Despre ancore

Cum ar fi ca in momentele tale grele sa gasesti o ancora , ceva de care sa te agati pentru a iesi la suprafata?

Ceva care sa-ti reaminteasca faptul ca intre tine si x nu exista nici o diferenta, ca si x e tot om ca si tine si probabil si x are temerile lui. Ceva care sa-ti aduca aminte ca atata timp cat esti o persoana sanatoasa, ai 2 maini si 2 picioare ca restul lumii, obstacolele sunt doar chestiuni de context.

Sa-ti aduci aminte ca esti viu, prezent, si nimic nu te poate oprii. Limitari chiar nu exista, decat in capul ala incapatanat al tau, care se impiedica de fraze gen dar daca?.

Pana la urma teama este o limitare, justificarile sunt limitari, comparatiile la fel. Cu ce ar fi x mai bun?

Sa facem un exercitiu.

Sa ne inchipuim 2 cuvinte care ne-ar caracteriza ca persoane. 2 cuvinte complementare (atentie!, nu exista negativ in sens rau, exista doar contrarii, complemente, si ce ar fi lumea noastra fara ele?, probabil fericirea nu ar mai exista si atunci spre ce am tinde?). 2 cuvinte care te caracterizeaza in sens complementar, partea pozitiva si partea negativa, lumina si umbra ta, ce esti tu...

Luam cele 2 cuvinte si facem o reteta din care va rezulta o metafora. Pentru cei cu inteligenta matematica dezvoltata x+y=z, unde Z este expresia cumulata a celor 2 necunoscute.

Metafora noastra ne defineste din punct de vedere complementar, este un cuvant puternic care vorbeste despre noi, ne spune "esti aici, prezent, esti viu, esti perfect (imperfectiunea este intruchiparea perfectiunii), tu poti!".

Apoi, luam metafora si o personificam intr-un gest, mic, marunt, care sa nu atraga atentia, un gest pe care il faci in momentele limita, un gest care sa-ti aminteasca de tine, de metafora, ca esti viu, prezent si gata de
lupta.

Care este metafora ta?