joi, 17 septembrie 2015

Zona de confort


Zona de confort este o glumă rasuflată pe care societatea asta plictisită ne-o spune de fiecare dată și pe acelasi ton rezonat in ecoul scării de bloc prin care iesim din adăpostul propriilor case. Si la reactia careia zambim, tamp, de fiecare dată.

Un mic zid invizibil ce ne inconjoară cu o presupusă protectie.. puternică, dar totuși in acelasi timp slabă, reală și de fapt cat se poate de.. falsă.

Oamenii blocati in zona de confort se simt in sigurantă dar fară să creadă prea mult in securitatea propriului perimtetru. Totuși, traiesc inconstient cu acea teama produsă de un eventual dezechilibru ce poate să apară - precum un microorganism nou intr-un mediu biologic consacrat care aduce cu el schimbări și ruperi de ritm. Pentru că cine altcineva ne protejează propriile emotii mai bine decat noi? Iar noi, dacă săpăm adanc in interior găsim comori stricate. Si acceptand că traiesti intr-o zonă de confort accepti automat și existenta unei zone de conflict, la doar cativa milimetrii de zidurile tale iar realist gandind, asta este oare dulcele cantec al unei liniști adevărate?

Zona de confort limitează, fiind doar un parculet mic și verde, cu două banci și un lac subtire ce abia poate tine pe suprafata lui cateva păsări călătoare rătăcite. De ce te-ai limita doar la atat cand simti ușoare frisoane ale plăcerii pe masură ce imagini ale unei naturi sălbatice se scurg prin propriile tale pupile - nu ti-ai dorit niciodată să experimentezi un.. safari? Ti-e teamă de transpiratie? De sacrificii? Nu iti face griji, dușul de cu seară le indepartează pe toate.

Ai observat că apa ce sfarșește in scurgerea toaletei din apartamentul tău este ciudat de curată? Pentru ce anume "te speli"? Unde iti este bruma de "sudoare"?

Există mai multe tipuri de tu iar cel ce face legea prin zona de confort este poate una dintre cele mai slabe versiuni ale tale, ai simtit vreodată cand cineva te-a deranjat intr-un anumit fel că ai fi avut puterea sa ii fi superior? Dar nu ai facut-o.. de ce? Pentru că nu ai vrut să deschizi portile și să eliberezi un altfel de tu, cel care are curajul să spună exact ce gandeste.

Oh, tu nici nu știi straine, dar traim intr-o junglă in care doar cei care nu numai ca ies din zonele proprii de confort dar iși și distrug toate acele ziduri din jurul lor, reușesc.

Fie că sunt antrenorii personali, profesori, traineri sau educatori, etc majoritatea sunt inarmati cu metode prin care caută distrugerea zonelor de confort, fizice, psihice sau intelectuale ale celor cu care intră in general in contact. De ce il uram pe cel mai exigent profesor? De ce uram urmatorul antrenament in care stiam ca partenerul este mult mai puternic și te va impinge dincolo de zona de confort? De ce ne temem de cei ce ni se par prea puternici pentru noi?

Si totusi, de ce te simti atat de bine la finalul calatoriei in afara unei astfel de zone, cand atingi canapeaua și scoti o gură de aer ce contine și pană la ultima faramitura de indoială din tine?

joi, 3 septembrie 2015

Fentez realitatea


 

Uneori pentru câteva clipe mă inchid intre patru pereți incercând să imprejmuiesc intr-un gard de plasă fictivă fiecare gând din viața reală ce incearcă să se strecoare către mine, pe sub ușa propriului meu dormitor.

Nu știu dacă voi afla vreodată cine sunt cu adevărat dar cu siguranță am să dau totul in drumul către cutia Pandorei, și dacă toți suntem construiți din vreun material deversat din universul ăsta infinit am să lupt pentru fiecare sac de ciment ce il voi sparge la temelia propriei fundații.

Cele mai multe corpuri puternice pot ascunde minți puternice, dedicație, vise..

Realitatea este dură dar este vie, reală. Poate cel mai bun film care se derulează sub privirile tale, intr-un cinematograf la care tu ai singurul bilet. Astea nu sunt efecte speciale, ăștia nu sunt actori, de fapt.. dacă stau bine și mă gândesc actorul meu preferat nu s-ar comporta niciodată cu mine la modul ăstora, de ce este natura umană in stare.

Alegi să stai deoparte pentru că la un moment tu ai rolul principal și ceilalti care stau pe scaunele lor in propriile cinematografe, fentând realitățile personale, vor fi cu ochii pe tine, mâncând floricele de porumb..

Totul stă in puterea de concentrare a fiecăruia dintre noi, cunoști sentimentul acela când ești atât de focusat că totul in jurul tău dispare? Uneori in sala de antrenament mă detașez atât de tare că abia mai pot auzi muzica de pe fundal, uneori.. uneori aleg să nu mai văd oamenii din jurul meu, sunt doar cifre, statistici, obiective, piese de șah sau.. desert.. uneori..

Ating butonul play, mă ridic și pun pe umăr geanta, sunt pregătit de propriul film, mă indrept către sală, luați loc și urmăriți-mă.. se inregistrează, sunt puternic..