duminică, 8 august 2010

Intoarcere la inceputul drumului

"Oamenii au trait in natura 5 milioane de ani. Am fost facuti sa ne potrivim unui mediu natural. Deci ne simtim stresati intr-o zona urbana. Cand ne expunem naturii, corpurile noastre se intorc inapoi la cum ar trebui sa fie." Profesor Doctor Yoshifumi Miyazaki - initiatorul studiilor legate de efectul benefic al padurilor asupra corpului uman.

Sunt un reprezentant al celui mai evoluat mamifer dar cu siguranta poate singurul dintre cele care populeaza planeta, ce a preferat sa se refugieze din cadrul lui natural in care si-a parcurs pasii evolutiei, alegand sa convietuiasca in spatii inchise, slab aerisite si dezvoltate artificial, intr-un decor gri metalizat in care natura devine o povara de pe urma careia indivizi specializati ai primariei, trebuie sa curete in fiecare zori de zi.

Metropolis. Viziunea unei custi umane futuristice. Since 1927.

Imbunatatirile aduse propriei existente au usurat traiul omului modern, prin crearea de noi forme si sisteme ce au impins limitele in domenii cum sunt stiinta, ingineria, tehnologia si medicina. Nu fara un revers al medaliei, caci indepartarea de originile mediului au atras omului modern consecinte noi. Acesta a devenit mai lent, moale, sensibil, supraponderat si l-au expus unor noi consecinte psihologice puternice, factori pentru care omul incearca intr-un mod neobisnuit de stangaci sa faca progrese. In consecinta acesta a fost nevoit, ca de fiecare data cand metodele stiintei moderne au dat gres, sa se intoarca la radacinile creatiei sale in incearcarea de a dezgropa leacuri verzi demult uitate, eficiente si totusi inexplicabil de simple.


Consecinte. Dezvoltarea inteligentei versus restrangerea mediului natural.

O sa vedem ca in cazul de fata, este absurd sa incerci a cauta un remediu in mediul care l-a provocat si ca urmare trebuie sa identifici sursa, ca apoi sa ii poti descoperii opusul. Este un joc simplu universal precum binele contra raului, intunericul contra lumina sau mai nou, paduri contra blocuri. Paradoxal cum odata cu dezvoltarea excelenta a unor aptitudini, omul a reusit sa isi inhibe exact instinctele care i-au stat la baza propriei sale evolutii. Asa ca in timp ce unele insusiri invaluie omul intr-o naivitate a supravietuirii, cele de baza sunt sufocate, inhibate, precum un pumn de seminte ce sunt private de apa. Interesant insa ca aceste seminte nu dispar, ele sunt atat de puternic amprentate in ADN-ul nostru, incat poate ca vor fi necesari secole intregi pentru a putea fi starpite.

Voi incepe cu un exemplu fictiv, la indemana oricui. In 1903 Jack London publica nuvela Chemarea strabunilor in care personajul principal, cainele domesticit (Buck) ajunge de la ferma linistita de campie a stapanului sau, intr-o aventura ce-l poarta in hamurile unei sanii in goana dupa aur a inceputului de secol 19 si in cele din urma in padurile salbatice ale tinerei Americi. Pe parcursul calatoriei, privat de traiul linistit si indestulator asigurat de fostul stapan, Buck incepe sa-si descopere instinctele amutite de lumea civilizata, dezvoltandu-se intr-un exceptional caine de tractiune, al carui inteligenta renaste odata cu instinctele de supravietuire in natura ce incepe sa o redescopere precum un decor vizitat parca intr-o viata anterioara.

O chemare careia prea putini semeni ii raspund

Un secol mai tarziu de la aparitie, cand omul modern se regaseste la fel de preocupat de goana dupa alte tipuri de material, efectele nocive ale noului sistem se fac simtite la fel de puternic precum viata intr-o jungla primitiva. Pradatorii au alte forme, iar victimele cad sub coltii unor noi tipuri de violenta cum sunt stresul, agitatia, nervozitatea, depresia, oboseala psihica sau supraponderabilitatea. Toate din cauza aerului, apei si a hranei de slaba calitate, invaluite in lipsa de miscare si comoditate.

Omul orasului se declara totusi incantat de efectele naturii pe care o viziteaza doar cu anumite ocazii si sarbatori, incununate negresit de cantitati mari de carne fripta si alcool. Din nou, omul se impotmoleste inexplicabil sau de ce nu, constatata fiind inteligenta lui ridicata, voluntar. Culege astfel doar o mica parte din efectele benefice ale plimbatului in natura verde si pietre, insa mesele copioase de la baza lor, sunt acaparate substantial pentru ca odata intors in cusca lui de ciment, sa se supuna acelorasi factori moderni de distrugere cerebrala ce il imping puternic in natura din sanul careia de fapt provine. Pentru ca din nou, sa se impotmoleasca voluntar intr-un cerc vicios.

Omul iubeste cercul. Este mai usor sa ai slabiciuni decat sa lupti cu ele ?

Un grup de cercetatori japonezi pornesc cateva studii pe un grup de aproximativ 260 de persoane, timp de doi ani, in 24 de locatii diferite. Subiectii au parcurs diferite trasee, de la cateva ore pana la cateva nopti petrecute in natura. In urma studiului s-a constatat ca in urma expunerii la mediul natural, subiectii prezentau nivele medii ale cortisolului reduse. Cortisolul este un hormon corticosteroid produs de cortexul glandele suprarenale, foarte sensibil in mediul modern in care omul se expune zilnic, fiind responsabil de aparitia starilor de stres, depresie, boala, febra, trauma, frica, etc. Aceasta terapie naturala pare sa confirme inca odata beneficiile mediului natural asupra omului, caruia ii declanseaza o stare de liniste si calm, dovada ca acesti subiecti aveau nivele de stres mai reduse cu pana la 13,4% fata de subiecti din mediul urban.

Autorul, intr-una dintre multele "bai de padure".

Unul dintre factorii pozitivi declansati de catre organism in urma plimbarilor in natura, este proprietatea unei celule de a se transforma in ceea ce termenii stiintifici numesc "ucigasul natural". Sub acest efect, in general celulele albe (NK cells) care reprezinta prima linie de aparare a sistemului imunitar, ataca fara nici un fel de stimul medicamentos celulele vitrege ce apar in organism, cum ar fi: virusii, bacteriile si tumorile. Dezvoltarea terapiei in padure a dus la putin timp inclusiv la recunoasterea unor trasee turistice, drept purtatoare de efecte benefice in acest scop, ajungandu-se chiar ca unele companii sa organizeze astfel de plimbari pentru angajati. Rezultatele testelor.

Aroma padurilor sau fitonicidul, este o substanta imprastiata de copaci, ce permite oprirea dezvoltarii germenilor patogeni, scade nivelul tensiunii arteriale si conform unor studii psihologice recente care arata ca omul "simte" culorile, la fel se intampla si datorita impactului culorilor verzi ce de asemenea reduc nivelul de stres. Aceasta "aroma" are un puternic efect legat de intarirea imunitatii. Poate si din acest motiv omul incearca sa aduca in mediul sau urban plante si decoruri verzi pe strezi, in case sau la locurile de munca. De asemenea, padurea este generatoare de sunete 1/f cunoscut si ca "sunetul roz" care spre deosebire de celelalte sunete, relaxeaza persoana receptoare strecurandu-se la nivel subconstient. Din categoria surselor de sunete roz mai fac parte spre exemplu, valurile marii.

O vedere imbunatatita, un simt mai puternic, o aroma mai gustoasa, energie, vitalitate si liniste interioara. Toate intr-o padure. Recunosti ?

Calea catre mai multe tipuri de vindecare.

Daca suntem atenti, realizam stransa legatura intre organismele noastre si natura. Efectele pozitive ce apar intr-un mod natural si simplu. Consecintele sunt vitale, omul trebuie sa raspunda chemarii.

Printre alte surse: Japan Times Online, Sun Chlorella, Mark Sisson, Sfat Medical.

2 comentarii:

Enigma spunea...

Ce ai scris tu aici imi aduce aminte de ce as vrea sa fac la batranete ...sa ma mut la tara, sa cand sonata lunii de Bethoven la pian si sa pictez in natura...

spartanic spunea...

In speranta ca voi putea beneficia intr-o zi de pensia la care tot cotizez lunar, ma gandeam si eu la ceva asemanator.

Cred ca niste stupi de albine sau o mica ferma raman printre optiuni.