... Si eram la marginea unei usi de la baza unei cladiri inalte, la o distanta suficienta cat sa vad oamenii care se ingramadeau intrand pe ea, aproape calcandu-se in picioare pentru un scop ce nu il stiau nici ei exact, pentru o intuitie, ceva ce venea din colturile intunecate ale instinctelor umane.Lumea devine din ce in ce mai mare si totusi noi nu ne mai gasim locul. Suntem in numere record, dar suferim si murim singuri. Totul este haos al vitezei si aglomeratiei in care te poti rataci usor. Avem la dispozitie resurse sa atingem viteze ce stramosilor nostri li se pareau un mit sau tehnologie ce in urma cu 20 de ani ar fi facut senzatie in filmele de science fiction si totusi suntem prea ocupati sau prea plictisiti sa ne mai deplasam undeva. Totul costa bani si orice mesaj transmis de sistem dinspre sau in directia lor bruiaza mintile multor semeni de-ai mei.
Daca nu sunt haine vor fi telefoane mobile, daca nu este mancare vor incerca cu bauturi, obiecte de mobilier sau alte obiecte din care mare parte reprezinta de fapt un aport prea marunt adus traiului nostru zilnic. Razboi total.
Natura vs. SistemAm primit suficient cat sa ne vedem fericiti de viata dar se pare ca pe cat primim mai mult, pe atat avem mai multa nevoie. De cateva secole ne-am transformat parca intr-o locomotiva calica ce inghite tone de carbune pentru a parcurge teritorii a caror conectare nu ne ajuta catusi de putin.
Hrana este un element esential in existenta oricarei fiinte, cu atat mai mult a omului, acest administrator teribil al propriei case. Sursele de hrana au fost la randul lor sistematizate pentru a face fata unei cereri din ce in ce mai mari. Hrana ca produs finit la fel. Pe toate colturile strazilor si mai ales in locuri pe care oamenii le-au ales pentru activitati de recreere. Una dintre principalele cerinte ale omului a devenit o unealta pentru santajarea lui. Un atac la slabiciune l-as putea numi. Si totusi stapanul planetei (pana la proba contrarie) este suficient de slab cat sa cada prada unei imagini sau a unei arome pe care o intalneste la un moment dat. Se produce astfel fenomenul de exploatare a slabiciunilor. Omul cedeaza, scoate portofelul, deconteaza si primeste o portie de hrana pe care o devoreaza lacom, prea confuz sa mai faca diferenta intre foame si pofta.
Hrana este un element esential in existenta oricarei fiinte, cu atat mai mult a omului, acest administrator teribil al propriei case. Sursele de hrana au fost la randul lor sistematizate pentru a face fata unei cereri din ce in ce mai mari. Hrana ca produs finit la fel. Pe toate colturile strazilor si mai ales in locuri pe care oamenii le-au ales pentru activitati de recreere. Una dintre principalele cerinte ale omului a devenit o unealta pentru santajarea lui. Un atac la slabiciune l-as putea numi. Si totusi stapanul planetei (pana la proba contrarie) este suficient de slab cat sa cada prada unei imagini sau a unei arome pe care o intalneste la un moment dat. Se produce astfel fenomenul de exploatare a slabiciunilor. Omul cedeaza, scoate portofelul, deconteaza si primeste o portie de hrana pe care o devoreaza lacom, prea confuz sa mai faca diferenta intre foame si pofta.
Un morcov... un regat pentru un morcovLa fel cum totul in jurul nostru a crescut, la fel si portiile din farfuriile oamenilor sunt din ce in ce mai mari si la nivel de subconstient a inceput sa creada ca totusi de atat are nevoie. Mai putin nu se poate. Si totusi mai jos de atat nu este pieirea. Iar intr-o lume moderna in care totul costa mult si dureaza un timp indelungat, sa nu te miri ca tot ce este ieftin si rapid este de calitate indoielnica. Da, fast food sucks. De fapt acest sistem te uraste si din acest motiv iti serveste rapid mancare de slaba calitate. Ieftin, rapid, prost. Mananca si dispari. Next!
Imi place de obicei sa ma ridic de la masa cu o foarte usoara senzatie de foame care odata ce organismul incepe sa proceseze portia primita, dispare miraculos. Este normal ca in timp ce mananci sa ai senzatia de foame, dar asta pentru ca orice proces ce tine de digestie dureaza. Fa un experiment si incearca sa te opresti inainte de senzatia de saturatie, cu timpul organismul se va regla si vei constata ca pur si simplu nu ai nevoie de atat de multa mancare pe cat mananci. In cercul de prieteni sunt cel mai dezvoltat din punct de vedere al musculaturii si totusi ... mananc cel mai putin.
Cu riscul de a parea un nazist al sportului, nu pot sa suport imaginea unui restaurant din mall la mesele caruia vad oameni mai mult decat grasi, cum construiesc piramide intregi de oase. Imi aduc aminte un filmulet in care un barbat hranea aproape toti copiii dintr-un sat sarac cu resturile de la un restaurant de tip fast food unde orasenii batjocoreau meniurile, innecandu-se in portii XXL ce nu erau niciodata consumate in intregime. Acesta este poate viitorul omenirii, vom lasa in urma munti de gunoaie, cimitire intregi de animale si totul in jur va fi doar resturi menajere.
Totul pentru ca cei ce reprezinta majoritatea nu stiu cand sa se opreasca iar omul are un talent innascut de a stalcii propria logica si de a insista pe principii puse la loc intr-un joc de puzzle gresit.
Natura cere cumpatare. Organismul la fel.
Imi place de obicei sa ma ridic de la masa cu o foarte usoara senzatie de foame care odata ce organismul incepe sa proceseze portia primita, dispare miraculos. Este normal ca in timp ce mananci sa ai senzatia de foame, dar asta pentru ca orice proces ce tine de digestie dureaza. Fa un experiment si incearca sa te opresti inainte de senzatia de saturatie, cu timpul organismul se va regla si vei constata ca pur si simplu nu ai nevoie de atat de multa mancare pe cat mananci. In cercul de prieteni sunt cel mai dezvoltat din punct de vedere al musculaturii si totusi ... mananc cel mai putin.
Cu riscul de a parea un nazist al sportului, nu pot sa suport imaginea unui restaurant din mall la mesele caruia vad oameni mai mult decat grasi, cum construiesc piramide intregi de oase. Imi aduc aminte un filmulet in care un barbat hranea aproape toti copiii dintr-un sat sarac cu resturile de la un restaurant de tip fast food unde orasenii batjocoreau meniurile, innecandu-se in portii XXL ce nu erau niciodata consumate in intregime. Acesta este poate viitorul omenirii, vom lasa in urma munti de gunoaie, cimitire intregi de animale si totul in jur va fi doar resturi menajere.
Totul pentru ca cei ce reprezinta majoritatea nu stiu cand sa se opreasca iar omul are un talent innascut de a stalcii propria logica si de a insista pe principii puse la loc intr-un joc de puzzle gresit.
Natura cere cumpatare. Organismul la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu