Alergatorul

"Puterea nu este decat un element de gradul al doilea, provine, decurge de la unul la altul." Nicolae Steinhardt

Am readus de curand in activitatile mele sportive alergarea. Erau perioade cand sub acordul tacit al vremii sau din incapatanare batatoream putin pista de alergari din apropierea casei.

Printre motivele care ma indeamna sa ies la alergat as putea enumera arderea caloriilor/grasimilor (care se face prin activitati cardio si nu prin exercitii afiliate culturismului) tonifierea muschilor (in cazul meu prin arderile respective) cresterea rezistentei (desi iesirile pe munte mi-au demonstrat ca sunt cu mult mai eficiente la capitolul asta) starea de revigorare ce vine dupa, dar mai ales senzatia aceia de libertate, de iesire din monotonul pas si de intoarcere parca pentru o clipa, la obiceiurile omului inca din cele mai vechi timpuri. Care este primul lucru prin care copiii isi manifesta bucuria si energia jocurilor ? Alearga desigur.

Acest exemplu functioneaza si in regnul animal.

Nu ma veti prinde in viata nemernicilor! Glumesc, alergam putin.

Originile alergarii, a scopului si a mijloacelor pentru care omul a apelat la acest proces sunt un subiect de dezbatere pentru multi cercetatori. Teoriile curg precum un izvor de munte. Prezenta unor membre inferioare lungi a fost si punctul de pornire a unor ipoteze cum ca omul de-a lungul evolutiei le-a dezvoltat atat plin deplasare cat si prin alergare. In epoca primitiva triburile migrau foarte des in functie de sezon si de turmele de animale ce constituiau o sursa de hrana. Omul se deplasa pe jos si metodele sale de supravietuire (vanatoare) erau legate in general de alergare.

117 ... ba nu 113 ... 112 ... Care naiba era numarul ala pentru situatii de urgenta ?

Daca omul a fost proiectat sa alerge sau nu, poate fi un subiect lung si costisitor. Si nici nu sunt sigur in ce masura ne-ar ajuta existenta. Eu am sa pasesc putin pe calea logicii. Cert este ca multe dintre trucurile supravietuirii au fost adaptate de om dupa modelul animalelor. Cum sa vanezi, cum sa rezisti la frig sau cald, unde sa cauti apa sau ce vegetale pot fi consumate.

Vedem in continuare in documentare modul de capturare a hranei pe care triburile lumilor indepartate inca il practica. Aborigeni ce se apropie la adapostul ierburilor inalte, suficient de mult de prada pentru ca apoi sa sprinteze tragand cu arcul sau aruncand cu sulita. Omul are metodele lui, iar aplicandu-le, evolutia nu l-a inzestrat cu dinti si gheare de pradator. Asa ca am fost nevoiti sa apelam la metodele noastre iar cea de mai sus este inspirata clar din modul de abordare al pradatoarelor. Apropierea, pandirea, sprint-ul si in final uciderea.

Ok deci clar am sa-mi cumpar o pusca!

Rezervele limitate ale organismului nu sunt facute pentru sustinerea eforturilor de lunga durata si intensitate, iar extinderea lor se face prin antrenamente. Dar toate duc catre durata de timp, relativ scazuta. Prea mult fiind desigur, deunator. Leul poate muri in urma unor tentative esuate repetat de capturare a prazii. Este normal, rezervele energetice se epuizeaza. Nici ca om nu poti alerga la viteza maxima ore in sir dupa un porc salbatic. Iar daca esti singurul care o face in padurea respectiva si ti-ai epuizat energia disponibila ... "your fucked!". Animalul ala nu vine singur la tine.

Prea multe studii. Un interviu cu Rahan ar fi fost suficient

Si daca prea mult nu este bine, poate ca suficient este cuvantul cheie. Aseara dadeam o tura de pista in sprint, apoi o tura mers usor grabit. Este o abordare noua. Am gasit si recomandari de genul 1 minut alergare 30 secunde mers sau chiar pauza, oricum, concluzia era ca durata efortului sa fie dubla fata de cea a pauzei. Automat aveai loc si de 2 minute alergare cu 1 minut pauza, si tot asa. Materialul respectiv mentiona ca in urma unor studii, astfel de circuite ar fi adus rezultate mult mai bune decat clasicul jogging.

Ochiometric, diferenta dintre atletii de viteza si cei de rezistenta este vizibila. Prima catogorie isi dezvolta o musculatura armonioasa, lovesc scurt, repede si puternic. Sportul de rezistenta nu prea m-a atras niciodata. Oameni slabi pana la un nivel ce poate starni ingrijorare, ce alearga ore in sir ... nu se muleaza stilului meu.

Asa ca fac ceea ce orice om ar trebui sa faca.
Testez metode.
Dupa principiul "Ce merge la mine poate nu merge la tine".

Weekend placut, dragilor!