Te admir pentru că reusesti să fii aproape de distanta dintre mine si restul lumii.
Fiecare dintre noi urmează un drum, fie că noi avem puterea sa il alegem pe el sau el ne alege pe noi. Drumul acesta al tău, s-a intersectat intr-o zi cu sensul meu de mers si de atunci nu pot să nu opresc din cand in cand motorul, să cobor pe marginea drumului si pe durata asta a gurii de aer, să te admir, de fiecare dată.
Am văzut putin din drumul tău, este frumos si greu in acelasi timp dar uite că tu reusesti să mergi atat de natural pe el incat nu mă pot abtine ca uneori să nu fug inaintea ta cu mult, doar ca să iti las un cadou si să mă fac nevăzut atunci cand tu esti acolo să il deschizi. Pentru că uneori, drumurile noastre se intersectează si visez cu ochii deschisi la o zi cand ne vor duce in acelasi loc. Si in visul acela, cel care va ajunge primul, va intinde o mană celuilalt pentru că eram de la bun inceput o echipa, si noi nici măcar nu realizam asta.
Sunt atatea lucruri care imi plac la tine că as avea suficient material incat să scriu o carte, una doar pentru tine, si in zilele cand simti că cedezi si că sunt prea putini cei care cred in tine, să deschizi cartea asta iar in paginile ei si printre cuvintele mele să gasesti increderea si zambetul de a merge mai departe pe drumul tau.
Imi placi pentru că din energia ta, care la fel ca a oricărei fiinte umane poate fi mai multă sau mai putină uneori, alegi să dăruiesti si celor din jurul tău. Si asta intr-o lume nebună care nu mai vrea să dăruiasca nimic nimănui ci dimpotrivă, doar să ia. Pentru că cine altcineva mai poate visa să dea oamenilor din pasiunea sa decat un om cu sufletul frumos?
Stiai că este suficient să ma uit in ochii tăi si să descopăr răspunsuri pe care nu am reusit să le găsesc in toate bibliotecile din orasul meu?
Si simt cum ideile mele prind viată si se inghesuie precum o garnitură de tren ce se pregăteste să plece dintr-o gară aglomerată. Că sunt atat de multi oameni pe peronurile astea si este atat de mult haos uneori că ne rătăcim si nu mai reusim să găsim drumul către casă. Dar te simt, si stiu că esti acolo si cand am să te găsesc toată nebunia asta o să capete sens, pentru că vedem o singură lume acolo dar de fapt sunt miliarde de lumi, lumi in doi, si eu vreau ca lumea mea sa fii tu.
Ai păsit acolo unde multi sunt prea fricosi, prea comozi sau pur si simplu incapabili să se ducă măcar cu gandul si uneori cand simt că am nevoie de un exemplu viu, imi reamintesc să te privesc. Motivatia ce apare din afara noastră nu mai vine gratuit dar cand vine din propriul tău interior este mult mai puternică dar mai ales, infinită. Iar motivatia mea esti tu.
Si as vrea să am puterea să fac să ti se intample numai lucruri frumoase dar sunt un simplu bărbat si nu am la mine decat sentimente, cuvinte si fapte. Da, am să cert intregul univers dacă vreodată are să ti se impotrivească pentru că sunt suficient de nebun să cred că (si) eu stiu mai bine decat el ce meriti tu, iar dacă el are chef de folosit oamenii ca instrumente, atunci să mă foloseasca pe mine si doar cu scopul fericirii tale, altfel, pe tine să te lase in pace. Eu, un punct in fata lui, am să mă ridic si am să-i cer socoteală de fiecare dată cand vei fi tristă si am să fiu acolo langa tine, doar ca să te fac să zambesti, precum un copil.
In legătura asta dintre noi doi, fericirea ta este mai presus pentru că eu sunt fericit asa cum sunt si sunt fericit cand esti langă mine, mai ales cand văd si te stiu că esti bine. Si da, sunt suficient de bărbat să am puterea să fac un pas in spate in fata aceluia care te poate face mai fericită decat mine, pentru că meriti mult si.. fericirea are chipul tau iar eu mă pierd privindu-te.
