miercuri, 3 decembrie 2008

Camarazi de fier


Inca din cele mai vechi timpuri, cand mamuti giganti zguduiau pamantul cu greutatea lor, omul a constientizat importanta notiunii de societate.

Motivele au fost cat se poate de simple, pentru atingerea unor scopuri si mai ales pentru supravietuire. Focul pasiunii se aprinde in sufletul fiecaruia dintre noi, insa mai multe focuri din mai multe suflete, naste o torta uriasa ce poate schimba uneori chiar soarta unei intregi planete. Nu avem nevoie de dovezi pentru asta.

Suntem conform definitiei un grup de oameni care indeplinesc o actiune comuna, interesant cum totusi, unii dintre noi nu au realizat pana acum asta. Opreste-te putin din antrenament si uita-te la cei din jurul tau, actiunea este totusi comuna, doar ca fiecare individ o trateaza diferit, asta nu ne face neaparat diferiti insa, fata de scopul final.

Impreuna ne antrenam, ne motivam, ne impartasim experientele si sfaturile. Incearca sa iti imaginezi ca te antrenezi intr-o sala goala, da, poate suna interesant la inceput, dar sunt gata sa pun pariu ca rezultatele finale vor fi mult mai slabe decat intr-o sala frecventata. Nu putem traii separat si orice individ ce are o problema in privinta notiunii de echipa ... are o problema.

De la inceputul antrenamentelor mele am avut doi parteneri constanti, ca in cele din urma sa raman pe cont propriu. Sigur, un partener de fiare ar fi un plus pentru antrenamente, insa imprejurarile au facut sa nu am parte de unul, asa ca m-am adaptat conditiilor si apelez oricand la cineva din sala. Este absolut normal sa ceri ajutorul cuiva din sala, daca asta aduce un aport de efort uneori antrenamentului tau, plus ca de aici, se nasc prieteniile. Cred ca unii dintre cei mai buni prieteni ai mei de acum, provin din sala de forta, este si normal, daca ai o pasiune comuna, lucrul asta aduna oamenii. Doar asa putem sa incercam constant sa fim mai buni.

Prefer sa ma antrenez cu oameni mai puternici, asta ma motiveaza enorm.

Primul partener de sala, era daca pot spune asa "cu cateva repetari mai puternic ca mine" ceea ce ma punea constant in rolul unui alergator dupa obiectivele altuia. M-am trezit astfel prins intr-un mecanism care mi-a adus multe avantaje. Hai sa iti dau un exemplu, colegul meu facea un numar de x tractiuni, automat la un randament normal as fi facut x-2, dar gandul ca nu as fi facut acelasi numar de tractiuni nu mi-ar fi dat pace, asadar ma agatam din bara si aproape ca muscam de ea in incercarea de a bifa acelasi numar de repetari.

Daca as fi fost singur, probabil ramaneam la numarul de x repetari si categori rezultatele aveau de suferit. Nu trebuie sa urmaresti progresul la fiecare antrenament, organismul nostru nu este o locomotiva in care trebuie doar sa arunci mancare, variaza efortul la fiecare antrenament, daca iti lovesti puternic o grupa de fiecare data, nu va avea super rezultate neaparat, din contra. Cand simti ca poti sustine un efort intens fa-o, daca nu, treci pe un program mai usor in ziua respectiva, concentreaza-te pe altceva. Efortul poate fi vazut diferit, sunt sportivi care prin efort inteleg greutati mari dar sunt si categorii care considera ca totul depinde de numarul de repetari. Adevarul este desigur la mijloc. In sport foarte putine din teoriile care circula sunt sustinute solid stiintific si cred sincer ca din moment ce suntem toti diferiti genetic, automat metodele aplicate in antrenamente vor avea rezultate diferite.

Ma raportez uneori la un coleg de antrenament, cate serii a facut, ce greutati foloseste, vreau sa vad daca il pot depasii, intru in competitie cu el ... si el nici macar nu stie.

Imi place sa ma antrenez, trei ore pe saptamana, atat imi permite timpul si conditia si daca un individ mai puternic se ofera sa facem antrenamentul impreuna, am un sentiment de bucurie si unul de disperare ce se ciocnesc in acelasi timp. Stiu ca tipul respectiv "o sa scoata untul din mine" si ca daca eram singur poate ca "scapam mai ieftin" dar repet, aici este vorba de rezultate, atat interioare cat si exterioare, la urma urmei, de asta suntem aici, nu?

Putem lucra impreuna, chiar si separati, cum am putea sa facem altfel cand toti tindem catre aceleasi idealuri, din munca asta si din aceste sacrificii avem toti de castigat.

joi, 6 noiembrie 2008

Orizonturi


Doar eu si natura tomnatica, doi prieteni buni inca din cele mai vechi timpuri.

Si la orizont parca soarele a refuzat sa apuna, intr-un decor suspendat de intuneric, incapabil a reusii sa il invaluie. Ochii mei scruteaza acest peisaj parca cosmic si vantul imi trece prin par si ma ocoleste cu grija, vrea doar sa fiu constient de prezenta lui si parca abia indrazneste sa ma atinga. Simt prezenta lui, si o respect, imi da curaj, si ca si mine, poate fi lin si placut sau aprig si nervos. Este uimitor cum ma regasesc in fiecare element din natura. Este ceva normal, Dumnezeu m-a asezat in mijlocul ei si noi am pasit pe treptele evolutiei, ce au tasnit exact din nucleul acesteia.

Respir incet si apasat, aerul rece imi hraneste plamanii si acestia reactioneaza la intalnirea cu el precum o elice eoliana, cu ajutorul careia produce energie. Energia mea vine din natura si se consuma tot in ea. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Simplu. Anticii ce s-au chinuit secole intregi sa sculpeteze sensul vietii intr-o stanca gigantica, probabil ca au lucrat degeaba. Este totul atat de simplu si totusi multi nu au ochi sa vada. Totul in jurul meu este rece, caci natura se pregateste sa doarma pentru cateva luni, insa in adancul ei este mai vie ca niciodata. Ca si mine de altfel. Ochii mei poate nu iti spun nimic sau iti transmit indiferentul, dar in spatele lor se ascunde o adevarata simfonie de sentimente, stari si trairi, pe care fiecare om le dirijeaza dupa propriul stil si talent.

Este aproape ora 21:00 si totusi privirea mea s-a adaptat acestui peisaj, in care reusesc destul de usor sa disting forme si umbre. Crengile copacilor incep sa isi scuture usor din vechile haine si zgarie precum niste degete incordate, cerul. Din cand in cand o frunza singuratica aluneca usor purtata de vant la picioarele mele si parca copilul din mine ma indeamna sa incerc a o prinde in ultimul ei drum catre sol.

Este inchisa la culoare si lipsita de viata, si imi spune ca ceva in mediul ei s-a schimbat, un ciclu vechi se incheie si face loc altuia nou. Istoria naturii se scrie din nou si din nou sub ochii nostri orbiti de virtual, metal si chimic. Va indepartati de originile voastre si incercati in zadar sa va cuibariti intr-un loc fals, scump si necrutator. Frunza pleaca din mana mea si se imbratiseaza cu semenii ei din iarba. A trecut doar un minut, si totusi au trecut atatea prin mintea mea. Maine incepe din nou ceva vechi, si toate astea imi vor lipsi pana la urmatoarea intalnire. E timpul pentru o noua serie.

Am fugit pentru o zi de sala aglomerata si m-am refugiat intr-un mediu propice antrenamentului, in natura. Satul de agitatia de acolo, de aceleasi discutii, de indivizi care isi admira corpul la fiecare minut si care fara o oglinda in sala probabil ar fi fost tristi la cote maxime, de nesimtiti ce trag fara tricou pe ei si isi lasa urmele pe toate aparatele pe unde trec, de ... ma opresc din gandul asta, vezi ce urata este civilizatia uneori ? Vezi ce ma face sa scriu ? Este aceiasi ura care uneori ma alimenteaza cand sunt gata sa ma infig in gatul unuia care ma provoaca si totus, sunt atat de linistit aici, incat imi trece repede. De la o stare de vijelie la una lina, precum vantul, cum v-am spus.

Pasi mei se aud incet pe covorul de cauciuc ce formeaza pista de alergare, de parca nu as vrea sa deranjez pe nimeni, las natura sa isi vada in continuare de treaba. Trebuie sa termin circuitul de tractiuni cu flotari la paralele, genoflexiuni si sprinturi. Prin cu putere bara cu mainile asezate intr-o pozitie larg relaxata si imi ridic corpul intr-un ritm usor rapid pana cand ma apropii cu barbia, apoi revin intr-un ritm mai lent si tot asa pana simt ca cedez. Spatele meu striga nervos cand sar de pe bara si da semne ca fibrele ce il alcatuiesc danseaza precum o adunatura de tineri intr-un club puternic intr-o seara de sambata.

Nu exista nici o senzatie pe lume precum cea cand esti pompat usor in timpul antrenamentului. Sunt Hercules dupa ce a terminat una din incercari, sunt un egiptean ce infige ultimul cub de piatra in varful piramidei, sunt un alpinist ce isi infige steagul pe Everest, sunt nascut in Sparta! Dureaza aproximativ o ora, nici nu am nevoie de mai mult si a durat atat pentru ca m-am simtit teribil de bine in natura si parca adierea usoara de toamna a mai dus in departari din grijile mele si din stresul de la birou.

Ma indrept catre noi orizonturi, vino cu mine!

luni, 27 octombrie 2008

Secretul


Dozarea activitatilor zilnice este o arta careia din pacate, putini sunt dispusi sa i se inchine.

Toti ne invartim in cicluri zilnice, toti avem un program stabilit si toti trebuie sa platim tributuri zilnice unei societati care ne judeca dupa propriile ei reguli. Aceste reguli pot fi impuse sau optionale, dar cati dintre noi stiu sa isi stabileasca un set sanatos de reguli ? Intr-o societate care iti cere sa dai 10% in plus pentru fiecare procent de 1% de satisfactie, efectele nu intarzie sa se reflecte in chiar indivizii ce o formeaza.

Sunt in pauza dintre seriile unui exercitiu, este un inceput de saptamana, si ca in cele mai multe cazuri in acest interval, aglomeratie de indivizi in sala. Nu sunt persoane noi, sunt aceleasi figuri, doar ca la inceput de saptamana cea mai mare parte dintre ei decid sa isi faca antrenamentul.

O privire in jurul meu, suntem toti tineri, acelasi profil majoritar al tipului care frecventeaza sala de forta. Antranementele fizice, hrana sanatoasa, etc. sunt cele mai eficiente metode de transformare a organismului tau intr-o adevarata masina de sanatate.

Organismul nostru este cea mai eficienta creatie a universului, insa mare parte dintre cei prezenti prin aceste locuri, nu constientizeaza asta.

Muncim din greu, suntem constiinciosi si incercam sa fim la fel de eficienti in sala precum un robot japonez intre-o fabrica de produse electronice. In asta consta secretul nostru.

Drumul catre succes porneste din interiorul nostru si toti cei care au succes aplicand metoda invers, doresc sa isi indeplineasca visul, altfel.

Nu inteleg de ce cred toti ca succesul sta in cantitati industriale de suplimente, alimente si bauturi energizante, cand de fapt totul porneste din propria fiinta. In jocul asta scurtaturile sunt periculoase, au efecte negative si dauneaza scopului final. Daca nu esti in stare sa te dedici si sa gravitezi in jurul planetei Sport, poti gasi orice alta societate, nu si cea spartana.

Totul se rezuma la munca grea si nici o satisfactie nu este mai intensa decat cea rezultata dupa o sedinta de transpiratie in sala de fiare. Este la fel ca in metafora cand tatal fierar a aruncat in foc una dintre monedele daruite fiului, iar acesta a privit indiferent cum se topeste. Insa in momentul in care tatal a aruncat in foc una dintre monedele castigate din munca grea de catre fiu, acesta a bagat mana in foc sa scoata moneda.
Morala: cea mai mare satisfactie vine din munca. Orice lucru obtinut rapid si usor, este destinat prafuirii. Suna "greu" dar este pentru binele tau.

Stati departe de steroizi, stati aproape de suplimente, stati in brate cu hrana sanatoasa si stati 1 ora pe zi timp de 3 zile pe saptamana, in sala, asta este provocarea ce o lansez catre tine.

Efortul da rezultate in oglinda si pe scala cantarului si pentru atingerea unor nivele optime este nevoie de timp, mult timp. Uita de pastile minune, suplimente si formule supernaturale, medicamente si injectii.

Secretul este ca ... nu este nici un secret.

marți, 14 octombrie 2008

O alta societate


Hai sa ne oprim putin asupra unor aspecte foarte importante. In Romania oamenii sunt exploatati de catre companii gigantice sau no name, ce mesteca salariati pe banda rulanta si ii scuipa cu salarii mediocre.

Intr-un astfel de mediu majoritatea indivizilor ajung sa creada ca succesul in viata se face strict prin munca grea, ore suplimentare neplatite, clasicul "zi-noapte" la birou, etc. Gresit!
Viata inseamna munca, munca este un element pe fondul careia ne-am dezvoltat, dar de la dezvoltare la goana nebuna dupa profituri titanice, cursa in care salariatii sunt calcati in picioare, ar trebui sa fie o cale lunga, care din pacate a fost batatorita destul de bine in tara noastra.

Cand individul vine epuizat dupa un program de 10-12 ore nu se mai simte in stare sa aiba si alte activitati. Asadar, este normal sa nu mai putem avea alte activitati din cauza programului de lucru ? Sa nu mai fim in stare de nimic, nervosi, stresati si retrasi intr-un mediu in care nu iti doresti decat un pat si multa liniste ?

O parte dintre noi traim ceea ce putem numi "visul romanesc". Si eu il traiesc. Termin programul si am timp si chef pentru o mica parte a zilei ce a mai ramas, sa ma dedic altor activitati. Asta mi-am dorit, asta am cautat si asta am obtinut.

Munca este munca, imi asigura traiul de zi cu zi. Daca muncesc mai mult as avea mai multi bani, dar viata este scurta si trebuie traita in medii placute pe cat posibil, asadar dozez cat pot de bine munca si activitatile de recreere, antrenament, intalniri, divertisment, etc. Da, categoric traiesc visul romanesc.

Am schimbat cateva job-uri, locuri in care oameni au incercat sa isi bata joc de mine asa cum fac din pacate, cu succes, cu multi alti indivizi care sunt atat de turmentati de propaganda asta tacuta, incat chiar ajung sa creada ca singura lor speranta este compania respectiva. Orice angajat poate fi inlocuit, corect, la fel si orice companie. Compania X nu este miezul pamantului si soarele nu se roteste doar in jurul ei.

Discut cu indivizi abatuti care acuza lipsa timpului liber datorita unor programe infecte de lucru. Cum isi pot dona unii indivizi intreaga fiinta unei companii, ma depaseste. Un angajator toarna multe baliverne in urechile angajatilor si romanul este un mare credul si un mare indiferent. Daca nu crezi asta uita-te un pic in jurul tau. Sunt un mare patriot dar indiferenta romanului ma scoate din sarite.

Politicieni scarbosi iti rad in fata din limuzine cumparate pe banii nostri. Oare in cate tari din lume li s-ar fi permis mascarada la care asistam noi din 1989 ? Acest temperament "taci si inghite" a marcat o mare parte din istoria Romaniei. Partea interesanta vine atunci cand erupem in miscari imense, si scriem istoria, atunci cand am dat lupte legendare, cand am castigat independenta si am tinut piept unor forte net superioare. Atunci au fost momentele "deci se poate". Din pacate aceste momente au venit destul de rar, asadar probabil mai induram mult pana vedem o noua schimbare.

Daca intr-o zi un guvernant ar decide micsorarea salariilor cu 80% si cresterea preturilor cu 50%, reactia romanului ar fi probabil una de genul "o sa fie vai de capul meu, dar lasa ca ma descurc, fierb o radacina de copac, strang cureaua, ma descurc eu". Hai sa luam un exemplul Franta, cand guvernantii au incercat introducerea unor legi marsave, s-a lasat cu lupte de strada intre manifestanti si scutieri. Hai sa luam un exemplu Ungaria, cand primul ministru a fost surprins declarand ca toata campania lui electorala a fost o minciuna, s-a lasat cu lupte de strada intre manifestanti si scutieri. Ce ar fi facut romanii ? Probabil ar fi cascat. Sesizati diferenta ? Nu intrig la violenta ci doar la o viata mai buna si la cultivarea unui respect de sine pentru ca am din ce in ce mai des impresia ca romanul, care a fost sclav secole la rand, are sclavia in sange si orice sare politica pusa pe rana lui nu il face decat mai hotarat sa indure!

Cum putem fi condusi de o gloata de imbecili care ne sug sangele, energia si banii, si care mai nou au inceput sa recunoasca faptul ca ne fura pe fata, ma depaseste mai rapid precum o masina sport.

Ati retinut miscarea romanului, este sarac si exploatat ani de zile, rabufneste, obtine libertatea, aseaza lideri care vor introduce saracia si exploatarea si ciclul se reia, ridicol de simplu, nu ?

Sa revenim in zilele noastre. Prea putini dintre noi le pot face pe toate.

Concluzia acestui subiect care putea fi intins pe sute de pagini: o parte pot si o fac, o parte pot dar nu sunt constienti de asta si ca atare nu o fac, iar o parte nu o poate face, pur si simplu. Atata timp cat nu incerci nu poti fi sigur din ce categorie faci parte, lumea apartine celor indeajuns de curajosi sa riste. Indoielile te vor tine pe loc si daca nu ai curajul sa le infrunti, vor atarna de corpul tau precum o piatra mare prinsa cu sfoara.

vineri, 26 septembrie 2008

Dansand cu lupii


Asezat pe un colos de piatra dura, admir peisajul din fata mea, si doar vantul imi sta in cale. Pulsul meu este dat de strigatele de lupta ale razboinicilor antici, ale caror ecouri transmit vibratii in intreaga mea entitate. Un spirit invizibil pentru toti, dar recunoscut doar de catre noi, ne asista fiecare miscare si ne inspira sa gasim adevarul.

Drumul pe care am pornit este unul dificil dar pe parcursul caruia ne vom descoperi cu adevarat, iar acest adevar ne va soca. Noi cei carora le curge trecutul prin sange. Violenta este prezenta in viata noastra de zi cu zi, violent moleculara, schimbarile pe care le produce.

Regulat adoptam schimbari, pentru ca drumul catre idealul nostru sa ramana la fel de placut, precum la primii pasi. Iar acel spirit interior, nascut din fundatiile pamantului la inceputurile vremii, ne arata calea. Este acelasi spirit ce a dat pagina cu pagina, cartea evolutiei umane si care a asistat alaturi de noi la etapele umantitatii, inspirandu-ne.

Toti cu acelasi scop si toti cu aceleasi mijloace mai mult sau mai putin diferite. Suntem precum deschizatorii de drumuri, lasand urme pe care alti indivizi isi pot ghida pasii, iar pasiunea din sufletele noastre inspira si ghideaza precum un far gigantic pe malurile unui ocean agitat.

Traim timpuri in care viteza a devenit esentiala si implementata in aproape toate aspectele vietii sociale. Ironic insa, lucrurile acestea au transformat organismul uman intr-o entitate grasa si lenta. Respectul pe care il acorzi corpului tau se reflecta in oglinda.
Scurt si la subiect. Nu sunt un narcisist, dar nici nu imi voi lasa prada organismul unor elemente scurse din cele mai proaste obiceiuri ale omului.

In viata trebuie sa lupti pentru o conditie mai buna, pentru o pozitie superioara, trebuie sa iti faci loc si sa iei ceea ce tu crezi ca ti se cuvine. Nu iti mai neglija templul. Poate ca este timpul sa te concentrezi si sa incerci sa auzi chemarea lui, iar cei ce nu au mai raspuns demult ei, sa isi reia drumul.

Construieste-ti destinul si pregateste-te sa iti infrunti conditia folosind tehnicile de baza ale antrenamentelor. Incearca sa te autodepasesti, periodic, sau ciclic. In sala de antrenament schimba cat mai des programul, modul de abordare si chiar obiectivele. In varful piramidei ramane Omul Vitruvian al lui Da Vinci.

Raspunsul la intrebarile pe care le ai il vei gasi facand sapaturi, pentru ca raspunsurile se afla acolo inca de la inceput. Odata acumulata cunoasterea se vor putea produce conexiuni si vor rezulta planuri. Trebuie sa incepi sa cauti cunoasterea, caci ea nu sta la vedere, iar cei mai multi din jurul tau vor refuza sa o impartaseasca.

Trebuie sa iti doresti asta si nu in ultimul rand sa meriti. Ceea ce vezi expus in jurul tau la vedere, este gresit, iar ei se hranesc cu greselile tale.

Perfectioneaza-ti tehnica, imbunatateste-ti cunostintele, danseaza cu spiritul antic in sala de antrenament, imbratiseaza natura si toate lucrurile care sunt aici din ziua zero si care stau drept marturie a unui singur lucru clar si cert: functioneaza!

marți, 9 septembrie 2008

Lumi paralele


Totul a inceput cu secole in urma.

In vremuri cand existenta omului depindea de capacitatile lui fizice si de iscusinta cu care se folosea de arme si unelte. Cand pentru a-si asigura necesarul vietii, era nevoit sa isi exploateze la maxim organismul si nu in ultimul rand creierul, exploatare ce a condus la cel mai fascinant fenomen din istoria omenirii, evolutia.

Momentul zero.

Extinderea optiunilor a condus la extinderea necesitatilor si automat a teritoriilor. Solicitarile la care organismul uman erau supuse atingeau pe o scala reprezentata grafic, maxime istorice. Este perioada cand pentru a obtine ceva, aveai doua optiuni, sa fi mai puternic sau mai inteligent decat acel ceva. Combinatia dintre cele doua elemente a condus la formarea altui fenomen care a marcat istoria omenirii, puterea.

Momentul unu ... momentul meu, evolutie si putere.

Evolutie in toate aspectele, putere sub orice forma, intr-un fel sau altul aceste cuvinte se pot combina usor, iar efectele lor in antrenamentele fizice sunt esentiale. Cand o anumita natie se considera superioara pe aceste nivele, era doar o chestiune de timp pana la declansarea unui conflict militar. Ca urmare a acestor conflicte, indivizi dispusi sa dovedeasca ecuatia, alimentati de ura si motivati de lideri, au inceput sa caute solutii pentru marirea randamentului fizic.
Au aparut antrenamentele si pregatirea militara, in urma carora candidatii isi caleau corpurile in sedinte aspre, sub toate formele. S-au format bazele competitiilor sportive.

Daca arunca o privire in trecut, omul de rand vede la suprafata subiectul unui film istoric. Un membru al societatii spartane vede insa asemanari in unele aspecte ... cu propriul lui stil de viata.

Constant in cautarea unor solutii pentru imbunatatirea performantelor fizice, ne aflam intr-un mars continuu pe un drum pavat cu obstacole si provocari. In rucsacul fiecarui spartan gasesti o pereche de manusi pentru antrenament iar in sufletul lui, dorinta de a atinge un nivel superior prin sudoare si sacrificii.

Ne mentinem directia intr-un mediu vitreg care unora li se pare imposibil, am ales drumul cel mai greu si asta ne diferentiaza de ceilalti. Putem fi vazuti ca niste brute, un soi de nebuni care nu au ce face mai bine cu timpul lor. Si totusi timpul este putin pentru fiecare dintre noi, si o privire in spiritul nostru ar atrage dupa sine respect. Provocand constant legile organismelor fizice ne aratam de fapt respectul pentru evolutie, respect ce se poate observa in primul rand la fizicul nostru.

Da suntem mandri, dar am platit cu eforturi titanice fiecare strop de mandrie.

"Doar o secunda sa privesti prin ochii mei ar fi de-ajuns ..."

Dorinta de a fi mai bun este inradacinata adanc inauntrul fiecaruia dintre noi, inca din cele mai vechi timpuri. Suntem niste cavaleri ai unor lumi demult apuse. Ne antrenam pentru un razboi care poate nu va veni niciodata, dar intr-o lupta continua cu limitele propriului organism. Ma uit dezamagit la multi dintre semenii mei, innecati in grasime de catre deseurile evolutiei. Viata trebuie sa fie o provocare, iar tu trebuie sa lupti. Imi place sa lupt, iar in aceste timpuri, sub orice forma.

Admirand acest peisaj in care indivizilor le este greu sa mearga pe jos pana la magazinul local, cand doar cu o comanda primesti cantitatea dorita de alimente, cand cei care au prea mult isi bat joc de cantitati industriale de mancare si devin obezi in timp ce in unele regiuni din lume se moare inca de foame, cand multi practica sportul doar in lumi virtuale ... nu mai este necesara evolutia ? Nu mai au pentru ce sa lupte ?

Chiar nu mai este nici un motiv sa ne mai antrenam corpurile ?

joi, 21 august 2008

Mecanisme umane



Viata merge intr-o singura directie, pe mai multe drumuri.

Si noua ne place sa credem ca ne alegem drumul, insa de multe ori drumul ne alege pe noi. Un membru al societatii spartane isi alege singur drumul.

Viata de zi cu zi iti este marcata de actiuni pe care intr-un fel sau altul tzi le-ai impus. Faci aproape zilnic aceleasi lucruri cu mai mult sau putina energie, in functie de modul tau de viata. Pentru noi cei care ne petrecem timpul in sali, este deosebit de important sa experimentam un antrenament placut dupa formula "no pain no gain" si sa putem reveni mereu cu aceleasi nivele de forta si concentrare, setate la niste limite cat mai ridicate.

Organismul si psihicul nostru sunt direct corelate si isi transmit mesaje intr-un flux infinit, de neoprit pe timpul vietii, de celule. Micii purtatori de informatie.

Dumnezeu a creat omul si natura l-a dezvoltat.

Organismul tau este capabil sa se adapteze oricaror conditii de mediu si ne referim aici atat la factori externi (clima, etc.) cat si interni (alimentatie, etc.) insa majoritatea indivizilor clacheaza in timpul perioadei de acomodare.
Am identificat doua tipuri de indivizi:
1) organismul asculta mesajele corpului, si
2) organismul asculta mesajele creierului.

Da, din punctul meu de vedere creierul este suficient de bazat sa poata fi independent de restul corpului cand vorbim de organisme.
Daca ai un corp jalnic si spui ca te-ai lasat prada unui mod de viata toxic faci parte din categoria celor multi, punctul 1 de mai sus. Restul, minoritatea, bine ati venit la punctul 2.
Daca nu vorbim de lucruri esentiale organismului tau, nu exista "nu pot trai fara". Daca gandesti asa inseamna ca nu ai o parere buna despre tine. Indivizii care sunt victime ale viciilor daunatoare, din punctul meu de vedere sunt niste oameni slabi.

Tot ca opinie proprie, daca nu poti controla asa ceva, ar trebui sa te ingrijorezi.
Organismul uman nu este cu adevarat dependent decat de lucrurile esentiale pe care le stim cu totzii. Cele mai bune activitati pentru corpul nostru ni se par cele mai grele si invers, ironic nu ? Ghici cine plateste pretul.

De la nivelul meu, nu vad de ce este atat de greu sa iti impui un mod de viata sanatos, sa renunti la lucruri daunatoare organismului si sa incepi un nou mod de viata. Corpurile pe care tu le admiri uneori nu s-au creat peste noapte si ascund sacrificii si ani de antrenamente.
Tu nu trebuie sa ajungi la nivelul acela, dar chiar si daca esti la jumatatea drumului si ramai acolo, nu ai fi mandru de tine ?

Aud la tot felul de indivizi tot felul de scuze dar rezum discutia la "nu este niciodata prea tarziu" si de fel nu imi plac oamenii care se ascund in spatele scuzelor, am avut de pierdut/suferit din cauza lor, deci in fata mea ar fi bine sa ai un motiv al naibii de intemeiat.

Ce ti-am spus pana acum ? Organismul tau este singurul lucru care il ai cu adevarat pe lumea asta!

Antreneaza-ti mintea, pregateste terenul, poti face asta!

Dezvolta un organism puternic, rezistent si mai ales sanatos. O sa te simti mai bine, o sa castigi increderea ta si a celor din jurul tau.

Societatea spartana declara razboi sedentarismului, raportul ramane de 300 la 1.000.000, dar vom lupta cat timp vom avea aer in piept si puterea sa facem asta!

miercuri, 13 august 2008

Animal Pak


A inceput de curand.

Eram in cautarea unui supliment solid de vitamine si minerale. Cum nu sunt un adept inrait al suplimentelor alimentare, dar cu ceva idei despre rolul acestora mi-am indreptat atentia catre Animal Pak.

Stiu, iti inspira teama. Stiu, urmeaza cateva argumente greu de inghitit ... si la propriu si la figurat, ai sa citesti de ce.

Hai sa incepem in primul rand cu numele, mai ales cand experienta ta in domeniul "fiarelor" este oarecum redusa. Te duce cu gandul la un supliment ce te transforma mai degraba intr-un varcolac al noptilor cu luna plina decat intr-o masina de antrenat.

Din nume trebuie sa vizualizezi doar actiunea compusilor acestui produs fata de organismul tau.

Daca tragi de "fiare" ... trebuie sa fi un "animal".
Odata pasit in hala sportivilor te asteapta transformari atat fizice cat si psihice. Vei avea nevoie de un arsenal pe masura care sa te ajute inaintea, in timpul si dupa antrenamentul tau. Clasicele multivitamine de prin farmaciile locale, reprezinta o portie mult prea mica pentru niste necesitati atat de mari. Ce vei oferi organismului tau va fi in cele din urma ceea ce vei primi.

Imi aduc aminte o discutie cu o farmacista:
Eu: Sunt sportiv si am nevoie de niste vitamine
Ea: Desigur, va recomand vitaminele X, Y sau Z, una pe zi
Eu: Una pe zi este recomandarea generala, presupun ca pentru omul sedentar de rand
Ea: Nu, una pe zi este de ajuns si pentru Dvs.
Eu: Organismul meu este supus la eforturi in timpul antrenamentelor, vreti sa imi spuneti ca am aceleasi arderi ca ale unui om care de la birou se aseaza in canapeaua de acasa ?
Ea: ...

Acest suplimente contine o adevarata armata de vitamine, minerale, acizi, aminoacizi, enzime, optimizatori, care vor lucra pentru organismul tau si iti vor alimenta consumul datorat antrenamentelor.



Rezervele obtinute din alimentatie sunt mediocre oricat de mult ai crede tu ca mananci si asimilezi, pentru o compozitie asemanatoare unei portii de Animal Pak va trebui sa consumi niste cantitati titanice de alimente, lucru de astfel, imposibil.

Daca reusesti sa te impaci cu numele, hai sa trecem la nivelul urmator. Cantitatea.
In fiecare cutie vei gasi 44 de pachete (nu sunt fabricate in Romania deci da vei gasi exact numarul acesta) din care tu trebuie sa iei 1/zi. Destul de simplu nu ? Da, vei spune probabil "ok deci 1 luna si ceva m-am scos". Partea interesanta vine cand o sa observi numarul de pastile din interiorul fiecarui pachet. Sunt 11 pastile.

Da, daca te-ai impacat cu numele si rolul esential va trebui sa incerci sa innoti pana la mal acum. Le poti lua sub diferite forme, eu personal le sparg putin si apoi le inghit cu mult lichid, preferabil ceai ca sa mai acopere din gustul acestora, totul intr-un interval cat mai scurt, pentru a scapa cat mai rapid de aroma de pastile, care fie si de domeniul farmaceutic, nu ma atrage de cand ma stiu.

In cel mult 1-2 zile vei simti efectele. Energie fizica si mentala. Cresterea capacitatii efortului si refacerea. Cu o odihna la nivel normal nu vei mai intalni clasicele stari de somnolenta aparute in special dupa terminarea job-ului. Atentie insa, Animal Pak este un supliment care nu te scuteste de o alimentatie corespunzatoare, un antrenament inteligent si o refacere optima. Daca vrei sa iei in greutate si sa ai rezultate bune nu iti poti pune bazele intr-un singur supliment, este ca si cum ai folosi un carburant bun la masina ta dar nu ai folosi si uleiul de motor. Motorul (organismul) nu se functioneaza la parametrii optimi ... sau deloc.
Asadar ca in orice alt domeniu, revizuieste-ti obiectivele.

Eu nu sunt culturist, fac sport pentru a fi sanatos si in forma. Da, recomand Animal Pak pentru toti cei care fac sala si vor sa isi asigure un flux de compusi esentiali, si daca ai rabdare sa citesti eticheta produsului precum si o mica parte din recomandarile celor care l-au folosit, o sa-ti faci o idee de ce acest produs se fabrica in reteta originala de peste 20 ani.

Cand vine vorba de optim, ai aici tot ce iti trebuie.


marți, 5 august 2008

Taramul zeilor


Am fost in vacanta, prima de astfel dupa aproximativ 3 ani de munca pe plaiurile mioritice.

Super riguros si mai ales constiincios din fire, trebuie sa recunosc ca ma uitam destul de ciudat pe colegii mei care isi luau zborul de la birou la anumite intervaluri. Principalul motiv pentru care nu am abordat moda vacantelor de o saptamana a fost acela ca m-am obisnuit sa ma relaxez in weekend. M-am adaptat la o clasica vacanta saptamanala, de 2 zile (Sambata&Duminica).
De ce doar atat ? Simplu: in doua zile puteam face un traseu frumos in Bucegi, plaja la mare/strand, iesire la iarba verde, etc.

Am pasit in taramul legendelor cu aceiasi curiozitate ce insoteste un turist ce paseste pentru prima oara intr-un tinut. Zburand destul de rapid cu masina pe drumul patriei, ajungem la vama Giurgiu. O privire aruncata in pasaport cu o seara inainte mi-a produs constatarea ca aveam pasaportul expirat, de 1 an. Dar sunt European, cartea de identitate imi este de ajuns. Sper ...

Am sperat bine, trecerea prin vama s-a facut dupa modelul "sunteti 4, aveti 4 carti de identitate, drum bun!".

Bulgaria este o tara frumoasa, peisaje montane si pajisti verzi.

Repetam controlul si la intrarea in Grecia, o tanti prezentabila ne ureaza drum bun, la noi in vama din ce am constatat eu personajele feminine lipsesc cu desavarsire, lasand loc unor indivizi intrati pe spaga pe posturile respective, ce duc dorul probabil zilelor cand erai nevoit sa bagi mana in buzunar pentru o trecere peste granita.

In Grecia se schimba peisajul, uimitor cum arhitectura si parca si formele de relief se schimba de la o granita la alta. Vad pentru prima data celebrele plantatii de maslini ... ah uleiul de masline, superb in alimentatia oricarui om si una din principalele surse de venit al grecilor de mii de ani. Am inteles ca nu trebuiesc consumate crude direct din pom, ci doar dupa marinare si alte cateva tratamente ... bine ca am aflat asta inainte sa arunc cateva in gura din curiozitate.

Cazarea se face intr-un hotel mic de 3-4 etaje, model standard abordat de toti constuctorii din zona, evitand astfel mascaradele arhitecturale si multitudinea de stiluri sufocante care au inceput sa caracterizeze orasele din Romania. Intreaga statiune capata astfel un aspect simetric si placut. Este incredibil cum reusesc unii sa obtina cursivitate intr-un mediu restrans.

Plaja este generoasa, suficienta pentru avalansa de turisti, pe care turismul local se da peste cap sa o multumeasca cu generozitatea serviciilor. Poti negocia orice si de multe ori pentru fiecare lucru primit "risti" sa obtzii ceva gratis.

Conditii excelente. Servicii excelente si adresata in aceiasi masura si romanilor, mare parte din personalul restaurantelor fiind vorbitori ai limbii mioritice cu meniuri pe masura.
Daca sondezi bine si preturi excelente. Am cumparat la greu din magazinele de tip outlet, incaltaminte sport 30 EUR, tricouri 10 EUR, treninguri 25-30EUR si tot ce vrei. Mult mai ieftin decat in fosta zona libera dintre Grecia-Bulgaria, frecventata la greu de turisti datorita preturilor "ieftine". Tzeapa parerea mea. Un trening Adidas pe care l-am cumparat cu 30 EUR in outlet, in zona vamilor era 70 EUR.

Ce face un spartan in Grecia ? In primul rand baie si plaja. Apa este al naibii de sarata, pe langa Marea Egee, Marea Neagra pare o limonada dulce. Sa zice ca iti tratezi foarte bine sinusurile cu aroma ei. Le-am tratat destul de bine simtind pe deplin mirosul mancarurilor traditionale. Cand te afli intr-o tara straina nu ezita sa gusti din specialitatile locale, iar aici branzeturile (preferatele mele) sunt la loc de cinste.

Micul dejun a fost un clasic, servit in camera, compus din cereale, lapte si iaurt. Trebuie sa vezi diferenta dintre iaurtul nostru si cel local, cu o consistenta mult mai ferma. Am gustat si cea mai buna musaka si pentru cativa euro portia, chiar se merita. Urmatoarea masa a fost in general cea de seara, la terminarea programului ca sa zic asa.
Din cauza programului incarcat cu excursii, timp de plaja nu a fost decat 3 zile, suficient sa ma colorez precum o ciocolata cu lapte. Ca excursii recomand Meteora pentru partea spirituala, Skiathos pentru distractie si Muntele Olimp pentru peisaje.
In mod placut nu am suferit absolut nici o schimbare de greutate, traiasca sportul natural, ma simt super odihnit si parca si corpul meu a capatat un usor tonus placut.

Asadar, traiasca vacanta.

Concluzii:
- nu mai calc pe litoralul romanesc decat ca destinatie de weekend
- o vacanta in Grecia isi merita toti banii
- viata este scurta, nu se merita sa o petreci doar dupa un birou, daca iti place mult munca o sa iti placa mult si vacanta
- la interval de cateva luni voi incerca sa o sterg in vacanta

Iar acum, inapoi acasa, la birou si antrenamente, inapoi la ai mei si la ceea ce incerc sa fac cel mai bine ... sa fiu un om mai bun, din toate punctele de vedere.

Societatea Spartana revine!

luni, 21 iulie 2008

Cultura romaneasca


Sunt un mare fan al Romaniei si al istoriei sale.

Am ajuns devreme in Bucuresti si aveam in fata o zi intreaga ... fierbinte. Un spartan cand are timp liber si nu il foloseste facand sport ... isi antreneaza mintea. Am pus mana de curand pe o carte legata de viata lui Tudor Vladimirescu. Interesant.
Este incredibila puterea de regenerare a romanilor, proces care din pacate suntem programati sa il repetam la intervale uneori destul de lungi. Si atunci producem dupa caz o rascoala, un razboi, o revolutie. Citeam anumite raporturi si am ramas uimit cum noi, o provincie mica si saraca, am alimentat gura flamanda a atator imperii. Nu o sa va bat capul cu prea multe detalii dar ca sa va faceti o idee, doar provinciile romane asigurau festinul Constantinopolului cateva luni pe an.

O alta nazdravanie interesanta este legata de mamaliga noastra cea de toate zilele, acest aliment care ne curge prin sange de sute de ani si care ne-a atras si o porecla din partea vecinilor de la sud. Nu v-ati intrebat niciodata "care-i faza?" Am avut surpriza sa aflu ca accentul pe aceasta sursa de hrana s-a facut datorita faptului ca Imperiul Otoman, care sugea cu un apetit colosal resursele noastre, nu agrea porumbul. Taranul roman a intuit repede o schema gen "cultiv porumb pentru ca astuia nu ii place deci cand obtin recolta nu vine sa imi ia mai mult de jumatate din ea". Interesant nu ? Hai ca incep sa ma reapuc de citit.

Pe masura ce am parcurs cartea am avut o ciudata impresia ca am mai intalnit aceste situatii. Politicieni care isi vand tara, grupuri de interese ce exploteaza clasa inferioara, legi construite pentru anumite strategii. Unde am mai vazut eu asta ? Ah da, in Romania lui 1990-2008.

Romanul este o mare figura. De sute de ani repetam aceeasi schema blestemata parca. Traim o viata grea, ne lasam exploatati, ajungem sa ne uram intre noi si ne dorim raul unul celuilat. Totul pana in cel de-al 12-lea ceas cand ... avem o revelatie, dam cu pumnul in masa, ne infratim, punem mana pe arme, schimbam sistemul si il inlocuim cu o varianta putin mai imbunatatita. Apoi ciclul se repeta ... si eroii se uita.

Cu un apetit crescut de istorie pasesc in Bucuresti. Afara este sufocant. Nu ma antrenez Duminica. Fac rost de "Pentru Patrie" (1977, Sergiu Nicolaescu). Povestea interesanta ca de astfel toata istoria noastra. Un film facut foarte bine pentru posibilitatile de atunci cu un numar de figuranti ce depaseste probabil distributia unui film modern cu tot cu echipa de filmare.
Acelasi taran roman, sarac, chemat la arme, care a facut fapte de eroism ce au zdruncinat acele vremuri intunecate. Acesta este "spartanul" meu preferat.

Cum sa putem ajunge undeva daca nu stim de unde am plecat ?

Pauza de masa.

Urmeaza "Triunghiul mortii" (1999, Sergiu Nicolaescu). O noua lupta pentru mentinerea integritatii teritoriale. O productie din nou facuta in limita posibilitatilor presarata pe ici pe colo cu unele vedete care personal nu le acordam rolul de soldat roman. De fapt incerc sa atribui chestia pe imbatranirea genialului regizor care in ultimele proiecte precum si in cele viitoare introduce in distributie tot felul de vedete rasuflate care personal imi alimenteaza ura. Am observat in trecere, pe nu stiu unde, un articol in care Cristina Rus spunea ca nu poate juca in ultimul film al lui Nicolaescu din cauza programului incarcat de concerte.
Acum vine si intrebarea mea ... cine naiba este atat de cretin sa invite la un concert pe Cristina Rus, a carei talent muzical masurat pe o scara de la 1 la 10 este -1 ? Repet, acuz batranetea aruncata pe umerii batranului veteran al cinematografiei, care in ultimul timp a luat niste decizii ciudate din punctul meu de vedere. Din acest motiv refuz sa vad filme mai vechi de Triunghiul Mortii.
Nu acord timp pretios din viata mea sa o vad pe Cristina Rus actrita, pe stirista aia sportiva de la Antena 1 in rol de regina, Bitman cavaler-express sau pe Raduleasca in rol de muncitoare la o fabrica din Timisioara revolutionara.

Prezentarea moderna a istoriei contemporane cu vedete ce rup playback-ul in roluri cheie este prea mult pentru mine.
Prezentarea veche in adevarul ei brut, in filme documentar, in clipuri alb-negru, in documente si carti prafuite ... este uneori prea putin pentru mine.

Inapoi in Sparta!

luni, 14 iulie 2008

Fara lacrimi


Au fost doua zile grele.

A trebuit sa imi iau ramas bun de la cineva foarte aproapiat. Ca orice veste trista apare brusc, prea tarziu si insotita de un regret ca nu ai avut posibilitatea sa spui mai mult.

Imaginea lui o asociez cu cele mai multe amintiri pe care le am inca din frageda copilarie. Acel om caruia datorita faptului ca mi-a fost mereu aproape inca de cand m-am format ca om, i-am atribuit apelativul de "tata".

A fost un om care a crescut intr-o familie saraca si numeroasa si dintre fratii lui a fost cel mai mare. Existenta lui a fost asemanatoare oricarui taran roman din tara noastra si a romanului in general, strans legata de pamant si muncile lui, de casa si animalele din batatura ei.

A terminat toate cele 6 clase care in perioada razboiului mondial reprezentau cel mai avansat nivel de studii, fiind remarcat datorita talentului de a compune si de rapiditatea cu care efectua exercitii matematice, intr-o perioada in care Romania reprezenta saracie, munca pamantului si religie. La 18 ani a fost inrolat in armata iar serviciul militar la efectuat timp de 3 ani de zile la Salonta (sute de km de casa) in conditii grele si fara permisii. Ma gandesc cum unii dintre noi nu au fost in stare sa suporte un regim militar usor, cu durata de 6 luni la o unitate de multe ori din zona resedintei. Mi-aduc aminte ca imi spunea, la momentul intoarcerii din armata nu a recunoscut satul in care locuia. Incantati de prestatia lui in domeniul militar, superiorii i-au oferit posibilitatea sa ramana cadru militar acolo, dar nu a putut accepta, avea o sotie si un copil care il asteptau acasa, o curte plina de animale si pamant care astepta sa fie lucrat. La intoarcere s-a angajat in cadrul CFR-ului unde a lucrat timp de 35 de ani. Pe toata perioada vacantelor nu ratam o zi acolo, dispretuind de mic copil orasele cu cimentul, praful si zgomotul acestora.

Din prima zi de vacanta ma duceau parintii mei acolo sau venea el si ma lua cu trenul. M-ar fi luat peste tot, am fost si prin tara in vizite la prieteni de-ai lui, intr-una din ele in zona Apuseni, unde am petrecut niste clipe de neuitat cu oamenii acelor locuri. Pleca la serviciu la 4-5 dimineata facand zilnic naveta 50 km pana la Bucuresti si descarcand aproape continuu garnituri intregi de trenuri marfar. Cand ajungea seara acasa se schimba si se ocupa de curte, animale si gradina cu o energie pe care multi oameni o pot considera inexplicabila. Seara ii lasam langa frigider sticle goale de clasicul Brifcor al copilariei pe care el le umplea la Bucuresti si ni le aducea pline impreuna cu tot felul de bunatati care se gaseau cu greu in acele vremuri. Mediul copilariei mele a fost cel clasic comunist si imi aduc aminte ce bucurosi eram cand la sfarsitul saptamanii, ne ducea sa ne cumpere inghetate si tot ce vroiam. Nu cred ca a fost ceva sa ii cer si sa nu imi ofera dar intr-o maniera extraordinara care nu mi-a afectat deloc bunul simt si raspunderea.

Batatorind ulitele satului cu clasicele scaldari la garla, pescuit si fotbal, ma chema mereu sa il ajut seara la unele treburi legate in general de animalele din curte, si cand ma vedea ca stramb din nas pentru ca trebuie sa abandonez pentru putin timp joaca, imi explica importanta pe care oamenii trebuie sa o acorde acestor treburi si cum hrana noastra cea de toate zilele provine de aici, precum si responsabilitatile pe care le avem la o casa de la tara. Asa am descoperit si pasiunea pentru mancare sanatoasa, munca si natura, respectul si grija pentru alti oameni si de ce nu pentru animale. Cea mai buna masa este dupa ce ai muncit la un lucru, l-ai terminat si esti satisfacut. Am realizat legatura puternica dintre oameni si acest mediu natural, despre faptul ca inca din strabuni, acesti indivizi au ocupatii aproape identice si ca uneori trecerea timpului si evolutia refuza sa vada asta.

Ramane probabil secretul lui, cum de a reusit ca in ciuda numeroaselor boacane facute de mine, sa nu ridice nici macar odata palma la mine si cu toate astea sa imi cultive un imens simt al responsabilitatii si al masurii.

In ziua pensionarii am fost cu el, copil fiind in vacanta, sa isi adune lucrurile din vestiar si sa isi i-a ramas bun de la fostii colegi. Eram prea ocupat atunci cu o pusca cu capse pentru a realiza ce se afla in sufletul lui in acel moment. Odata cu trecerea anilor lungile sederi s-au schimbat in scurte vizite, trecand macar odata pe luna pe acolo, pentru a-mi aerisii mintea si corpul, timp in care il observam cum sta cuminte pe un scaun, pufaind pe ganduri dintr-o tigare si scuturand din cand in cand bastonul care de aproximativ un an il folosea pentru a mai pacalii putin artrita de la picior.

Moartea este considerata de catre unii un nou inceput si simt ca este bine acolo undeva si vegheaza asupra noastra. Ma bucur ca destul de curand am avut inspiratia parca simtind, sa il rog sa faca o poza cu mine, impreuna cu persoana care i-a fost aproape o viata intreaga. Imi pare rau poate ca nu am apucat sa ii spun mai multe dar sunt sigur ca stie tot ce as fi putut sa ii zic.

Era un om ca oricare altul dar deosebit de special pentru mine. Era ca mine, eram ca el, pana si in pozele cand era tanar se observa asemanarea, mi-a spus cineva odata ca sunt la configuratie exact cum era el.

Era bunicul meu.

Cati dintre voi mai tineti legatura cu ei ? Printre voi inca mai sunt cei care au posibilitatea sa ii stranga mana cu caldura, sa il imbratiseze si sa ii spuna o vorba buna si simpla:

"Ziua buna bunicule, ce mai faci matale?"

In memoria bunicului meu ...

joi, 10 iulie 2008

Sunt ceea ce sunt


Pentru ca urmaresc niste scopuri bine stabilite. Mare parte din timpul meu il petrec in activitati practice, insa acord un mare interes si analizei. Uneori ma vezi cum ma pierd pentru moment pe ganduri in fata geamului fumuriu de la birou meu. Urasc sa stau prea mult timp jos, acest birou ma sufoca uneori si orice vizita "afara" este binevenita.

Nu sunt genul sa abandonez, viata este grea si uneori te jigneste, dar sunt tipul care sta in noroi pana la genunchi si isi face atent treaba. Uneori poate ca toate astea iti aduc regrete si simti ca risti sa bati pasul pe loc, dar cand stii foarte bine ce faci, cand vezi totul ca pe o misiune pe care iti impui sa o realizezi, nu exista decat satisfactia.

Sistemul este insa atat de binevoitor incat iti ingaduie sa faci ce vrei, deci poti accepta misiuni sau nu. Aceste sarcini zilnice ale vietii iti conduc existenta pe drumul tau catre supravietuire. Este foarte usor sa traiesti fara sarcini. Ai sa vezi oameni din astia peste tot in jurul tau, ei formeaza o patura destul de mare care ne acopera in intregime pe noi ceilalti. Cea mai mare parte a societatii romanesti traieste din ajutoare sociale, cum este asta posibil intr-o tara care abia se taraste sub propria greutate imi este greu de inteles.

Acesti indivizi sunt cei mai relaxati, ii vei gasi pe toate colturile strazilor, fumand dupa caz sau zambind tot timpul. Acesti oameni datorita lipsei de griji si stres vor traii 70-80 de ani lejer. Noi cei din celelalte straturi, avem o misiune. Noi vedem viata altfel, avem obligatii si ne place sa ne provocam. Traim atent si activ. Cercetam orice particula care intra in organismul nostru sau care ia contact cu mediul in care ne aflam.

Chiar vorbeam cu un individ care isi petrece majoritatea timpului pe balcon relaxandu-se, pana vine seara cand se muta la o terasa si sta pana la ziua cu narghileua langa el. Mi-a spus ca adevarata provocare pentru ea este sa faci tot timpul ce vrei si cat mai putin timp ceea ce nu vrei. Pentru mine care sunt precum un soldat german, toate astea vin dintr-o alta lume parca. Si totusi poate ca tipa asta este mai fericita intr-o zi si mai linistita decat voi fi eu vreodata. Pentru ei materialul nu exista punand un mare pret pe ceva ce noi care ne invartim in jurul materialului, am inceput sa il uitam. Prietenia.

Am foarte multe cunostinte si foarte putini prieteni pe cand ea ... are foarte putine cunostinte si foarte multi prieteni.

Sunt dintr-o tabara redusa dar care capata adepti din ce in ce mai multi. Sunt acel tip fidel pentru ca loialitatea imi curge in vene. Sunt acel tip atent pentru ca o piramida mare se construieste din bucati mici de piatra. Sunt acel individ care are nevoie de o misiune pentru ca sunt un soldat ce lupta impotriva sistemului. Sunt acel tip care isi antreneaza corpul si psihicul pentru ca viata este dura si trebuie sa fim puternici.

Sunt ceea ce crezi tu ... dar ai grija in ce crezi.

Melodia saptamanii: Jedi Mind Tricks - Sacrifice

vineri, 4 iulie 2008

+30 Grade


Imi continui existenta in soare si aer prafuit.

In perioada asta ma confrunt cu o mica problema. Imi scade pofta de mancare, pierd putin din greutate, scade randamentul la antrenament. Poate ca este ceva normal, incalzirea atmosferei ne afecteaza. Ciudat, cand eram copil imi doream calduri cat mai mari pentru a fi create conditii optime scaldatului in vacantele la bunici.

Din cauza faptului ca in aceasta perioada nu mai sunt atras de consumul clasicei carni ca sursa principala de proteine, pun accent pe legume, lactate, uscaturi etc. incercand sa mentin un ritm fix de 4 mese pe zi. Stai linistit, un numar mare de mese nu iti va aduce kilograme in plus daca nu urmaresti asta, cu conditia sa mananci exact cat iti trebuie si alimente sanatoase nu in ultimul rand sanatos preparate.

Am scazut putin din intensitatea antrenamentului incercand sa il adaptez noului mediu. Transpir stand degeaba, iar in sala imi ud tricoul de pe mine. Trebuie sa ma hidratez pe masura altfel risc sa dau mai mult decat primesc. Efectele aerului conditionat sunt cunoscute. Urasc aerul conditionat in sala, sincer prefer sa deschid geamurile salii si sa ma antrenez. La ce bun un aer rece si imputit ? Pe langa asta gandeste-te ca expunerea la aer conditionat intr-un mediu simplu este de ajuns sa te nenoroceasca, ia gandeste-te cum este sa tragi incins intr-un aer rece ? O sa incepi sa te vaiti curand de incheieturi si alte dureri.

Intr-o societate care viseaza siluete cu un program de 8 ore/zi la birou si mese la fast food trebuie sa facem loc pentru compromisuri. Este aproape imposibil sa ramai in forma cu un program sedentar. Te vei chinui cu diete si trucuri care iti vor distruge atat psihicul cat si sanatatea. Nu cred ca exista vreo solutie sa nu faci nimic si sa arati bine. Nu daca ai un super genetic, asa ca umbla atent la alimentatie si apuca-te de antrenamente.

Creste consumul de lichide (apa plata si ceaiuri fara zahar). Acidulatele dulci te nenorocesc. Pe langa excesul de zahar si alte tampenii nu am o parere buna nici despre acid in sine. Asa ca spune adio la Coca Cola and company si descopera apa plata in cantitati industriale. 2 sau chiar 3 litri de apa/zi. Din punctul meu de vedere hidratarea cu un clasic suc acidulat este egala cu zero. Pentru unii poate suna absurd dar merita sa incerci si cu timpul organismul tau se va adapta si va da semne pozitive.

Daca privezi organismul de ceva, cum sunt dulciurile, cateva zile vei avea o senzatie de nervozitate de genul "daca nu mananc crap" ... dar crede-ma ca daca nu hranesti monstrul va crapa el pana la urma.

Ai grija cu fructele. Majoritatea au un continut caloric destul de ridicat de zaharuri. Bananele pot concura cu succes in cursa cu batoanele de ciocolata clasice.

miercuri, 25 iunie 2008

Soare si impresii gresite


Omule, este al naibii de cald.

Odata cu venirea verii au inceput sa apara si elementele care o insotesc. Doar nu credeai ca ma apuc sa iti spun de caldura excesiva, praful din aerul sufocant, inghesuiala din metrou sau mai stiu eu ce ... nu ma intereseaza astfel de subiecte, le iau ca atare.

Am observat cum popularea salii de-a lungul anului se face dupa un adevarat ciclu, care se repeta constant in functie de manifestarea vremii. Inca de acum 2 luni atentionam un coleg de sala care se vaita de lipsa indivizilor la antrenamente, ca odata cu venirea caldurii or sa apara precum ... dar nu mai stau sa citesc acum clasicii.

Vremea s-a incalzit, brusc sala a devenit neincapatoare. Te intrebi probabil daca ma bucur sau nu, sincer, nu ma intereseaza prea mult, tot ce conteaza pentru mine acolo sunt obiectivele mele. Am inceput sa sufar de aceasta indiferenta dupa ce in ultimii ani am observat constant cum valurile caldurii impinge tot felul de meduze in sala. Meduzele nu au corp si nici nu vor avea vreodata, nu atrag cu nimic si apar de obicei in locul in care iti place sa te relaxezi. Intreband din cand in cand motivele aparitiei am primit urmatoarele variante, hai sa le clasific putin:

Locul 1 - Vreau sa merg la strand sa arat bine vara asta
Locul 2 - Vreau sa merg la mare sa arat bine vara asta
Locul 3 - Vreau sa dau burta jos acum ca sunt in vacanta
Locul 4 - Ajunge ... ai inteles ce vreau sa spun,

Dupa cum observi toate motivele de mai sus se invart in cercuri eronate pentru ca meduzele se atrag intre ele si probabil comunica ... prost.

Combaterea punctelor:

Ideea 1 - O tampenie.
Durata verii de cateva luni nu va fi de ajuns pentru a aduce modificarile la care tu visezi/speri, de fapt, judecand dupa antrenamentul lor pun pariu ca organismul are o reactie gen: "Bai cred ca asta ma antreneaza dar nu stiu ce sa fac, sa cresc sau nu".

Ideea 2 - La fel. Nu te mai incapatana ca un imbecil.

Ideea 3 - Poti sa faci sala pana pici pe jos, per ansamblu, culturismul predomina pe termenul anaerob in timp ce scaderea stratului adipos din zona abdomenului cere un mediu aerobic combinat cu o alimentatie atenta.

Ideea 4 - Eu am dreptate.

Ok, poate vei fi putin confuz ca tocmai eu sa descurajez astfel de prezente in sali, cu bune si cu rele. Oameni buni, problema mea este ca aceste meduze vor popula sala doar odata pe an, vara. Nu voi mai avea onoarea sa ii vad cand cerul se va innora, ploile vor aparea, ninsorile vor curge din cer sau noroiul primaverii se va aseza la loc de cinste pe talpile incaltamintei. Meduzele vor pleca odata cu vara, sala va deveni din nou incapatoare si generoasa. Rasetele si muzica din telefoanele mobile o sa dispara.

Vor abandona ... cand or sa vada ca dupa 2-3 luni de sala, cu 2-3 ore de antrenament pe zi si 5-6 beri pe strand dupa, nu vor vedea nici un rezultat. Acesti indivizi produc un fenomen pe care eu l-am numit simplu "traversarea prin sita". Majoritatea dintre ei se plimba acum defapt pe suprafata unei site si doar o foarte mica parte va reusi sa evite gaurile prin care vor aluneca in abandon. Chiar ma gandesc uneori, ia sa vedem care dintre ei trec de vara asta.

Si ce voi face eu ? Ma voi duce in continuare de 3x pe saptamana la sala ninsoare/canicula. Vara viitoare meduzele vor aparea din nou si ma vor intreba ce fel de suplimente am luat, cati steroizi am bagat in mine intre timp si de cati ani de zile fac asta. Da, este atat de simplu cateodata sa arunci o privire in viitor ... si nici nu iti trebuiesc puteri supranaturale pentru asta.

marți, 17 iunie 2008

Freestyle


Prafuit de timpul petrecut aproape zilnic prin sala de antrenament si cu o usoara senzatie de sufocare intre cei 4 pereti ai acesteia, inghesuit intre aparate de tot soiul de indivizi care umplu sala pentru o scurta perioada, imi place ca uneori sa ma aerisesc printr-o sedinta de antrenament la liber in natura, intr-un refugiu de liniste si aer curat.

Este locul unde revin la anumite intervale de timp, mult mai constante in partile anului cand vremea iti permite, este curtea scolii. Dotata cu o pista de alergari, bara de tractiuni, paralele pentru flotari si exercitii pentru triceps, multa verdeata si ... cam atat.

Ce este destul de interesant este ca desi unele elemente sunt identice, decorul din jurul lor se modifica de fiecare data. Se intampla ca in timpul sedintelor de antrenamet, bancile aflate in apropierea "aparatelor" sa fie mereu populate, mai ales acum pe perioada verii. Am avut astfel "colegi de antrenament" de la cupluri de indragostiti, indivizi cu sticle de bere si pungi de seminte la picior pana la puradei ce mi se agatzau de picioare spre disperarea tinerilor parinti, cand incercau sa alerge catre groapa cu nisip din apropiere.

Intr-un anumit fel poti spune ca pentru o scurta perioada de timp, impartind acelasi spatiu, devenim colegi. De cele mai multe ori aceste relatii colegiale se rezuma doar la o legatura de tipul "ei uitandu-se la mine". Este evident ca multora le este starnita curiozitatea dar refuza sa vina sa puna cateva intrebari sau eventual sa incerce si ei. Pe multi ii observ cu coada ochiului, dupa ce plec se apropie de locul unde m-am confruntat cu barile de fier. Se apropie incet, se uita la barile respective, incearca sa imite miscarile mele, reusesc doar cateva repetari chinuite, se lasa batuti, abandoneaza.

Nu cred ca eu cand am pus prima data mana pe bara de tractiuni am facut 4-5 serii de 12 repetari, sau flotari. Asadar insistati si aveti rabdare. I-am invatat pe o parte din cei care s-au apropiat suficient de mine cat sa avem un contact verbal sa incerce spre exemplu in cazul tractiunilor, sa le faca cu o pozitie a corpului fata de sol apropiata de pozitia initiala "in picioare". In acest fel furi o usoara portiune din distanta pe care trebuie sa iti tragi corpul, suficienta pentru inceput sa poti obisnui organismul treptat cu acest exercitiu, permitandu-ti in timp sa le executi corect. La fel si in cazul exercitiului de la paralele pentru triceps. Multi au primit un impuls pozitiv prin aceasta metoda avand o mica dovada ca dpdv practic, ar fi posibil si pentru ei sa le execute.

De obicei folosesc acest spatiu pentru a ma juca putin cu unele exercitii, pentru a mai iesi din rutina antrenamentelor sau ca punct de pornire pentru modificarea programului din sala, cu alte cuvinte pentru a-mi zapacii putin organismul. Nu stiu niciodata exact ce o sa fac cand pun piciorul acolo, las mintea sa imi dicteze asta, ascultand organismul. Daca simt nevoia sa atac o anumita grupa incerc sa improvizez pe baza exercitiilor clasice sau de prin tot felul de combinatii gasite pe internet.

Intotdeauna am simtit o senzatie diferita dupa antrenamentul din curtea scolii fata de cel din sala, astfel am considerat ca le pot combina pana la urma, desi teoretic aceleasi exercitii le poti face si in sala, cred ca rezultatul provine mai mult si de la nivel mental, antrenamentul in natura fiind parca mult mai bine primit de organism.

Poate din cauza ca in dormitorul meu precum si la birou peretii albi ma inchid intr-o senzatie de ostatec ... si in sala la fel.

Melodia saptamanii: SDST-Rafale Verbale

marți, 10 iunie 2008

Infanterist



A trecut ceva timp de cand nu mai pusesem bocancul pe munte.

Am gasit perioada optima ca timp liber si am planificat rapid un eventual traseu. Am luat cu mine un prieten care nu prea a iesit in astfel de aventuri montane. Buletinul meteo anunta cod galben in apropierea zonei, nu ma intereseaza prea mult sincer, in afara de faptul ca sunt un tip optimist, consider ca am si un echipament care ma poate proteja impotriva apei si a vantului.
Mi-am instruit coechipierul si sfidand avertismentele am pornit la drum. In gara preturi pe masura vagonului, a distantei parcurse si a vitezei de deplasare. Pe masura ce ne apropiem de destinatie mi-au crescut banuielile initiale, va fi senin, vor fi si nori, cod galben inca nu. Consider ca al meu coechipier detine acum suficiente informatii pentru a face fata duratei traseului si a gradului de urcare. Tot ce mai conteaza acum este sa ii impun un ritm caruia sa ii faca fatza si cu timpul va capata din ce in ce mai multa experienta si conditie fizica.
Refuza sa ploua, imi pare chiar rau, imi place sa ma plimb prin munti pe timp de ploaie, am echipament care ma protejeaza si in plus iubesc conditiile vitrege, sunt nascut intr-un astfel de mediu. Coechipierul cere pauze mai des decat ii acord si mai reduse decat si-ar dori el, ii explic, daca stai prea mult pe langa faptul ca muschii tai vor "inlemni" risti sa te prinda noaptea pe drum, lucru cu care personal sunt impacat, detin frontala si am mers destul de mult noaptea prin padure, dar un incepator poate claca intr-o astfel de situatie si chiar vroiam sa terminam weekendul cu o amintire placuta. Ma simt precum profesorul meu, cand copil fiind ne ducea sa urcam pe munte, sunt responsabil si atent, am puterea sa conving oamenii in lucruri ce sunt 100% convins ca le-ar prinde/face bine. Este o mare satisfactie sa impingi oamenii catre activitati pe care ajung sa le aprecieze, am facut mult timp asta cu sala de forta si o fac de asemenea si pentru traseele montane.
Am o oarecare dezamagire cand explic cuiva detaliat startul unei activitati si observ ca abandoneaza pe drum, dar o astfel de energie este pentru unii oameni, inconsumabila. Am ajuns si la destinatie si este o incantare sa vezi satisfactia unui om care realizeaza ceva ce in urma cu ceva timp nici nu visa. Cabana destul de goala, ma bucur sa vad ca cel putin weekend-ul asta nu am parte de betivi care zdruncina linistea locului cu urletele lor, asa cum din pacate se intampla de prea multe ori. Privelistea este superba si simt cum verdele brazilor imi spala gandurile infectate de stresul cotidian, de asta am venit aici, sa scuip incarcatura virtuala din minte si sa ma alimentez cu aer proaspat. Deja simt cum se oxigeneaza creierul. O portie de mamaliga clasica cu branza proaspata, de ce nu ? Este cred principalul aliment pe care ne-am cladit istoria, asta ne-a atras si o porecla din partea vecinilor de la sud, aceeasi care ne-au rupt o parte din tara si pe care in 1877 i-am eliberat din robia otomana, dar este ceva clasic ca Romania sa fie scuipata in fata de tari pentru care soldatii nostri au platit cu viata. Asta este o alta poveste, cu alta ocazie.
Cineva spunea ca in natura organismul se adapteaza cel mai repede conditiilor la care il supui, poate de asta in 6 ore de urcat am baut aproximativ 0,5L de apa in timp ce coechipierul meu aproape triplu. Modul de abordare a traseului, cunostintele si usurinta cu care l-am strabatut l-au facut pe coechipier sa exclame: "Parca ai fi un adevarat infanterist!" Poate ca sunt, combin rezistenta cu disciplina si dobor distante, ating obiective, nu este usor, dar cu timpul iti vei crea un profil. Poate ca ai nevoie de un instructor care sa te impinga de la spate, dar adevaratul infanterist trebuie sa fie in interiorul tau.
Iesi din casa, tortureaza-ti corpul in natura si ai sa ramai uimit cat de odihnit vei fi urmatoarele zile, aici, in jungla de ciment.

joi, 29 mai 2008

Directiva Spartana


Excesul de benzi rulante, lifturi si autovehicule dauneaza grav sanatatii!

Aceasta este doar o recomandare, pentru manifestari neplacute adresati-va instructorului de fitness si culturism.

Incredibil cati indivizi motiveaza lipsa antrenamentelor pentru lucruri de genul:

-nu am timp liber
-nu am dispozitia necesara

Astea sunt scuze, pentru orice problema ai cel putin doua solutii.
Ok, sa zicem ca nu trebuie sa frecventezi salile in cautarea antrenamentul, dar te-ai gandit vreodata sa il cauti in mediul inconjurator in timp ce faci ceea ce presupunem ca iti ocupa timpul necesar ?

Parerea mea personala este ca omul se invata cel mai usor sa fie comod si mult mai greu pentru efort. In fiecare zi ma amuz cum zeci de persoane se ingramadesc in formatiune tip "V" in fata scarilor rulante, intr-un spectacol de imbranciri, coate si priviri calde, uneori fiind nevoiti sa astepte chiar si 1 minut pentru a putea gasi un loc pe o treapta a scarii.
Este evident ca urcatul pe trepte nu este o solutie fiind exclusa din start.
Banuiesc ca este mai usor ca un mastodont mecanic sa iti puna in miscare micul organism decat tu cu micul tau organism sa escaladezi un mastodont.

Majoritatea lor parcurg distante mari casa-job-casa in timpul carora pot face miscare suficienta cat sa asigure un minim necesar de efort fizic, ce impreuna cu o alimentatie corespunzatoare, hai sa zicem ca ar da niste rezultate minime. Eu sunt optimist, poate ar trebui sa fi si tu. Mergi pe jos mai des, abandoneaza scarile rulante, spune nu liftului, lasa masina mai des acasa pentru binele tau si al mediului. Nimanui nu ii pasa de natura, este cat se poate de clar cel putin in tara noastra, dar daca pentru asta nu iti pasa incearca macar atunci sa o faci pentru binele tau.

Judecand dupa modul in care majoritatea indivizilor arata si se poarta inclin sa cred ca multi nu au respect nici macar pentru ei. Romanul a abordat un comportament de genul "ma duc pana la coltz sa cumpar paine, iau masina cu mine" de aici trafic incredibil pe strazi, totul intr-un decor presarat cu praf, fum si nervi.

De unde si pana unde rusinea sa mergi pe jos sau cu bicicleta ? Daca tot te vaiti ca nu ai timp sa treci pe la sala sau sa iesi la o alergare prin parc, de ce nu te gandesti sa nu mai folosesti banda rulanta la metrou sau oridune ai optiunea de a o trisa, liftul in blocul tau si in loc sa mergi cu mijlocul de transport in comun o statie sau doua, de ce nu mergi pe jos?

Am de parcurs aproape doua statii de masina de acasa la sala si ghice ce, merg pe jos atat la plecare cat si la intoarcere.

Atentiune: Sa fi comod in activitatile fizice poate dauna corpului. Misca-te!

Melodia saptamanii: Wu Tang Clan - Gravel Pit

joi, 22 mai 2008

Cine sunt ? Un ...


sportiv, caut sa imi extind limitele fizice prin exercitiile la care imi supun corpul si mai ales organismul;

soldat, lupt pentru o conditie mai buna si pentru supravietuire intr-o societate construia sa exploateze;

activist, lupt pentru drepturile oamenilor si ale animalelor ce nu se pot apara;

montaniard, admir natura de la cele mai inalte nivele si nu ma limitez cu o experienta vazuta doar din orasele de la baza acestora;

ecologist, respect parcurile naturale cu plantele, copacii si fiintele ce le populeaza si ma implic in pastrarea acestora in cadrul care le caracterizeaza;

tactician, caut in fiecare zi provocari si imi place sa le depasesc in moduri diferite;

justitiar, nu suport escrocheria si coruptia, ce au ciuruit sistemul;

patriot, imi iubesc tara, respect veteranii de razboi si simbolurile nationale si nu ezit sa atac pe toti cei care imi jignesc compatriotii;

psiholog, patrund in mintea oamenilor in incercarea de a sesiza gandul din spatele vorbelor;

analist, genul 360 grade ce intra intr-o incapere si observa imediat anumite detalii precum si indivizii din jurul lor;

compozitor, imi place sa scriu si o fac in diferite moduri si scopuri aproape zilnic;

mic nutritionist, mi-am studiat, imi studiez si voi studia ce folosesc in alimentatia mea si in masura in care sunt uneori imi permit sa mai dau si sfaturi;

gurmand, ador mancarea si imi place sa imi diversific/extind meniul zilnic;

prieten, pe care te poti baza, intr-o lume in care neseriozitatea face ravagii;

receptiv, sunt gata sa ascult orice sfat dat cu intentie buna si consider ca zilnic inveti cate ceva;

cinstit, urasc arogantii si indivizii a caror actiune se rezuma doar la vorbe;

veteran, incerc sa impart cu ceilalti experientele mele si am o problema cu cei care isi masoara vechimea in aroganta;

tenace, respect opinii si decizii la care imi rezerv insa si parerile personale

sarmant, iubesc femeile si imi place sa le fac sa se simta protejate, iubite si nu in ultimul rand sa se simta cu adevarat femei;

lunetist, aleg, tintesc si trag acolo unde ma indreamna propriile mele dorinte si nu imi place sa dau nimanui socoteala pentru ele;

navigator, stiu exact ceea ce fac si unde vreau sa ajung;

inginer, planurile mele sunt formate mereu din schite;

empatic, identific emotii;

perseverent, intr-o zi voi reusi;

rebel, imi place sa zgudui sisteme invechite si sa fac loc noului;

barbat, daca si tu esti unul, nu incerca sa te f#%i cu mine!

EXIT

Melodia saptamanii: Dilated Peoples-Target Practice

vineri, 16 mai 2008

Suneti penibili!



O dimineata surprinzator de calda si un soare care imi deranjeaza destul mult ochii, ce au reusit sa stea inchisi in decursul noptii trecute decat 6-7 ore dupa calculele mele.
In clasica trecere in drum spre birou pe langa ambasada USA observ un sir indian consistent de indivizi, mult mai mare decat in zilele obisnuite, majoritatea sunt studenti probabil, mai mult ca sigur carne de tun pentru campaniile larg mediatizate "Shut up and work" pardon "Work and travel".

Ajuns in dreptul a ceea ce parea capatul coloanei observ un individ in uniforma ce imita costumul de politist american, cu o nuanta de albastru inchis si insigna la vedere. Postat intr-o pozitie de super soldat urla de atrage atentia tuturor persoanelor aflate atat in trecere aleatoriu cat si a oilor aflate in sirul descris mai sus:

"Vreaaau sa va vad pe 3 randuuuuri!" "Vreaaau sa va vad pe 3 randuuuuri!"

Raman surprins de modul in care toate oile din sirul respectiv se imping cu disperare una intr-alta incercand sa implineasca dorinta rigurosului gardian, atat de insistenti incat unii dintre ei aproape sunt striviti de gardul ambasadei de catre cei din margine care nu vor sa faca parte din randul 4, pedeapsa care le-ar aduce probabil anihilarea din randul "norocosilor" care peste o luna vor spala wc-urile in parcurile de distractie americane sau vor praji cartofi la o taraba sperand la visul american alaturi de alte cateva zeci de mii de emigranti intrati in tara prin tot felul de mijloace dubioase. Pentru asta va lasati jigniti cretinilor ?

In cazul in care nu stiati suntem printre tarile cu cea mai mare criza de personal din Europa. In loc sa va puneti bazele unei cariere in Romania preferati sa spalati pe jos in cazinourile americane ? Credeti ca vreun angajat serios din tara noastra va sari de pe scaunul sau de angajator cand va observa pe CV-ul vostru ca ati participat la Work and travel peste ocean ?
Va inselati amarnic cu A de la America!

Cunostiintele voastre de limba engleza nu vor fi cu mult peste nivelul celor care raman aici. Daca unii au distrus tara asta este de datoria noastra sa o reconstruim, asa cum au facut si nemtii dupa ambele razboaie mondiale. Nu tin minte sa fi vazut straini care si-au parasit tarile la greu, cu exceptia babuinilor din tarile Europei de Sud Est si a tarilor Asiatice sau Africane poate.

"Daca nu va vad pe 3 randuri nu mai intrati niciodataaaaa!" urla aratarea aceea ridicola in costum de politist american, nascut si crescut insa pe plaiuri mioritice pe ciorba de cartofi. Imi dau seama dupa cum arata ca e doar un alt parvenit ajuns cu pile sa pazeasca "cel mai important obiectiv" din Bucuresti, care odata separat de turma lui clasica, isi cauta suprematia asupra unor biete oi de care mi-e rusine ca sunt romani. Inaltimea lui este mult prea mica pentru a fi acceptat cu acte in regula la paza unui astfel de obiectiv, din nou traiasca pilele. Sunt curios daca libidinosul asta ar avea tot atata tupeu si in fata unui grup nervos de insurgenti pe o strada din Bagdad.

Ma opresc cateva secunde exact intre el si cei din partea din fata a randului, ma uit scarbit si cu greu ma abtin sa nu il pocnesc. Se uita la mine si aproape ca pentru cateva secunde schimbam priviri, ma intorc catre cei din fata randului care se uita mirati si simt cumplita nevoie sa ii flegmez cu aceeasi sila cu care scuip toti pupincuristi astia ordinari care ingenuncheaza in fata strainilor ce poposesc aici cu zambete in spatele carora ascund interese meschine. Am plecat cu pasi marunti aruncand aceleasi priviri scarbite catre cioban si oile lui.

Stimata ambasada americana, stimate gardian, ma adresez voua in limba romana, daca vreti sa intelegeti ce spun invatati limba romana pentru ca sunteti pe pamantul meu si al semenilor mei. Ne-am castigat dreptul prin tributuri grele de sange in toate razboaiele in care ne-ati impins voi puterile gigantice ale planetei si in care stramosii mei au mancat fier cu moarte. Cum va permiteti sa ne aliniati in fata ambasadei voastre ca pe niste oi ordinare, cand suntem aliatii vostri egali si membri ai Uniuni Europene ? De ce aveti impresia ca fara voi nu putem reusi ? Pentru ca asta ne-ati turnat in urechi pana am ajuns si noi sa credem ?

Ma f*t pe statele voastre unite!

Stimati romani, cat timp mai aveti de gand sa stati in genunchi ca niste sclavi moderni si epuizati ? Cat timp o sa mai credeti ca nu veti reusi in viata decat inrosind cu saruturi funduri grase de exploatatori ? Cand aveti de gand sa va impuneti in fata strainilor si sa le aratati ca mai curge in sangele vostru si putina demnitate?

Mi-e scarba de voi penibililor ce sunteti!

P.S. un articol din Spania prezinta un magazin ce a postat la intrare un afis pe care scria: "Accesul interzis cainilor si romanilor".

In cazul in care ati uitat cum ne-am castigat dreptul de a fi respectati, acordati cateva minute pentru a asculta doua melodii socante:

SDST-Scrisoare de pe front

SDST-Ingeri deasupra Romaniei

miercuri, 14 mai 2008

Cercul


Ador mancarea si in special procesul transpunerii ei din farfurie in stomac.

Ca practicant de sport sunt constient de importanta capitolului alimentatie. Este un proces continuu, un cerc sau mai bine spus un ceas, in centrul caruia te afli si caruia la anumite intervale de timp trebuie sa ii platesti tributul. In momentul in care plasezi antrementele in topul prioritatilor tale ajungi sa acorzi o importanta deosebita si altor cateva elemente ce deriva din notiunea de antrenament, cum ar fi alimentatia, recuperarea si de ce nu studiul.

Ai auzit probabil inca de la primele discutii cu indivizi din sala recomandari de genul "mananca mult si bine". Corect, cam asa ceva. Depinde insa ce urmaresti si cel mai important, ce iti permite organismul. Din discutiile personale am observat ca pe primul loc sa afla in general masivitatea. Multi indivizi vor sa fie doar " mai mari" decat la nivelul actual. Ciudat insa am intalnit foarte putina lume care sa spuna ca vrea doar tonus, intretinere sau pur si simplu sanatate. Pentru multi fiarele nu sunt sanatate ci doar masa si muschi. Nefiind constienti de asta cauta mijloace cu care sa atinga scopul afectand exact ceea ce eu numesc de fapt "coloana vertebrala a omului" ... sanatatea.

"Mic dejun de rege, pranz de print si cina de cersetor." ... daca esti sedentar.

Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei pentru mine, pe care o savurez tot timpul cu aceeasi maxima placere. Placere de care le privez uneori pe celelalte mese din timpul zilei. Organismul meu imi ofera o stare de usoara flamanzire, dupa o noapte in care a stors tot ce a putut gasi in tubul digestiv pentru a se reface.

Sunt un mare amator de cereale cu lapte. Amestec cerealele simple din porumb cu doua masuri de concentrat proteic (aroma de ciocolata) cu cateva masuri de fulgi de ovaz si O banana taiata bucati si incep festinul. De asemenea este singura masa la care meniul contine zilnic aproape aceleasi elemente. Pentru restul meselor ador combinatia de carne pui, peste, vita si vegetale gen cartofi, fasole, orez, pe care le combin in tot felul de meniuri din care evit per ansamblu prepararea in forma prajita. La loc de cinste de asemenea oua si in special albusurile lui, branzeturi, lactate, seminte din tot felul de plante ale pamantului si binenteles fructele. Un fruct proaspat si sanatos aduce un aport de componente esentiale in organismul tau si de multe ori imi vars supararea acumulata de pe urma poftei de dulciuri pe ele. Shake-ul de suplimente este esential oricariu sportiv, nu m-am lamurit inca daca ar fi o exceptie incepatorii care nu sunt familiarizati cu exercitiile.

Personal prefer sa apelez la produsele unei firme romanesti care ofera un raport pret/calitate/cantitate pe care eu l-am considerat acceptabil. Intotdeauna cand apelezi la suplimente adu-ti aminte sa nu faci compromisuri si asta deoarece sunt doua companii care produc suplimente foarte ieftine pe piata romaneasca si de pe urma carora tot ce vei avea umflat in organismul tau va fi stomacul si nu cred ca ti-ar face placere sa stai balonat culmea, de dragul sanatatii. Partea buna cand urmezi o alimentatie controlata este ca iti permiti si mici "evadari in taramul celor dulci". De multe ori cand pun mana pe o prajitura ma gandesc sadic la antrenamentul intensiv pe care il voi purta cu prima ocazie.

Controleaza-ti alimentatia si iti vei controla sanatatea.

marți, 6 mai 2008

Abator


Gata, a mai trecut o sarbatoare si o mini vacanta de 1 Mai peste noi ... si au ramas urmele negative, atat in corpul Terrei cat si in organismele noastre, sau mai bine zis ale lor.
Omul de rand revine in clasic dupa ce o scurta perioada de timp a pasit prin ridicol. Am observat cum societatea romaneasca este inghitita de un monstru venit din occident, un mamifer capitalist denumit marketing. Oamenii nu mai primesc sarbatoarea pentru caracterul ei crestin si spiritual, ci pentru a trandavii in zilele cand normal ar fi trebuit sa fie la job, a se indopa intr-un ritm care ma duce cu gandul la salbatici care nu au vazut in existenta lor carne, pentru a face cumparaturi in cantitati industriale din care o parte vor ajunge la gunoi si pentru a distruge natura prin nesimtirea lor colosala, devenita caracteristica romanului.

De unde provine demonstratia asta de prost gust numita gratar cu manele in boxe la aer liber si cum a reusit sa intre in sangele atator cretini care si-au rezumat sarbatorirea unor evenimente speciale sau a weekend-urilor in general ... la asta ?

Nu cred ca oamenii astia sarbatoresc unul dintre cele mai importante evenimente din istoria religiei, pentru ca refuz sa cred ca un om cu o buna conduita morala poate considera ca cinsteste cumva acest eveniment indopandu-se ca un evadat din lagar cu kilograme intregi de carne si produse din carne, stropite cu alcool in abundenta.

OK, iubesc natura si iesirile pe munte si in aer liber in general, le consider o sursa excelenta pentru dezintoxicarea mentala si tonifierea organismului. Dar de aici pana la a considera ca iti faci un bine si de fapt desavarsesti un act care iti umple organismul cu toxine si in urma caruia te resimti, este o cale lunga numita pe care nu sunt sigur in ce trebuie masurata, in unitati de inconstienta sau in masuri de nesimtire.

Pe drumul catre litoral, acelasi peisaj, mai ales ca am plecat din Bucuresti in dimineata de 1 Mai. Atat pe stanga cat si pe dreapta drumului, unde vedeai un colt de verdeata si eventual copaci, un nor de fum plutea deasupra acestora.
La tv subiectul a fost intens savurat de reporteri care au intervievat inclusiv un grup de cativa tineri inarmati cu baxuri de bere si mititei, cutii intregi de pulpe de pui, mi se pare incredibil, cat naiba poti manca si sa te si simti bine facand asta?

Intelege ca nu am nimic cu acei oameni care isi pun gratarul in natura intr-un mod civilizat si in urma carora nu ramane nimic dar procentul acestora este al naibi de redus si asta se vede, aici includ si pantofarii care distrug frumusetea potecilor muntelui cu ambalaje de bere sau dulciuri si pe care ii poti detecta precum si pe unii grataragii, dupa sunetul boxelor.

Nu pot admite frazele astea gen: "Hei, uite un copac, repede sa facem un gratar sub el si sa lasam in jur tone de mizerie!"

O mare parte dintre noi sportivii, imi place sa cred, ca suntem mai disciplinati mai ales ca urmare a diferitelor sporturi pe care le practicam.
Noi, poate mai mult decat altii sau cel putin in procent egal, suntem constienti de importanta alimentatiei pentru desfasurarea unui mod de trai activ si in acelasi timp sanatos, unii dintre noi devenind adevarate enciclopedii alimentare si medicale.

Fiind student la inginerie alimentara am avut ocazia in timpul facultatii sa vizitez cateva abatoare si nu stiu cati dintre cei care isi bat joc de mancare in halul acesta ar rezista macar cateva minute sa vada modul de obtinere al materiei prime, respectiv carnea. Multi dintre cei care am fost acolo am ajuns parca sa apreciem si sa respectam fiecare bucata de carne din farfuria noastra.
Dupa cum spunea un macelar intr-un documentar bine gandit, referitor la meseria lui si perceptia unor indivizi asupra alimentatiei:

"Its a special thing, its about animals beeing sacrificed for humans, we must show some respect".

Arata totusi ... putin respect.

p.s. - 10.000 B.C. sucks!

marți, 22 aprilie 2008

Cicatrice


Ma uit la geamul metroului intr-un leganat lent. Spun ca ma uit la el ci nu prin el din motive lesne de inteles, nu este nimic de vazut dincolo. Lumina asta din vagoane, pare mult mai puternica dupa o zi de lucru si este evident ca ma deranjeaza fiind nevoit sa imi tin chipul indreptat mai mult catre podea. Mai arunc din cand in cand totusi o privire pe geamul ala si ma gandesc ironic ce rost au atatea geamuri cand nu vezi nimic afara, iar daca ai dubii asupra urmatoarei statii, stai linistit ca vei fi anuntat din timp.

Nu este nimic acolo, doar reflectia mea si a celor cateva persoane din jurul meu. Imi frec putin palmele ganditor. Obisnuiesc sa fac asta cand sunt nevoit sa stau jos pentru anumite perioade scurte de timp. Incep sa ma uit la ele, le analizez in liniste parca sunt la propriul meu control.
Observ ca la baza degetelor sunt formate niste bataturi usoare. Daca imping incet cu unghia asupra lor pot observa cum la contactul cu aerul se albesc intr-un semnal ca in curand fie se vor usca fie le voi curata eu pentru a face loc unui strat nou ce va trebui sa isi astepte cuminte tabacirea din sala.

Au devenit un fel de semn personal, multe dintre iubitele mele remarcandu-le in timp ce isi aratau ingrijorarea pentru starea mea de sanatate. Esti ok ? Este normal acest lucru ? Da, sunt ok. Nu, nu sunt normale dar atata timp cat ma voi antrena ele nu vor inceta sa apara la anumite intervale de timp.

La inceputul perioadei de antrenamente nu foloseam manusi pentru protectia palmelor. De fapt a trecut ceva timp pana cand fiind in trecere pe langa un supermarket am hotarat sa achizitionez o pereche. Contrar asteptarilor inca se mai tin bine dupa intervalul asta.
Au trecut prin dublul F cu mine ... asta inseamna Fier si Frictiune!

Cu toate astea datorita unor exercitii gen tractiuni, pe care le practic de fiecare data cand muschii spatelui mi-o cer, reusesc sa fac bataturi si prin stratul de protectie al manusilor. Bara de tractiuni din curtea scolii unde ma opresc de fiecare data cand simt nevoia sa ma antrenez in aer liber si sa vad lemn si frunze verzi in jurul meu in loc de fiare si pereti albi, imi produce mereu cele mai serioase bataturi. Este din fier in cea mai bruta forma, stat in ploaie si frig suferind consecintele atat el cat si eu. Alta metoda de protectie decat manusile clasice sub diferite forme nu vad si sincer nici nu ma intereseaza, am devenit imun la bataturi. Asta ma duce cu gandul la un individ care a venit intr-o zi la sala cu o pereche de manusi confectionata din manusi de sudor. A sfarsit cu bataturi mult mai mari si mai serioase decat cele hai sa le zic, clasice.

Prefer sa le numesc "cicatrici" si sa ma gandesc ca provin din urma luptelor purtate in sala. Orice antrenament este o lupta, cu unul dintre inamicii care apar in calea mea.

Va prezint unul dintre ei: gravitatia!
Incerc sa ridic o greutate (forta de atractie exercitata de Pamanat) sau chiar corpul meu, dar acestea sunt atrase de catre Pamant cu o forta egala cu masa acestora. Ma joc cu gravitatia, incercand sa sfidez legile mecanice ale pamantului devenind mai puternic si mai rezistent. Este ca si cum o forta nevazuta din exterior incearca sa iti mentina conditia jos in timp ce o alta forta de asemenea nevazuta dar din interiorul tau, lupta sa depaseasca aceasta conditie.

Esti capabil sa infrunti gravitatea si legile ei ?

Melodia saptamanii: Jedi Mind Tricks - Retaliation

marți, 15 aprilie 2008

Obiectiv


"Antrenamentul fizic produce memorie fizica - nu memorie simpla, ci o imprimare psihofizica, cunoastere ce este mai degraba instinctuala decat intelectuala" Mark Twight

Sunt un tip cu un program bine stabilit. Obiective mele sunt atent construite. Urasc sa fiu abatut din traseul meu zilnic. Spontan doar cand imi permite timpul sa fiu sau in pauza obiectivelor mele.

Saptamana incepe cu ceea ce eu numesc ziua in care sistemul isi cere tributul, intoarcerea la cele opt ore. Si pentru ca am o problema impotriva sistemului voi lua aceeasi atitutine fata de el ca si pana acum ... il sfidez. Lasati ziua de Luni sa vina la mine!

O sa termin programul de lucru si o sa-mi refac rezervele din organism printr-o masa copioasa. Ma voi indrepta spre sala indiferent de ce incearca ziua asta ploioasa si intunecata, sa imi transmita.

Mi-am facut deja o poza mentala cu antrenamentul de diseara, sunt o fiara intre fiare, lupt pentru a-mi imbunatati conditia fizica si psihica. Cu cat sunt mai puternic si mai rezistent cu atat pot face fatza unor obstacole mai mari si cu durata de timp mai mare.

Vizualizez viata precum un ring, in sala imi maresc capacitatile de a raspunde provocarilor. Daca stai prost cu increderea in tine ai putea sa gasesti inca un motiv sa treci pe la sala. Un fizic apt pentru efort gazduieste o minte puternica.

Voi intra increzator in acest laborator si voi incerca sa imi imbunatatesc constant formula. Cunosc destul de bine elementele din tabel si voi incerca sa le amestec suficient de bine incat sa ma apropii de rezultatele dorite.

Misca-te din calea mea!

Melodia saptamanii : The High & Mighty - The Half

miercuri, 9 aprilie 2008

Motivat!


A trecut ceva timp de cand efectuez aproximativ 3-4 sedinte de antrenament pe saptamana.
Aceste sedinte le-am purtat la bine si la rau, pe vant si ploaie, canicula sau ninsoare. Ai nevoie de un motiv al naibi de bun sa ma opresti pe mine din drumul catre sala. Imi place senzatia de a merge spre sala pe o vreme pe care altii se afunda in canapele in fata televizorului, sau cauta diferite scuze gen oboseala acumulata pe parcursul zilei.
Realizezi ca esti motivat, puternic si decis. Esti in afacere si ai de gand sa obtii ce ti-ai dorit de la inceput!
Eu mi-am propus sa ating o forma cat mai buna aferenta geneticului meu si expunerea acestuia la conditiile modului meu de viata (activitati zilnice, oboseala, stres, alimentatie, somn).
Daca ar fi sa lasi antrenamentul pentru zilele cand te vei simti mai odihnit vei ajunge probabil sa te antrenezi doar in weekend sau poate chiar mai rar. Exista vreo diferenta intre oboseala si starea de lenevire ? De unde stii ca esti obosit sau ... iti este lene ?

Cand incep sa se antreneze majoritatea indivizilor se pot lovi de urmatoarele etape:

1) entuziasm
2) scaderea motivatiei (pe fondul unor rezultate sub asteptari, obiectivele au fost stabilite eronat desigur)
3) abandon

Am observat lucrul asta de prea multe ori.

Ma vad ca un android ce detine puterea mentala de a actiona comenzi corpului sau.
Stiu cand sunt obosit si e bine sa acord odihna organismului meu in loc sa il supun stresului metalic din sala. De multe ori ca un paradox cele mai bune antrenamente le-am avut cand ma simteam obosit si la un pas de a renunta la sedinta de pe ziua respectiva.
Am motivat intotdeauna indivizii indecisi, iti va fi greu drumul pana la sala dar dupa ce pui mana pe fier si te incalzesti vei fi uimit sa descoperi ca organismul tau incepe sa raspunda pozitiv. Atunci incepi sa realizezi ca acea stare care te-a indispus mai devreme se afla doar undeva la nivel mental.

Inca un motiv sa gandesti mereu pozitiv.

Daca ti se pare evident ca nu ai timp sa te antrenezi exista posibilitatea sa mai reduci din durata antrenamentului. Am vazut indivizi care isi justifica astfel lipsa pe anumite perioade de timp sau chiar totala din sali, dar cu toate astea petreceau cel putin 2 ore la o sedinta.
O alta mare aberatie gasita mai ales in randul incepatorilor este ca daca petreci mai mult timp in sala obtii mai multe rezultate intr-un timp mai scurt. Rezultatele se obtin acasa pe fondul unui antrenament bun la sala, retine asta. Organismul tau nu isi dezvolta musculatura in sala, ci dupa un antrenament bun refacut corespunzator in afara salii, unde ajunge la mana alimentatiei, somnului si chiar al stresului.

Ridicate de la calculator si mergi la sala, obosit nu esti, nu esti motivat! Ai nevoie de un motiv super solid sa imi spui de ce nu acorzi putina atentie corpului tau.
Uita-te in jurul tau o clipa, calculatorul, biroul, mediul inconjurator, nici macar hainele de pe tine nu sunt ale tale, nu detii nimic pe lumea asta fizic, decat propriul tau organism. Nu este uimitor cum acorzi atentie unor lucruri pe care tu consideri gresit ca le detii si omiti sa faci asta pentru ceea ce este de fapt tot ce ai pe lumea asta ?

Uite un exemplu:

PC-ul - poate fi depanat
Biroul - se repara
Hainele - croitor/cos de gunoi
Geamul - se inlocuieste
Organismul tau - ESENTIAL!

Daca aceste randuri nu declanseaza impulsuri energetice in mainile tale sau doze de ambitie mentala ... esti in pericol!

Melodia saptamanii: Company Flow - End To End Burners