luni, 26 octombrie 2009

Lemnul si eu


Sunt pus pe schimbari majore in camera mea. Dupa o zi intreaga prin trafic si armate intregi de indivizi porniti in goana cumparaturilor, intre asta si asta, am ales prima varianta. Nu stiu de ce imi place mirosul de lemn proaspat. Poate ca are legatura cu vacantele de iarna ale copilariei, cand bunicii ne incalzeau camera cu lemne in soba sau cu mirosul padurilor de munte unde incerc sa las urmele pasilor mei de fiecare data cand am ocazia.Ma uit putin mirat la cutiile din caruciorul pentru cumparaturi. Ma uit la produsele finite expuse si apoi din nou la cutiile respective. Formula pare simpla. Din X+Z obtine Y.

"Despre mine ce sa spun, ce cuvinte sa adun, ca in adevarul lor sa crezi"

Cum experienta tamplariei este destul de straina cu mine, nu a ramas decat sa ma bazez pe un simt adormit care probabil cand am sa pun mana pe surubelnita, se va trezi. Imi aduc aminte de o faza clasica din filmele de comedie, in care bunicul meu m-a invatat cum sa bat cuiul in lemn. Desigur ca la prima lovitura i-am tras una peste deget, si acum imi aduc aminte cum bunica ii infasura degetul ce aproape ca isi dublase marimea.

"Stiu cu frunezele vorbi, si cu stelele tarzii, intr-un fel pe care tu nu-l stii"

Eu contra lemnului. Totusi, produsele sunt foarte usor si placut de asamblat. Sunt si un tip calm, inarmat cu multa rabdare. De bucuria montarii canapelei extensibile si a cutiei de sub ea m-a privat "cel batran" pe cand eu eram captiv in programul de lucru. Sta cuminte intr-un colt al camerei. Ne studiem reciproc. Simt fata de ea un sentiment de genul celui cand iti cumperi un animal de companie. Ne tatonam reciproc. Sau mai bine zis, ma simt ca intr-o casnicie aranjata din care stiu ca nu prea mai pot sa ies. Deci ok, stiu ca trebuie sa am o relatie cu ea si spre binele nostru reciproc trebuie sa ne intelegem bine. Gandesc atat de pozitiv si nici nu indraznesc astfel incat pana acum nu i-am gasit vreun defect sau discomfort. Si totusi nu a venit gratis.

"Stiu din sunete sa fac, o gradina si un lac si un curcubeu inmiresmat"

Aleg dintre cele doua cutii pe cea pentru micutul dulap cu trei sertare. Asta ar trebui sa vina langa biroul pentru calculator, ce zace in cealalta cutie si ce va trebui sa inlocuiasca biroul actual, mult prea mare si pe alocuri inutil. Desfac cutia de parca era cadou din partea unei matusi si asez piesele din lemn pe jos. Ma uit confuz la ele si nu prea inteleg cum o sa iasa din chestia aia lemnoasa un dulap in care eu sa asez cele necesare. Studiez atent pliantul cu instructiuni, de parca sunt gata sa asamblez o masina a timpului a naibii de complicata. Si incep, asamblez, insurubez, trag ciocane in lemn si usor usor bestia prinde contur.

Nu de putine ori am o reactie de genul "Aaaa deci asa se face!" cand imi dau seama ca piesele intra ca la carte daca respecti corect instructiunile. Asez si ultimele placi de lemn si Voila! este gata. Hmm, ceva nu este in regula. Partile de sus, respectiv de jos, nu sunt egale. Adica in timp ce o portiune este putin expusa cealalta este insuficienta. Asa arata in prezentarea finala ?

Nu, nu asa arata!

Ma gandesc ca probabil am asamblat ceva invers. Si ma apuc si scot din nou partile respective, desurubez, trag de ele si tot asa. Inversez pozitia. Evrika! Arata perfect. Ma las pe spate multumit. Am salvat omenirea, am traversat un batranel strada, am salvat un catel din apele involburate ale viituri. Dap, am montat un dulap. Sunt barbat.

"Din tacerea lumii pot culege armonii, intr-un mod pe care tu nu-l stii"

Din cauza lipsei de timp, cedez pentru ziua urmatoare placerea de a monta biroul. Reiau procesul. De data asta, am ceva experienta (oh frate!) asa ca deja stiu putin mai mult ce fac. M-am obisnuit cu stilul de aranjare a pieselor si deja parca merge mai repede. Treptat si biroul incepe sa capete forma. Este mult mai mic decat ce am acum, dar acopera perfect ce vreau. Cat mai putine lucruri in dormitor. Vreau spatiu, vreau aerisire ... vreau doar strictul necesar. Termin si biroul, si asez langa el dulapul. Ma uit satisfacut la ele, precum un inginer german ce tocmai a proiectat un nou motor ce va revolutiona industria. Miros a lemn pe maini. Mainile mele care atunci cand nu miros a nimic, miros a fier de pe gantere, bari si discuri, miros acum a lemn.

"Casa mea e un cantec cu acorduri ample, e o calda melodie casa mea, eu sunt sufletul din ea, ea e insasi viata mea, viata mea cu tot cei bun in ea"

Ce am invatat din asta:
- sunt lucruri simple pe care le poti face singur (catre prieteni: I made this!)
- satisfactia unui lucru facut de mana ta (Daca vrei sa faci ceva fa cu mana ta)
- cunosti si apreciezi mai mult lucrul respectiv (ah da, la sertarul ala am avut ceva probleme)
- timpul trece usor, mintea lucreaza placut (hei, uite-te la ceas este deja ora X)
- cred ca este o activitate amuzanta si recreativa pentru cupluri (vreo fata interesata de lucrul cu lemn ?)

"Daca vrei sa ma gasesti, nu-mi trimite mii de vesti, prin mesageri indepartati"

13 comentarii:

Anonim spunea...

cum dai tu tot din casa :)...imi spui ca discretia e buna:''mai tine, femeie ,si pentru tine!''....pai,tu ce faci aici?

victor spunea...

Salut!
Inscrie-te pe http://groups.yahoo.com/group/publicitatenecenzurata
Poti sa postezi mesaje cu linkul catre blogul tau fara ca respectivul mesaj sa fie cenzurat. Grupul se vrea a fi unul unit, in care membrii sa se ajute unii pe altii prin accesarea linkurilor. Deci cu cat suntem mai multi, cu atat mai multi vizitatori vei avea pe zi.
Grupul nu este unul care vrea sa faca trafic nerelevant. Recomandam fiecaruia sa citeasca ce posteaza ceilalti si, eventual, sa comenteze, pentru ca si ceilalti fac la fel.

Crizu spunea...

Za coolness...am avut fix exact aceiasi senzatie de fiecare data cand mi-am mutat cochilia.

Desigur, nimic nu se compara cu un nou inceput si mirosul de lemn proaspat. Cand ma apuca nebunia rearanjez toata mobila din casa dar nu are acelasi impact.

Dar ieri dupa ce am scapat de un proiect absolut chinuitor am ajuns acasa pur si simplu am scapat de tocuri, sacou and za shit si am sarit in niste baggies si un hanorac si am dat fuga (la propriu) la un magazin gen praktiker (?)..aici se numeste Gamma. Am simtit ca sunt in rai pe pamant. Nu aveam nevoie de lemn, dar nu am putut sa nu ma plimb printre toate rafturile dedicate si sunt cateva...sweeettttt....

Am ajuns la destinatia initiala si m-am distrat cumplit la alegerea de vopsele pt lemn, perete, metal & accesorii. Inapoi am apucat sa imi antrenez si umerii cu niste fluturari laterale cu galetile de vopsea & stuff.

Acum sa vad ce o sa iasa din toata nebunia....

spartanic spunea...

Anonim(a) Bine-ai venit pe la mine. Ia un loc. Atata timp cat nu patrund prea adanc in unele chestiuni, ele pot fi facute public. Plus ca, secretele tale sunt mai puternice decat ale mele. :)

Victor, multumesc, ramane de vazut.

Crizu, bine-ai venit.
Inca sufer putin de criza "lemnoasa". Catalogul respectiv imi face cu ochiul si deja parca gasesc loc pentru tot felul de accesorii. Vreau sa ma retrag probabil dupa o vara afara, la o iarna inauntru.

fyamma spunea...

:)) catalogul
nu inteleg cum va miroase voua a lemn, ca mobila noua numa a pal miroase...

Anonim spunea...

joci dur ,m?...faptul ca te iubesc numai reprezinta de ceva vreme ...un secret ''puternic''...e un...fapt

fyamma spunea...

opaaa!

se lasa cu pasiuni pe blog :)

Anonim spunea...

cuvinte cu greutate,nu gluma....of,dragostea asta...auzi,macar el te iubeste?intreaba-l,dar tot pe blog....serialul ''te iubesc''.....avem ce urmari..:)hai ma ca e tare sa iubesti pe cineva chiar daca nu-ti impartaseste sentimentul...

fyamma spunea...

suferinta ne face poeti, e tare sa iubesti oricum
fara suferinta nu stim ce e fericirea
:)

Anonim spunea...

episodul 2 din serialul''te iubesc''...?cand?hai anonima sau anonimul:)...pana una-alta, va fac si eu o dezvaluire...te iubesc cristina!te iubesc cu toata fiinta mea chiar daca sunt un nenorocit fara minte ..uneori...esti viata mea,ochisori dragi....se stie cine e..iubiti,fratilor,iubiti...caci cu atata rautate in jur ,un strop de iubire vine ca o mangaiere...si animalele nutresc sentimente nobile ..noi de ce nu?bafta...

fyamma spunea...

anonim! ia o gura puternica de aer, sau de asfalt dupa caz!
si mai scuteste-ne cu "flowr power make luv not war attitude".

ti-ai spus oful, te-am inteles, te-am acceptat mai cresti un pic, asteapta sa ti-o traga si mai vb.
pana atunci somn pufos!

Anonim spunea...

atat am sa-ti zic:daca cineva te raneste ,nu e vina acelei persoane ci a ta...pentru ca esti vulnerabila si trebuie sa-i multumesti ca ti-a scos la suprafata acel punct sensibil ,de care probabil nu stiai si la care poti lucra de acum...nu-ti doresc un ''somn pufos''ci munca multa....si inca ceva:incearca sa fii femeie...si daca tot esti o''admiratoare'' a acestui blog,inseamna ca esti si de acord cu cuvintele intelepte:MINTE sanatoasa intr-un CORP sanatos...ana draga...

fyamma spunea...

presupui cam multe....