce tocmai isi primesti in ochi o portie de faza lunga din partea unui vecin de trafic.

Am o poza preferata, a ei. Inainte sa adorm o privesc cateva secunde, se uita la mine prin ecranul telefonului in timp ce acesta isi pierde treptat luminozitatea. Si simt ca ziua ce a trecut a avut un scop, si ii multumesc, si sunt multumit. Si imaginea dispare, intuneric total, raman doar eu cu gandurile mele, este atat de intuneric ca nu reusesc sa imi vad nici degetele de la amana. Ceea ce este in regula, doar eu cu mine.

Noaptea aduce liniste, odihna, recuperare. Atunci, mai are rost sa te temi de lipsa soarelui?

Intunericul este natural si faptul ca simti o stare de nesiguranta in prezenta lui inseamna ca reactionezi de fapt la propriile tale temeri, pot spune asadar, ca intunericul este o oglinda puternica? Se spune  ca ne nastem si murim in singuratate iar noaptea asta ce ne inconjoara pare sa ne poarte prin exact aceleasi tipuri de procese, care sunt la urma urmei, cat se poate de naturale.

Teama de singuratate, de esec, de ziua de maine, este totusi o teama si uite ca avem intuneric la indemana, ca sa ne vindecam, sa devenim mai puternici, nu doar fizic cat si psihic.

Inchid ochii si zeci de imagini trec prin mintea mea, sunt copil, sunt elev, alerg sau ma bat, innot sau zbor, ne tinem de mana, ne sarutam, ne certam, ce a fost ieri dar oare ce va fi maine? Apar raspunsuri, ma incurajez. Maine poate fi cea mai frumoasa zi din viata mea. O sa vina si soarele, cu alte procese naturale in urma lui. Intuneric, soare, senin sau furtuna, vreau sa ias tot ce este bun din tot ce mi se ofera. Daca o zi senina ne binedispune automat, cand apar nori pe cer, de ce nu am incerca sa gasim senitatatea din ei, sau cum, vrei sa-mi spui ca lucrurile gri nu pot fi frumoase? Pentru ca ce? Pentru ca nu le vezi cu ochiul liber? Te inseli amarnic..

Par sa imi pierd cunostinta. Aud alarma. Intuneric total. Un flash de lumina cand duc telefonul la ochi si imi las usor capul intr-o parte din raza lui, ma stramb putin, m-am obisnuit cu lumina, m-am adaptat. Si vad din nou poza mea preferata, cu ea. Si in fiecare dimineata ma surprind pentru o fractiune de secunda, parca este acolo in carne si oase si imi sopteste: "buna dimineata!" am uitat ca tot eu am lasat imaginea intentionata pe display.

Trezeste-te, ridica-te, straluceste!