Este incorporat in structura universului ca doua forte ce se concentreaza in aceiasi directie sa poarte incarcaturi atat de negative incat intruchipate ca exemplu in doi gladiatori in arena, i-ar mentine captivi intr-o lupta infinita, fara un final cert.
Poate fi intunericul sau lumina, plusul si minusul, caldura sau frigul, sau de ce nu, binele sau raul si chiar viata sau moartea. Elemente total diferite dar atrase neincetat intr-o provocare. Daca am fi sa ne rezumam doar la organismele noastre, probabil ca am putea imprumuta exemplele mai sus mentionate, intr-o transpunere ce ar cuprinde organismul pe de o parte si creierul pe de o parte.
Ar fi mult mai greu sa existam intr-un mediu inghetat sau arid, decat intr-unul devastat de lupta dintre cele doua elemente, intr-o clima rezultata drept temperata. Se poate spune asadar ca cea mai buna solutie ar fi sa profitam de razboiul dintre astfel de forte. Teoretic, doar de pe urma acestor tipuri de conflicte fiinta umana poate avea de castigat.
Cenusa imperiilorDe aici putem trage concluzia ca omul, fiind in cele din urma o parte doar a uneia dintre cele doua tipuri de forte, nu numai ca distruge natura si pe el insusi in urma conflictului cu alti indivizi, dar nici nu reuseste vreodata a construi ceva, si desi scopul celor mai multor razboaie a fost construirea, acestea din urma nu au ridicat in cele din urma la nimic, ci din contra. Omul este asadar, victima unui razboi civil intre el si o alta imagine a sa.
Razboiul din cadrul aceleiasi surse produce o eroare, rezulta haosulRevenind in propriul nostru univers, corpurile noastre suporta la randul lor consecinte ale razboaielor din proximitate si le putem delimita la randul lor in doua forte diferite. Nu vreau sa creez o confuzie intre omul ca forta identica intre indivizi, si omul ca forta interioara. Sunt asadar conflicte in cadrul unor teritorii diferite. Numai actionand unul impotriva celuilalt, creierul si corpul pot furniza un mediu optim individului. O provocare intre cele doua forte, poate fi asadar un lucru de incurajat.
Totul porneste de la semnalul transmis de creier corpului. Corpul se poate supune instant unor astfel de mesaje ce odata decriptate sunt trimise catre cele mai mici celule din corpul nostru, care preiau si executa informatia. La fel se poate produce si invers. Cele mai nepotrivite mesaje, se pot executa in astfel de secvente tocmai in aceasta faza.
Sa luam un exemplu oboseala psihica.
Mare parte din indivizii secolului XXI nu executa munci fizice, si totusi sunt mai obositi decat cei din generatiile anterioare, care spre deosebire de omul moder, erau mult mai departati de birourile corporatiste. Creierul transmite un mesaj de oboseala corpului, ce incearca sa transpuna in organism semnalul acordat. Este un mesaj fals, pentru ca un corp odihnit, nu poate fi obosit doar prin prisma unui efort intelectual. Aceasta teorie mi-a fost confirmata nu de putine ori, cand incarcatura adunata cerebral de-a lungul celor 8 ore de program, incerca sa se materializeze intr-o stare de oboseala. Si ma gandeam ca undeva trebuie sa fie o greseala. Una dintre cele doua forte din epicentrul meu (creier respectiv organism) trisau. Evitau conflictul. Se resemnau. Si in astfel de situatii, omul risca sa traiasca doar in ger, doar pe lumina, doar cu apa ... si lista poate continua.
La fel si cand fortele triseaza, rezulta haosul
Totul porneste de la semnalul transmis de creier corpului. Corpul se poate supune instant unor astfel de mesaje ce odata decriptate sunt trimise catre cele mai mici celule din corpul nostru, care preiau si executa informatia. La fel se poate produce si invers. Cele mai nepotrivite mesaje, se pot executa in astfel de secvente tocmai in aceasta faza.
