Robbin'ya hood

Am reusit in cele din urma ca gazduit de unul dintre cele mai mari mall-uri bucurestene sa vizionez ultima versiune Robin Hood intr-o atmosfera intensa de sageti, sabii si sucuri de la dozator.

Indepartat de complotul cu care multi dintre noi am fost familiarizati, versiunea ne ofera o alternativa la intamplarile si personajele din celebra legenda britanica. Fiind un admirator al filmelor ce presupun luptatori in armuri, tropait de cai si chemari la libertate, pot spune ca am fost destul de interesat de acest proiect si cum s-a ivit posibilitatea am pus mana pe un bilet mic si albastru si am fost pregatit sa dau piept cu talentul lui Russel Crowe.

Peisaje frumoase, natura verde si cruda. Insa, o lume medievala destul de restransa cu prea putine personaje si destul de palide. Povestea incearca sa cuprinda foarte multe dar nu reuseste sa si puna accentele necesare unui cuprins consistent, intreaga experienta fiind mai degraba un simulator de ocean intr-o piscina din centrul orasului.

Russel Crowe, un tip destul de durduliu prin perindarile sale cinematografice, ne intampina cu un corp prea bine lucrat pentru o perioada medievala in care alimentele necesare constructiei unei mase musculare decente, erau la fel de rare si slab accesibile, precum o carte de filosofie pe masa unei terase din Bucuresti.

I haz muscle

Un arcas cruciat ce a strabatut pe jos distanta dintre Nottingham si Ierusalim timp de 10 ani, condimentati cu lupte grele, mese putine, alcool la greu si efort ridicat, nu ar fi avut nici o sansa sa se apropie din punct de vedere estetic, de alura musculara a celebrului actor. Nota 2 la originalitate.

I haz muscle ... to

Din nou aceiasi situatie si la Little John, care ne este prezentat ca un soldat pierde-vara, amator de batai, jocuri de noroc, alcool si compania femeilor. Corpuri (mult) prea lucrate in sala de forta pentru a prezenta credibilitate pentru o perioada medievala marcata de foamete si biruri grele.

Ce vedem aici este probabil un fizic lucrat pe ultima suta de metri inainte de filmari (lehamitea marilor actori cand vine vorba de intretinere) indopat cu te miri ce chimicale (cine a pus piciorul natural intr-o sala de antrenament stie cat de greu se obtin rezultatele) de care se va alege praful, sau mai bine spus grasimea, dupa incasarea cecului gras si expunerea zambetelor pe covorul rosu al premierei.

Uite un alt exemplu celebru.

Intre. Asa da!


Inainte si dupa. Asa ha ?

Desigur, asta nu este un barbat respingator, este doar un lucru pe care eu nu il inteleg, de ce vor sa iasa din forma aia care ii prinde cu mult mai bine ?

Sa revenim la oaia noastra. Poveste placuta, personaje palide, natura superba, decoruri ieftine insa poate cel mai enervant lucru care mi-a atras atentia a fost acea atmosfera de oameni putini, inghesuiti intr-un platou cu intentia de a da nastere unor mase.

Acelasi numar redus de soldati englezi infruntand acelasi numar sarac de mercenari francezi in cadre ce pe langa Mihai Viteazul al lui Sergiu Nicolaescu par un grup anemic de furnici, sau o gluma proasta pe langa armatele digitale moderne din Troy sau The Lord Of The Rings, la care ma indoiesc ca nu ar fi putut apela si regizorul Ridley Scott.

Concluzia. Filmul este la fel de reusit precum impresia legata de fizicul lui Russel. Surprinde placut cateva momente, are putine sanse sa ramana la forma actuala si este mai degraba sortit prafului asternut pe sertarele cu dvd-uri ale colectionarilor.

Va urma..

Weekend placut!

PS-Daca ai o forma, mentine-o!
PS2-Daca nu ai inca una, obtine-o!