Ridica-te si mergi

Sportul este una dintre acele activitati ce par simple de facut dar ascund laturi mai mult decat complicate. Este ca si cum ai extrage o floare simpla din pamant si ai ramane uimit cat de intensa este reteaua sa de radacini, ascunse privirilor de ansamblu. Cel mai bun truc este "keep it simple" asadar studiaza fiecare radacina in parte, dar nu te avanta in ramificatiile fiecareia in parte. Poate fi un plus dar daca nu esti omul detaliilor, lasa-le asa cum vin.

Imi place sa merg pe jos. Iubesc trekking-ul in zone montane mai ales. Este o sursa nemaipomeninta de antrenament pentru organism, chiar si cand esti prea ocupat sa mergi la sala. Pe langa avantajul super economic ca ... este gratis, te poate purta in decoruri naturale sau nu, interesante. Unul dintre argumentele ce-au alimentat rapid sictirul pentru lungile alergari in sala a fost monotonia. Alergam in continuu pe o banda ca un hamster cu fata catre acelasi peisaj mohorat sau chiar a unui perete sau a unei oglinzi. Desigur, am scapat momentan de problema asta combinand sprint-uri cu mersul usor grabit.

Incet si sigur vremea ne va permite sa exploram spatiile naturii din jurul nostru. Parcurile si aleile vor fi mai populate pentru ca plimbarile sunt un remediu atat pentru organism cat si pentru psihic. O tura prin parc poate descarca multe din grijile cotidiene.

Am observat destui oameni alergand prin parcuri. Foarte bine. Ce nu imi place este modul cum abordeaza unii alergatul. O parte se epuizeaza in marsuri militaresti ce pot fi mai periculoase decat statul pe canapea. Daca alergi foarte mult, nu slabesti foarte mult. Slabitul este un proces complex ce include si foarte multa atentie in privinta regimului alimentar. Se formeaza niste formule incapatanate in care orice cifra nepotrivita strica rezultatul final. Totul se rezuma la armonie si atentie in detalii.

Aceasta este solutia ... Nu!

Mare parte dintre alergatorii parcurilor prezinta acel pas "zdruncinat" la care corpul si in general picioarele resimt fiecare contact cu solul. O problema poate fi si asfaltul, fiind o suprafata foarte dura, implica o rezistenta solida scheletului uman ce se poate solda cu dureri ale incheieturilor, ligamentelor etc. Daca te resimti dupa o astfel de tura ar trebui sa umbli poate inclusiv la incaltarile tale sau eventual sa incerci o zona mai prietenoasa cum ar fi direct pe pamant, gazon, iarba, zgura, cauciuc, etc. De asemenea, alergarea trebuie sa fie un proces armonios la care sa contribuie tot corpul, nu o scena de zdruncinaturi si taraituri de picioare cu bratele pe post de liane.

Mersul pe jos poate fi un antrenament foarte bun, cel grabit fiind uneori recomandat si de medicii cu ale caror teorii in unele cazuri, nu ma pot impaca personal. Desigur, 20-30 de minute de mers pe jos nu se pot compara cu o sesiune de sprint sau alergare clasica, insa poti compensa cu un grad de viteza usor ridicat si daca ai posibilitatea chiar cu un unghi al suprafetei mai inclinat.

Punctul la care imi dau seama ca organismul meu incepe sa caute resurse de energie si a intrat in starea de "ardere" il consider personal, cand am un ritm cardiac usor ridicat si simt o usoara caldura in organism mai ales in zona obrajilor. Celebrele figuri de oameni rosii resimtiti dupa efort. Fiecare sedinta trebuie sa fie o experienta placuta pentru ca astfel vei reveni cu placere si la urmatoarea si vei incerca sa faci mai mult ca sa o poti implementa. Alergarile violente cu ritmuri ale inimii ce parca vrea sa iasa din piept, dureri de muschi si genunchi, nu sunt o solutie. Mai ales pentru "omul de rand" ce face asta din dorinta de a se mentine in forma sau a da jos cateva kg. Mersul, ca si alte activitati sportive poate fi o provocare placuta pentru organism.

Ridica-te.
Mergi.

Un drum, doua persoane ... pasi de mana.