Lumi paralele

Totul a inceput cu secole in urma.

In vremuri cand existenta omului depindea de capacitatile lui fizice si de iscusinta cu care se folosea de arme si unelte. Cand pentru a-si asigura necesarul vietii, era nevoit sa isi exploateze la maxim organismul si nu in ultimul rand creierul, exploatare ce a condus la cel mai fascinant fenomen din istoria omenirii, evolutia.

Momentul zero.

Extinderea optiunilor a condus la extinderea necesitatilor si automat a teritoriilor. Solicitarile la care organismul uman erau supuse atingeau pe o scala reprezentata grafic, maxime istorice. Este perioada cand pentru a obtine ceva, aveai doua optiuni, sa fi mai puternic sau mai inteligent decat acel ceva. Combinatia dintre cele doua elemente a condus la formarea altui fenomen care a marcat istoria omenirii, puterea.

Momentul unu ... momentul meu, evolutie si putere.

Evolutie in toate aspectele, putere sub orice forma, intr-un fel sau altul aceste cuvinte se pot combina usor, iar efectele lor in antrenamentele fizice sunt esentiale. Cand o anumita natie se considera superioara pe aceste nivele, era doar o chestiune de timp pana la declansarea unui conflict militar. Ca urmare a acestor conflicte, indivizi dispusi sa dovedeasca ecuatia, alimentati de ura si motivati de lideri, au inceput sa caute solutii pentru marirea randamentului fizic.
Au aparut antrenamentele si pregatirea militara, in urma carora candidatii isi caleau corpurile in sedinte aspre, sub toate formele. S-au format bazele competitiilor sportive.

Daca arunca o privire in trecut, omul de rand vede la suprafata subiectul unui film istoric. Un membru al societatii spartane vede insa asemanari in unele aspecte ... cu propriul lui stil de viata.

Constant in cautarea unor solutii pentru imbunatatirea performantelor fizice, ne aflam intr-un mars continuu pe un drum pavat cu obstacole si provocari. In rucsacul fiecarui spartan gasesti o pereche de manusi pentru antrenament iar in sufletul lui, dorinta de a atinge un nivel superior prin sudoare si sacrificii.

Ne mentinem directia intr-un mediu vitreg care unora li se pare imposibil, am ales drumul cel mai greu si asta ne diferentiaza de ceilalti. Putem fi vazuti ca niste brute, un soi de nebuni care nu au ce face mai bine cu timpul lor. Si totusi timpul este putin pentru fiecare dintre noi, si o privire in spiritul nostru ar atrage dupa sine respect. Provocand constant legile organismelor fizice ne aratam de fapt respectul pentru evolutie, respect ce se poate observa in primul rand la fizicul nostru.

Da suntem mandri, dar am platit cu eforturi titanice fiecare strop de mandrie.

"Doar o secunda sa privesti prin ochii mei ar fi de-ajuns ..."

Dorinta de a fi mai bun este inradacinata adanc inauntrul fiecaruia dintre noi, inca din cele mai vechi timpuri. Suntem niste cavaleri ai unor lumi demult apuse. Ne antrenam pentru un razboi care poate nu va veni niciodata, dar intr-o lupta continua cu limitele propriului organism. Ma uit dezamagit la multi dintre semenii mei, innecati in grasime de catre deseurile evolutiei. Viata trebuie sa fie o provocare, iar tu trebuie sa lupti. Imi place sa lupt, iar in aceste timpuri, sub orice forma.

Admirand acest peisaj in care indivizilor le este greu sa mearga pe jos pana la magazinul local, cand doar cu o comanda primesti cantitatea dorita de alimente, cand cei care au prea mult isi bat joc de cantitati industriale de mancare si devin obezi in timp ce in unele regiuni din lume se moare inca de foame, cand multi practica sportul doar in lumi virtuale ... nu mai este necesara evolutia ? Nu mai au pentru ce sa lupte ?

Chiar nu mai este nici un motiv sa ne mai antrenam corpurile ?