Eliberand bestia

Mediul din jurul meu imi capteaza atentia mai mult decat a facut-o vreodata. Fiecare actiune ce se petrece in zona simturilor mele este inregistrata si procesata rapid. Si mai intens decat in ultima perioada. Se intampla ceva ciudat si cu privirea mea. Sunt unul dintre cei care cautand ceva, au fost gasiti.

Desi m-am considerat mereu un impatimit al practicarii antrenamentelor cu greutati, nu am great niciodata ideea unui corp voluminos si a unei greutati corporale ridicate, la pachet cu abordarea "clasicilor" ce presupune indoparea cu 4-6 mese pe zi presarate cu suplimente pe ici si colo. Toate astea sunt amintiri ale unei experiente despre care nu pot spune nici pe departe ca o regret, ci doar ca nu am gasit-o potrivita pentru mine. Nu mai putin de atat pot spune ca nu mi-a fost si utila. Abordam, experimentam, constatam, trecem mai departe si progresam.

A inceput ca orice alta calatorie, cu un mic pas, insa pe parcurs mi-am ales propriul drum din multitudinea ce mi se arata inainte. Alegerile cand vine vorba de jocul asta, se fac in functie in primul rand de ceea ce imi place sa fac, apoi de ceea ce imi permit fizic si psihic. Si totul danseaza in jurul motivatiei. Din marile posibilitatile pe care le ai, poti duce la aparitia unora mai mici. Si cred ca se poate si invers. Exact ca un proces firesc in urma caruia poti alerga mai mult sau poti impinge mai multa greutate. Optiunile vin actiuni si le preferam pe cele din progres ca si aici ca in orice colt al universului, binele si raul merg impreuna.

Erau timpuri cand omul avea foarte putin dar realiza foarte mult dar pe masura ce timpul ne-a mangaiat istoria parca procesul asta s-a inversat. Avem din ce in ce mai multe si totusi realizam atat de putine. Mai ales pentru noi, spiritual si intern.

Excursia catre mai multe kilograme de masa musculara m-a dus pe o insula pustie. Unde eram doar eu. Si langa aceasta insula erau multe altele, dar fiecare la fel de pustii. Prea mult antrenament, prea multa mancare, prea multi bani cheltuiti, prea multe sacrificii. Te ucid mai ales social si te priveaza de multe alte lucruri care dupa cum spunea si celebrul cantec sunt gratis si sunt cele mai bune din viata unui om.

Admiratia pentru unele abordari ale omului antic, in special pe plan nutritional, au continuat sa ma cheme. Si revin din nou la prima fraza din articol. Am simtit pe propria mea piele, sau mai bine spus pe propriul stomac, senzatia de saturatie ce trebuia sa revina la anumite intervale. Intreaga activitate a corpului meu se indrepta catre digestie si probabil ca al meu creier incepuse sa se limiteze doar la semnale catre acest scop. Dezvoltarea musculaturii sau construirea unui aspect lin, lucrat, este un proces indelungat. In functie de scop, subiectul isi poate administra abordarea. Scopul meu este un corp de luptator antic si sunt atat de aproape de el incat pot sa il ating.

Eforturi uriase. Calorii din belsug la intervale mari.

Primul pas in transformare poate fi largirea distantei dintre mese. Ajung astfel in unele zile sa am doar doua mese la o distanta de 10 sau chiar 12 ore. Mesele sunt insa bogate in proteine si grasimi de origine animala, pe langa care adaug vegetale. Zilele trecute, dupa 12 ore lipsa si un atrenament dificil, ma uitam la macroul urias din farfurie si la salata de rosii de langa el, ca un pradator ce urma sa isi devoreze prada. Puteam sa jur ca miroase mai bine ca niciodata. Corpul meu incepuse sa se alarmeze, stia ce urmeaza. Si stia ca urmatoarea portie va fi a doua zi dimineata si va trebui sa scoata din portia aia tot ce are necesar. Dupa o zi cu doua mese urmeaza una cu trei si ciclul se reia.

Prea multe mese iti tin corpul ocupat. Organele sunt precum niste motoare ce trebuie sa tureze constant. Apar starile de oboseala, frustrare, sau stupida senzatie de foame la scurt timp dupa ultima masa. Asta se intampla pentru ca organismul uman se adapteaza la orice, totul cu scopul de supravietuire. Obisnuit cu multe mese sau la ore fixe isi va cere constant portiile ca un cersetor insistent. La fel si in cazul cand primeste putin. Se adapteaza. Asa cum oamenii se adapteaza pe tot globul la conditiile de trai respective, apa sau surse de hrana precare.

Digestia este un proces costisitor si iti consuma multa energie. Cu intervale mai lungi de timp intre mese, corpul nu numai ca termina devorarea micronutrientilor dar are timp sa se si odihneasca si astfel te vei simti mai energic, mai concentrat si vei putea simti o imbunatatire in simturile tale. Este precum un proces de transformare in ... ceva mai bine. Ori Hofmekler numea acest proces in The Warrior Diet drept transformarea intr-un pradator.

Camuflaj letal

Un pradator din natura este rapid, inteligent, periculos, acoperit de un strat lin de musculatura si cu un procent redus de grasime. Isi cunoaste prada, stie ce vrea de la ea si cum trebuie sa o abordeze. Este mereu in alerta si are instinctele naturale puternic dezvoltate. Mananca uneori doar odata pe zi si metabolismul sau este astfel educat sa foloseasca resursele cat mai bine posibil in momentul aparitiei lor. La polul opus se afla acei "scavengers" sau curatatori/gunoieri. Acestia se hranesc cu resturi reci si se comporta ca niste idioti pentru care singurul instinct in viata este acela de a manca orice, fara o preferinta sau un moment anume, fara efort si fara preferinte.

Cat de animalic, dar totusi uman.