Uneori pentru câteva clipe mă inchid intre patru pereți incercând să imprejmuiesc intr-un gard de plasă fictivă fiecare gând din viața reală ce incearcă să se strecoare către mine, pe sub ușa propriului meu dormitor.
Nu știu dacă voi afla vreodată cine sunt cu adevărat dar cu siguranță am să dau totul in drumul către cutia Pandorei, și dacă toți suntem construiți din vreun material deversat din universul ăsta infinit am să lupt pentru fiecare sac de ciment ce il voi sparge la temelia propriei fundații.
Cele mai multe corpuri puternice pot ascunde minți puternice, dedicație, vise..
Realitatea este dură dar este vie, reală. Poate cel mai bun film care se derulează sub privirile tale, intr-un cinematograf la care tu ai singurul bilet. Astea nu sunt efecte speciale, ăștia nu sunt actori, de fapt.. dacă stau bine și mă gândesc actorul meu preferat nu s-ar comporta niciodată cu mine la modul ăstora, de ce este natura umană in stare.
Alegi să stai deoparte pentru că la un moment tu ai rolul principal și ceilalti care stau pe scaunele lor in propriile cinematografe, fentând realitățile personale, vor fi cu ochii pe tine, mâncând floricele de porumb..
Totul stă in puterea de concentrare a fiecăruia dintre noi, cunoști sentimentul acela când ești atât de focusat că totul in jurul tău dispare? Uneori in sala de antrenament mă detașez atât de tare că abia mai pot auzi muzica de pe fundal, uneori.. uneori aleg să nu mai văd oamenii din jurul meu, sunt doar cifre, statistici, obiective, piese de șah sau.. desert.. uneori..
Ating butonul play, mă ridic și pun pe umăr geanta, sunt pregătit de propriul film, mă indrept către sală, luați loc și urmăriți-mă.. se inregistrează, sunt puternic..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu