Cat de putin este prea mult

David versus Goliath

Sunt in continuare setat pe administrarea hranei la intervale mari de timp si organismul pare sa raspunda pozitiv in sensul asteptarilor mele. Cu o astfel de abordare, la pachet cu antrenamentele clasice plus ceva alergari, acul indicator al cantarului a inceput sa traga usor catre stanga. Si de la o vreme, ca sa il citez pe marele poet George Cosbuc: "acum a stat". Este punctul in care organismul meu a aruncat tot surplusul, pasind intr-o zona neutra in care corpul meu primeste atat cat ii este necesar, caci in relatia cu corpul tau, acesta din urma se multumeste cu atat cat poate sa primeasca si isi insuseste un caracter pe masura cantitatilor de alimente primite.

Sub un anumit flux alimentar combinat cu exercitiile fizice, organismul incepe sa absoarba si sa depuna surplusurile dupa un mecanism asemanator unui burete care sub actiunea apei se mareste. Aceste depuneri pot fi calitative sau cantitative. De aceea consider ca este mai important sa fiu un burete sanatos, aspectuos si marit cu pe cat posibil de putine lichide, pentru ca micul meu scop in acest mare joc este sa fiu cat mai aproape de originile mele intr-o dezvoltare naturala pe cat se poate de posibila.

Corpul uman trebuie invatat sa aprecieze

Devin din ce in ce mai constient ca organismul meu poate functiona optim si in acelasi timp poate avea un aspect estetic cu mult mai putine alimente sau suplimente decat suntem facuti a crede si am sa cer insistent concentrarea atentiei catre adaptabilitate.

Avantajele unei diete bogate si ma refer aici in special la numarul de mese, se observa in rapiditatea castigurilor in kilograme sau ceea ce cunoastem sub titulatura de masa musculara.

Organismul uman, care se adapteaza aproape perfect la orice conditii de existenta, isi seteaza fiecare celula din corp printr-un program lejer ce ii permite stocarea de nutrienti ce curg in astfel de cazuri intr-un debit ridicat. Se observa cresteri in forta si uneori stratul de grasime devine usor proeminent. Si ca tot ne imaginam un burete, acesta retine apa si se umfla. Dezavantajul este ca la primele semne de reducere a bogatului flux alimentar, acest burete incepe sa se micsoreze.

Ma vad in situatia de fata aproximativ la limita de incidenta alimentatie/efort/odihna, am zile cand mananc de doua ori pe zi, dar in general maxim trei mese pe zi. Exercitiile curg usor, tractiunile sunt mult mai lejere iar forta a ramas aproximativ aceiasi.

Ca sa punctez o idee principala, organismul are nevoie de mai putin decat credem noi, cu conditia ca acel putin sa fie hrana de calitate. Nu poti sta in pauza 10 ore si apoi incerca un salt in tot felul de alimente dubioase. Odata abordata o astfel de tehnica, nu trebuie sa te ingrijoreze modul in care pierzi greutatea, ceea ce pierzi este oricum un miraj muscularo-adipos sau mai bine zis, apa din burete.

Una dintre cele mai raspandite mituri legate de antrenamentul cu greutati este acela ca dupa abandonarea temporara sau totala a acestora, progresele si efectele antrenamentelor dispar. Mit partial adevarat, cei mai afectati de efectele acestuia fiind cei din tipul buretelui imbibat, unde organismul odata ce adopteaza un anumit stil de existenta, va cauta mereu justificarea in urma lui devenind din ce in ce mai sensibil la schimbari. Consider ca un organism trebuie tratat cu respectul alimentar cuvenit, dar nicidecum rasfatat.

Brucee Lee ne indemna sa fim apa. Eu spun sa fim mai degraba bureti.

Progresele in urma unei diete ce presupune posturi de pana la 12 ore, sau doar trei mese pe zi vor fi mult mai lente si necesita o abordare atenta a antrenamentelor. Un burete isi mareste foarte greu dimensiunea, fara apa, insa este mai rezistent. Poate ca nu vei putea tine pasul cu cineva in regim hipercaloric. Abordarile extreme si inteligente necesita si un alt element extrem de important. Maturitatea gandirii. Este clar un regim de viata ce isi permite sa isi aleaga membrii, si nu invers.

Atasez asadar un avertisment de rigoare, interzis incepatorilor!