Soare si impresii gresite

Omule, este al naibii de cald.

Odata cu venirea verii au inceput sa apara si elementele care o insotesc. Doar nu credeai ca ma apuc sa iti spun de caldura excesiva, praful din aerul sufocant, inghesuiala din metrou sau mai stiu eu ce ... nu ma intereseaza astfel de subiecte, le iau ca atare.

Am observat cum popularea salii de-a lungul anului se face dupa un adevarat ciclu, care se repeta constant in functie de manifestarea vremii. Inca de acum 2 luni atentionam un coleg de sala care se vaita de lipsa indivizilor la antrenamente, ca odata cu venirea caldurii or sa apara precum ... dar nu mai stau sa citesc acum clasicii.

Vremea s-a incalzit, brusc sala a devenit neincapatoare. Te intrebi probabil daca ma bucur sau nu, sincer, nu ma intereseaza prea mult, tot ce conteaza pentru mine acolo sunt obiectivele mele. Am inceput sa sufar de aceasta indiferenta dupa ce in ultimii ani am observat constant cum valurile caldurii impinge tot felul de meduze in sala. Meduzele nu au corp si nici nu vor avea vreodata, nu atrag cu nimic si apar de obicei in locul in care iti place sa te relaxezi. Intreband din cand in cand motivele aparitiei am primit urmatoarele variante, hai sa le clasific putin:

Locul 1 - Vreau sa merg la strand sa arat bine vara asta
Locul 2 - Vreau sa merg la mare sa arat bine vara asta
Locul 3 - Vreau sa dau burta jos acum ca sunt in vacanta
Locul 4 - Ajunge ... ai inteles ce vreau sa spun,

Dupa cum observi toate motivele de mai sus se invart in cercuri eronate pentru ca meduzele se atrag intre ele si probabil comunica ... prost.

Combaterea punctelor:

Ideea 1 - O tampenie.
Durata verii de cateva luni nu va fi de ajuns pentru a aduce modificarile la care tu visezi/speri, de fapt, judecand dupa antrenamentul lor pun pariu ca organismul are o reactie gen: "Bai cred ca asta ma antreneaza dar nu stiu ce sa fac, sa cresc sau nu".

Ideea 2 - La fel. Nu te mai incapatana ca un imbecil.

Ideea 3 - Poti sa faci sala pana pici pe jos, per ansamblu, culturismul predomina pe termenul anaerob in timp ce scaderea stratului adipos din zona abdomenului cere un mediu aerobic combinat cu o alimentatie atenta.

Ideea 4 - Eu am dreptate.

Ok, poate vei fi putin confuz ca tocmai eu sa descurajez astfel de prezente in sali, cu bune si cu rele. Oameni buni, problema mea este ca aceste meduze vor popula sala doar odata pe an, vara. Nu voi mai avea onoarea sa ii vad cand cerul se va innora, ploile vor aparea, ninsorile vor curge din cer sau noroiul primaverii se va aseza la loc de cinste pe talpile incaltamintei. Meduzele vor pleca odata cu vara, sala va deveni din nou incapatoare si generoasa. Rasetele si muzica din telefoanele mobile o sa dispara.

Vor abandona ... cand or sa vada ca dupa 2-3 luni de sala, cu 2-3 ore de antrenament pe zi si 5-6 beri pe strand dupa, nu vor vedea nici un rezultat. Acesti indivizi produc un fenomen pe care eu l-am numit simplu "traversarea prin sita". Majoritatea dintre ei se plimba acum defapt pe suprafata unei site si doar o foarte mica parte va reusi sa evite gaurile prin care vor aluneca in abandon. Chiar ma gandesc uneori, ia sa vedem care dintre ei trec de vara asta.

Si ce voi face eu ? Ma voi duce in continuare de 3x pe saptamana la sala ninsoare/canicula. Vara viitoare meduzele vor aparea din nou si ma vor intreba ce fel de suplimente am luat, cati steroizi am bagat in mine intre timp si de cati ani de zile fac asta. Da, este atat de simplu cateodata sa arunci o privire in viitor ... si nici nu iti trebuiesc puteri supranaturale pentru asta.

Freestyle

Prafuit de timpul petrecut aproape zilnic prin sala de antrenament si cu o usoara senzatie de sufocare intre cei 4 pereti ai acesteia, inghesuit intre aparate de tot soiul de indivizi care umplu sala pentru o scurta perioada, imi place ca uneori sa ma aerisesc printr-o sedinta de antrenament la liber in natura, intr-un refugiu de liniste si aer curat.

Este locul unde revin la anumite intervale de timp, mult mai constante in partile anului cand vremea iti permite, este curtea scolii. Dotata cu o pista de alergari, bara de tractiuni, paralele pentru flotari si exercitii pentru triceps, multa verdeata si ... cam atat.

Ce este destul de interesant este ca desi unele elemente sunt identice, decorul din jurul lor se modifica de fiecare data. Se intampla ca in timpul sedintelor de antrenamet, bancile aflate in apropierea "aparatelor" sa fie mereu populate, mai ales acum pe perioada verii. Am avut astfel "colegi de antrenament" de la cupluri de indragostiti, indivizi cu sticle de bere si pungi de seminte la picior pana la puradei ce mi se agatzau de picioare spre disperarea tinerilor parinti, cand incercau sa alerge catre groapa cu nisip din apropiere.

Intr-un anumit fel poti spune ca pentru o scurta perioada de timp, impartind acelasi spatiu, devenim colegi. De cele mai multe ori aceste relatii colegiale se rezuma doar la o legatura de tipul "ei uitandu-se la mine". Este evident ca multora le este starnita curiozitatea dar refuza sa vina sa puna cateva intrebari sau eventual sa incerce si ei. Pe multi ii observ cu coada ochiului, dupa ce plec se apropie de locul unde m-am confruntat cu barile de fier. Se apropie incet, se uita la barile respective, incearca sa imite miscarile mele, reusesc doar cateva repetari chinuite, se lasa batuti, abandoneaza.

Nu cred ca eu cand am pus prima data mana pe bara de tractiuni am facut 4-5 serii de 12 repetari, sau flotari. Asadar insistati si aveti rabdare. I-am invatat pe o parte din cei care s-au apropiat suficient de mine cat sa avem un contact verbal sa incerce spre exemplu in cazul tractiunilor, sa le faca cu o pozitie a corpului fata de sol apropiata de pozitia initiala "in picioare". In acest fel furi o usoara portiune din distanta pe care trebuie sa iti tragi corpul, suficienta pentru inceput sa poti obisnui organismul treptat cu acest exercitiu, permitandu-ti in timp sa le executi corect. La fel si in cazul exercitiului de la paralele pentru triceps. Multi au primit un impuls pozitiv prin aceasta metoda avand o mica dovada ca dpdv practic, ar fi posibil si pentru ei sa le execute.

De obicei folosesc acest spatiu pentru a ma juca putin cu unele exercitii, pentru a mai iesi din rutina antrenamentelor sau ca punct de pornire pentru modificarea programului din sala, cu alte cuvinte pentru a-mi zapacii putin organismul. Nu stiu niciodata exact ce o sa fac cand pun piciorul acolo, las mintea sa imi dicteze asta, ascultand organismul. Daca simt nevoia sa atac o anumita grupa incerc sa improvizez pe baza exercitiilor clasice sau de prin tot felul de combinatii gasite pe internet.

Intotdeauna am simtit o senzatie diferita dupa antrenamentul din curtea scolii fata de cel din sala, astfel am considerat ca le pot combina pana la urma, desi teoretic aceleasi exercitii le poti face si in sala, cred ca rezultatul provine mai mult si de la nivel mental, antrenamentul in natura fiind parca mult mai bine primit de organism.

Poate din cauza ca in dormitorul meu precum si la birou peretii albi ma inchid intr-o senzatie de ostatec ... si in sala la fel.

Melodia saptamanii: SDST-Rafale Verbale

Infanterist

A trecut ceva timp de cand nu mai pusesem bocancul pe munte.

Am gasit perioada optima ca timp liber si am planificat rapid un eventual traseu. Am luat cu mine un prieten care nu prea a iesit in astfel de aventuri montane. Buletinul meteo anunta cod galben in apropierea zonei, nu ma intereseaza prea mult sincer, in afara de faptul ca sunt un tip optimist, consider ca am si un echipament care ma poate proteja impotriva apei si a vantului.
Mi-am instruit coechipierul si sfidand avertismentele am pornit la drum. In gara preturi pe masura vagonului, a distantei parcurse si a vitezei de deplasare. Pe masura ce ne apropiem de destinatie mi-au crescut banuielile initiale, va fi senin, vor fi si nori, cod galben inca nu. Consider ca al meu coechipier detine acum suficiente informatii pentru a face fata duratei traseului si a gradului de urcare. Tot ce mai conteaza acum este sa ii impun un ritm caruia sa ii faca fatza si cu timpul va capata din ce in ce mai multa experienta si conditie fizica.
Refuza sa ploua, imi pare chiar rau, imi place sa ma plimb prin munti pe timp de ploaie, am echipament care ma protejeaza si in plus iubesc conditiile vitrege, sunt nascut intr-un astfel de mediu. Coechipierul cere pauze mai des decat ii acord si mai reduse decat si-ar dori el, ii explic, daca stai prea mult pe langa faptul ca muschii tai vor "inlemni" risti sa te prinda noaptea pe drum, lucru cu care personal sunt impacat, detin frontala si am mers destul de mult noaptea prin padure, dar un incepator poate claca intr-o astfel de situatie si chiar vroiam sa terminam weekendul cu o amintire placuta. Ma simt precum profesorul meu, cand copil fiind ne ducea sa urcam pe munte, sunt responsabil si atent, am puterea sa conving oamenii in lucruri ce sunt 100% convins ca le-ar prinde/face bine. Este o mare satisfactie sa impingi oamenii catre activitati pe care ajung sa le aprecieze, am facut mult timp asta cu sala de forta si o fac de asemenea si pentru traseele montane.
Am o oarecare dezamagire cand explic cuiva detaliat startul unei activitati si observ ca abandoneaza pe drum, dar o astfel de energie este pentru unii oameni, inconsumabila. Am ajuns si la destinatie si este o incantare sa vezi satisfactia unui om care realizeaza ceva ce in urma cu ceva timp nici nu visa. Cabana destul de goala, ma bucur sa vad ca cel putin weekend-ul asta nu am parte de betivi care zdruncina linistea locului cu urletele lor, asa cum din pacate se intampla de prea multe ori. Privelistea este superba si simt cum verdele brazilor imi spala gandurile infectate de stresul cotidian, de asta am venit aici, sa scuip incarcatura virtuala din minte si sa ma alimentez cu aer proaspat. Deja simt cum se oxigeneaza creierul. O portie de mamaliga clasica cu branza proaspata, de ce nu ? Este cred principalul aliment pe care ne-am cladit istoria, asta ne-a atras si o porecla din partea vecinilor de la sud, aceeasi care ne-au rupt o parte din tara si pe care in 1877 i-am eliberat din robia otomana, dar este ceva clasic ca Romania sa fie scuipata in fata de tari pentru care soldatii nostri au platit cu viata. Asta este o alta poveste, cu alta ocazie.
Cineva spunea ca in natura organismul se adapteaza cel mai repede conditiilor la care il supui, poate de asta in 6 ore de urcat am baut aproximativ 0,5L de apa in timp ce coechipierul meu aproape triplu. Modul de abordare a traseului, cunostintele si usurinta cu care l-am strabatut l-au facut pe coechipier sa exclame: "Parca ai fi un adevarat infanterist!" Poate ca sunt, combin rezistenta cu disciplina si dobor distante, ating obiective, nu este usor, dar cu timpul iti vei crea un profil. Poate ca ai nevoie de un instructor care sa te impinga de la spate, dar adevaratul infanterist trebuie sa fie in interiorul tau.
Iesi din casa, tortureaza-ti corpul in natura si ai sa ramai uimit cat de odihnit vei fi urmatoarele zile, aici, in jungla de ciment.