Sa luam un exemplu oboseala psihica.
Mare parte din indivizii secolului XXI nu executa munci fizice, si totusi sunt mai obositi decat cei din generatiile anterioare, care spre deosebire de omul moder, erau mult mai departati de birourile corporatiste. Creierul transmite un mesaj de oboseala corpului, ce incearca sa transpuna in organism semnalul acordat. Este un mesaj fals, pentru ca un corp odihnit, nu poate fi obosit doar prin prisma unui efort intelectual. Aceasta teorie mi-a fost confirmata nu de putine ori, cand incarcatura adunata cerebral de-a lungul celor 8 ore de program, incerca sa se materializeze intr-o stare de oboseala. Si ma gandeam ca undeva trebuie sa fie o greseala. Una dintre cele doua forte din epicentrul meu (creier respectiv organism) trisau. Evitau conflictul. Se resemnau. Si in astfel de situatii, omul risca sa traiasca doar in ger, doar pe lumina, doar cu apa ... si lista poate continua.
La fel si cand fortele triseaza, rezulta haosulA urmat asadar ca prin propriile resurse, sa autogenerez un conflict intre cele doua sfere, iar rezultatele nu au incetat sa apara. Organismul a trebuit sa transmita un semnal creierului, in care sa-si manifeste dispozitia de miscare, socializare, efort sau mai bine zis, actiune in sine. Cum + si - se atrag, poate rezulta o forta pozitiva din conflictul celor doua sfere. O forta pozitiva de pe urma caruia individul poate (si trebuie) sa profite.
Un caz asemanator poate fi si cand de data aceasta, organismul este cel care transmite semnalul catre creier. Un organism care se vrea obosit, isi cere confirmarea creierului, insa acesta din urma nerecunoscand mesajul respectiv genereaza un conflict din care rezulta aceiasi forta pozitiva. Atat una cat si cealalta trebuiesc dezvoltate si angrenate intr-un conflict rapid dar mai ales controlat. Un creier odihnit si un corp odihnit pot aduce (contrar unor pareri) conflicte nepotrivite. Prea mult antrenament, prea multa distractie, prea putin sau prea mult somn, etc. Deci un + si un + nu ar construi o formula benefica, cum la randul sau nici - cu - nu fac o pereche reusita.
Noi suntem doar plusuri si minusuri. Nu poate fi doar lumina, cum nu poate fi doar intuneric. Nu putem aprecia caldura, daca nu cunoastem frigul si nu am recunoaste binele daca nu am fi intalnit raul. Daca esti un plus vei face o echipa buna cu un minus, si invers, pentru ca totul in univers se rezuma la completarea unor forte total diferite dar dependente pentru rezultatele programate universal.
Inceputul si sfarsitul, Adam si Eva
Un caz asemanator poate fi si cand de data aceasta, organismul este cel care transmite semnalul catre creier. Un organism care se vrea obosit, isi cere confirmarea creierului, insa acesta din urma nerecunoscand mesajul respectiv genereaza un conflict din care rezulta aceiasi forta pozitiva. Atat una cat si cealalta trebuiesc dezvoltate si angrenate intr-un conflict rapid dar mai ales controlat. Un creier odihnit si un corp odihnit pot aduce (contrar unor pareri) conflicte nepotrivite. Prea mult antrenament, prea multa distractie, prea putin sau prea mult somn, etc. Deci un + si un + nu ar construi o formula benefica, cum la randul sau nici - cu - nu fac o pereche reusita.
Noi suntem doar plusuri si minusuri. Nu poate fi doar lumina, cum nu poate fi doar intuneric. Nu putem aprecia caldura, daca nu cunoastem frigul si nu am recunoaste binele daca nu am fi intalnit raul. Daca esti un plus vei face o echipa buna cu un minus, si invers, pentru ca totul in univers se rezuma la completarea unor forte total diferite dar dependente pentru rezultatele programate universal.
Inceputul si sfarsitul, Adam si EvaHappy Weekend!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu