Si se inregistreaza diferente mari intre mine si mediul inconjurator, de cateva zile. Aerul, pamantul, metroul si telefonul mobil, toate prezinta temperaturi ridicate. Este doar una din zilele in care vreau sa ma duc la sala, dar astazi chiar nu am starea necesara sa petrec o ora intre oameni transpirati si fiare rigide. S-au scurs cateva ore, deja parca soarele isi pierde din puteri dar prietena sa cea mai buna, caldura, isi face in continuare de cap. Este ora 19:00, peste cateva ore trebuie sa lovesc clubul asa ca ar fi cazul sa ies acum.
Pe drum desigur ca ma gandesc daca nu cumva ar fi fost mai bine sa aman pentru ora 20:00, mai ales ca vizam un antrenament in aer liber. Ma folosesc de spartura din gardul curtii scolii si patrund precum un infractor cu intentii rele. Desigur, acestea vizau cateva calorii si ceva fibre musculare. Sa zicem ca daca sistemul meu muscular ar fi fost pentru o ora Jessica Biel, as fi dat tot ce am mai bun din mine.
Oh, I'm gonna hit you so hard..Controlul realitatii. De obicei pe aici se mai perinda ceva lume, nu multa, suficienta cat sa nu te simti singur. Astazi sunt singur. Aerul este sufocant, deja aproape ca simt transpiratia cum musca din maieu, si nici macar nu am inceput antrenamentul. Caldura pare sa vina de undeva de sus, ca apoi sa fie respinsa de sol inapoi iar eu sunt captiv in conflictul asta care probabil pentru natura pare amuzant, dar pentru noi pare teribil de greu de suportat.
Desi sunt transpirat deja fara sa misc un deget, desigur ca nu neglijez incalzirea. Ironic nu ?
Nu am o ordine anume pentru exercitii, imi place sa supun organismul unui haos pentru ca mentinut intr-o anumita ordine tinde sa nu mai reactioneze la fel de bine, asadar incerc pe cat posibil sa imi "sochez" corpul in moduri diferite, ca sa evit rutina. Atat cea resimtita de organism, cat si cea psihologica. Urmeaza asadar vreo 40 de minute de alergari, flotari, tractiuni, genoflexiuni, fandari si tot felul de exercitii improvizate, intr-o ordine din care multa lume nu ar intelege nimic.
Am fost un baiat rau..
Timpul a trecut destul de repede. Intre timp mai vin doi tipi de o varsta aproape cu mine, aduc cu ei o masina de curse teleghidata si incep sa o alerge de-a lungul pistei de alergare. Micul monstru urla nervos, se misca rapid si ia viraje ce aproape ca il rastoarna trecand aproape de picioarele mele de cateva ori. Spectacolul il atrage si pe paznicul scolii care pana acum ma privea pufaind dintr-o tigare. Interesant hobby, mi-aduc aminte ca anul trecut mi-am cumparat o macheta a unui tanc german si in cele din urma micul vehicul legendar incepuse sa prinda forma, dar din lipsa de timp si dispozitie pentru lucrarea respectiva, am abandonat-o intr-un raft.
Este timpul sa o intind de aici. Realizez ca nu faceam mare combinatie daca veneam acum cand trebuie sa plec. O sa fac un dus rece si o sa-mi pun un tricou si blugi pe mine.
Sunt tanar si sanatos.
Sunt puternic cat sa pot face fata tuturor problemelor care se izbesc de mine.
Sunt optimist si ziua si noaptea.
Sunt in viata si asta este tot ce conteaza.
Sunt iubit de suficient de putini oameni cat sa gasesc mereu curajul de a continua.
Desi sunt transpirat deja fara sa misc un deget, desigur ca nu neglijez incalzirea. Ironic nu ?
Nu am o ordine anume pentru exercitii, imi place sa supun organismul unui haos pentru ca mentinut intr-o anumita ordine tinde sa nu mai reactioneze la fel de bine, asadar incerc pe cat posibil sa imi "sochez" corpul in moduri diferite, ca sa evit rutina. Atat cea resimtita de organism, cat si cea psihologica. Urmeaza asadar vreo 40 de minute de alergari, flotari, tractiuni, genoflexiuni, fandari si tot felul de exercitii improvizate, intr-o ordine din care multa lume nu ar intelege nimic.
Am fost un baiat rau..Ma sprijin de copaci, garduri, bare ruginite si chestia asta din cauciuc de pe jos ce ajuta alergatorii sa sprinteze protejandu-mi incheieturile picioarelor de contactul dur cu cimentul, problema pe care alergatorii parcurilor noastre o ignora. Curg apele de pe mine ca dupa o bataie cu pungi pline cu apa in pauza orelor de clasa din adolescenta. Din cand in cand cate un trecator isi arunca privirea catre mine prin gardul ce ma separa parca de alta lume.
Timpul a trecut destul de repede. Intre timp mai vin doi tipi de o varsta aproape cu mine, aduc cu ei o masina de curse teleghidata si incep sa o alerge de-a lungul pistei de alergare. Micul monstru urla nervos, se misca rapid si ia viraje ce aproape ca il rastoarna trecand aproape de picioarele mele de cateva ori. Spectacolul il atrage si pe paznicul scolii care pana acum ma privea pufaind dintr-o tigare. Interesant hobby, mi-aduc aminte ca anul trecut mi-am cumparat o macheta a unui tanc german si in cele din urma micul vehicul legendar incepuse sa prinda forma, dar din lipsa de timp si dispozitie pentru lucrarea respectiva, am abandonat-o intr-un raft.
Este timpul sa o intind de aici. Realizez ca nu faceam mare combinatie daca veneam acum cand trebuie sa plec. O sa fac un dus rece si o sa-mi pun un tricou si blugi pe mine.
Sunt tanar si sanatos.
Sunt puternic cat sa pot face fata tuturor problemelor care se izbesc de mine.
Sunt optimist si ziua si noaptea.
Sunt in viata si asta este tot ce conteaza.
Sunt iubit de suficient de putini oameni cat sa gasesc mereu curajul de a continua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu