Foamea este senzatia experimentata de o persoana ce simte nevoia de hrana. Cea mai simpla definitie.Dupa o scurta privire aruncata in farfuriile celor din jurul meu remarc ca pentru alura mea, chiar sunt un consumator de talie "medie" si cand spun asta compar raportul dintre portiile celor din jurul meu plus indicele de masa corporala al persoanelor in discutie, cu raportul meu.
Nu pot sa nu cred in continuare ca tendinta omului modern vizeaza consumul excesiv, ca sa citez o mica parte dintr-un spot ce ne gadila ecranele televizoarelor in pauzele pentru reclame. Nu stiu in continuare cat poate fi suficient dar realizez ca adevarul este undeva acolo.. intre creier si stomac.
In ziarele zilelor trecute citesc povestea tragica a unui individ care dupa ce a suferit o operatie de bypass la stomac in urma caruia i s-a redus o cantitate considerabila din intesin cu scopul de a reduce astfel consumul excesiv de hrana, moare consumand un pepene intreg. Acum, daca s-a eliminat asa zisa cauza, nu era un motiv intemeiat ca totul sa ramana un happy end ?
La un pas de ... mai mult
Si aici probabil ca putem constata ca una din sursele principale ale starii de foame, nu vine neaparat din stomac. Avem asadar si o sursa de infometare psihologica. O problema de comunicare intre creier si stomac ne lasa uneori intr-o stare de flamanzire si ca orice problema ce tine de haos, trebuie instaurata treptat pe cat posibil, ordinea si disciplina.
Instalarea unui agent de politie
Nu pot sa nu cred in continuare ca tendinta omului modern vizeaza consumul excesiv, ca sa citez o mica parte dintr-un spot ce ne gadila ecranele televizoarelor in pauzele pentru reclame. Nu stiu in continuare cat poate fi suficient dar realizez ca adevarul este undeva acolo.. intre creier si stomac.
In ziarele zilelor trecute citesc povestea tragica a unui individ care dupa ce a suferit o operatie de bypass la stomac in urma caruia i s-a redus o cantitate considerabila din intesin cu scopul de a reduce astfel consumul excesiv de hrana, moare consumand un pepene intreg. Acum, daca s-a eliminat asa zisa cauza, nu era un motiv intemeiat ca totul sa ramana un happy end ?
La un pas de ... mai multSi aici probabil ca putem constata ca una din sursele principale ale starii de foame, nu vine neaparat din stomac. Avem asadar si o sursa de infometare psihologica. O problema de comunicare intre creier si stomac ne lasa uneori intr-o stare de flamanzire si ca orice problema ce tine de haos, trebuie instaurata treptat pe cat posibil, ordinea si disciplina.
Instalarea unui agent de politieIn urma unor studii efectuate s-a constatat ca starea de foame se instaleaza si ca urmare a unor contacte efectuate cu ajutorul simturilor, vedere, miros si sunet. Nu doar atat, se pare ca persoanele obeze sunt mai sensibile la aceste stimulente decat celelalte persoane atingand astfel mai usor senzatia de foame.
Se stie la fel de bine si ca organismul uman se adapteaza la orice conditii este supus, dar mai ales la cele care psihologic ne ofera senzatia de bine, sau ca sa ramanem in zona subiectului, de saturatie. Devine astfel relativ usor sa ne obisnuim cu portii din ce in ce mai mari.
In functie de tipul morfologic al fiecarui individ efectele sunt diverse aproape de la caz la caz. Avem clasicul "slab" care precum un sac fara fund, indeasa mereu cantitati mari de hrana fara vreun efect sesizabil asupra greutatii corporale. Tipul mediu, care se ingrasa repede si slabeste la fel de usor, considerat de ceilalti drept un "lucky one" si desigur, supraponderatul care nu mai necesita nici o descriere.
Asta nu este o condamnare a celor care iubesc sa manance sau un indemn la infometare, ci doar o mica constatare ca in cele din urma avem nevoie de mai putina hrana decat consideram necesar. Corpul foloseste atat cat primeste si urmeaza sa ceara atat cat a fost obisnuit sa primeasca. Surplusul este eliminat sau depus sub forma de grasime. Este de atat de simplu.
Cantitatile de hrana se pot regla in functie de regimul de viata al fiecaruia. Un sedentar nu poate urma acelasi tip de alimentatie ca un sportiv de performanta si invers, asa cum sunt indivizi care traiesc cu mai multe mese mici/mari pe zi sau doar una/doua mese moderate/consistente.
Am constat pe parcurs ca cel putin in cazul meu, nu poti sa slabesti (sau sa dobandesti acel aspect de "fit") fara o usoara stare de foame si cu un procent foarte atent stabilit, sub media de necesar zilnic. Infometarea nu este o solutie la fel cum nici un program cardio barbar nu este, mai devreme sau mai tarziu urmeaza un colaps.
Un esec resimtit fizic este o greseala de informare respectiv abordare, pe cand un esec impus ca urmare a unor trisari, este un esec psihologic si tine de cotul alte abordari. Toti detinem puterea sa o facem, intr-un mod sau altul. Totul se rezuma la echilibru, organismul trebuie sa primeasca la fel de bine cum trebuie sa fie si restrictionat la anumite intervale.
In cele din urma in jocul asta totul se rezuma la a fi in forma, zambind.
Se stie la fel de bine si ca organismul uman se adapteaza la orice conditii este supus, dar mai ales la cele care psihologic ne ofera senzatia de bine, sau ca sa ramanem in zona subiectului, de saturatie. Devine astfel relativ usor sa ne obisnuim cu portii din ce in ce mai mari.
In functie de tipul morfologic al fiecarui individ efectele sunt diverse aproape de la caz la caz. Avem clasicul "slab" care precum un sac fara fund, indeasa mereu cantitati mari de hrana fara vreun efect sesizabil asupra greutatii corporale. Tipul mediu, care se ingrasa repede si slabeste la fel de usor, considerat de ceilalti drept un "lucky one" si desigur, supraponderatul care nu mai necesita nici o descriere.
Asta nu este o condamnare a celor care iubesc sa manance sau un indemn la infometare, ci doar o mica constatare ca in cele din urma avem nevoie de mai putina hrana decat consideram necesar. Corpul foloseste atat cat primeste si urmeaza sa ceara atat cat a fost obisnuit sa primeasca. Surplusul este eliminat sau depus sub forma de grasime. Este de atat de simplu.
Cantitatile de hrana se pot regla in functie de regimul de viata al fiecaruia. Un sedentar nu poate urma acelasi tip de alimentatie ca un sportiv de performanta si invers, asa cum sunt indivizi care traiesc cu mai multe mese mici/mari pe zi sau doar una/doua mese moderate/consistente.
Am constat pe parcurs ca cel putin in cazul meu, nu poti sa slabesti (sau sa dobandesti acel aspect de "fit") fara o usoara stare de foame si cu un procent foarte atent stabilit, sub media de necesar zilnic. Infometarea nu este o solutie la fel cum nici un program cardio barbar nu este, mai devreme sau mai tarziu urmeaza un colaps.
Un esec resimtit fizic este o greseala de informare respectiv abordare, pe cand un esec impus ca urmare a unor trisari, este un esec psihologic si tine de cotul alte abordari. Toti detinem puterea sa o facem, intr-un mod sau altul. Totul se rezuma la echilibru, organismul trebuie sa primeasca la fel de bine cum trebuie sa fie si restrictionat la anumite intervale.
In cele din urma in jocul asta totul se rezuma la a fi in forma, zambind.
6 comentarii:
One of the primary ways we handle painful emotions is to literally “eat ourselves numb,” with dense, hard-to-digest foods, the so-called “comfort foods.” This is effective because of the nature of our nervous systems. Our bodies have a finite amount of nerve energy at any given time. The digestion of food and the conduction of emotions each demand so much energy that they cannot be performed simultaneously.
A classic example to demonstrate this property of our nervous system is a funeral, where some people are grieving so intensely they cannot eat at all, while others cannot stop eating.
Ne era dor de tine. Am observat ca exista un prag cand e vorba de foame, daca treci de el stai nemancat cateva ore bune dupa. Oare foamea se educa? Adica va incepe corpul sa ceara mai putin daca-i dai mai putin? Sau e vorba si de energia de care corpul tau are nevoie zilnic ca sa supravietuiasca? La fel cu dulciurile si carbs simpli in general. Am observat ca daca renunt la ele o perioada nu mai simt nevoia de ele. Dar e f greu pana ajung acolo. Inghetata e singura mea slabiciune.
Multumesc Enigma, incerc pe cat imi permite timpul sa mai postez si cate un articol pe blog.
Intradevar, exista un prag si cred ca este ceea ce Rusty Moore de la Fitness Black Book numeste momentul in care corpul incepe sa foloseasca grasimea drept sursa de energie.
Da, categoric foamea se poate educa si de aici si mesajul articolului, pentru cei care sunt (inca) educati de foame. Corpul se obisnuieste cu "putin" dar trebuie sa fim foarte atenti la consecinte.
Eu personal ma ridic 5 zile pe saptamana de la 2 din cele 3 mese zilnice cu o foarte usoara stare de foame (cu timpul iti va da acel aspect fit) iar in weekend 2 zile am 2 mese bogate pe zi. Aduce putin cu teoria lui Martin Berkhan de la LeanGains.com pe care personal din cauza programului mult prea incarcat nu o pot aplica (tipul tine undeva la 16 ore de post urmand ca in cele 8 ore ramase sa se hraneasca).
Incearca in functie de ritmul tau zilnic si desigur de organism, sa iti faci un program de hranire asemanator celui descris de mine. Poti manca si inghetata cand vine vremea slabiciunilor, eu zilele trecute am dat singur gata o pizza uriasa. Mi-am format deja bioritmul iar organismul meu stie ca nu mai pupa curand desfatare, asa ca foloseste cum stie mai bine resursele.
Succes!
Eu stau si cate 12-16 ore nemancata, cand se intampla sa ma culc mai tarziu decat mi-am propus. De obicei am doua mese pe zi, legume cu unt si ceva carne, stiu ca nu e buna combinatia carbs cu grasimi, dar nu pot manca legumele asa doar fierte si prima masa cereale cu lapte, iarasi nu e o combinatie buna, cerealele fiind de evitat in general. Insa incerc sa imi reeduc corpul mancand putin si relativ sanatos, urmand sa fac progrese in timp. Cunostintele necesare le am in materie de nutritie, ramane sa le mai si pun in practica. Mi-am iesit din ritm. Dar imi revin, mai ales ca am reluat si antrenamentele. Am avut un ghinion fantastic, de fiecare data cand am facut sport in 2-3 luni s-a intamplat ceva si n-am mai putut continua. De cele mai multe ori m-am mutat si pana sa ma mut am stat pe la prieteni. Antrenament fac acasa cu greutati si am si bicicleta. Inainte faceam bicicleta zilnic o ora si am ajuns la 49 de kg asa, eram slaba, dar aripioare tot aveam, barem in sus aratam a anorexica. Apoi mi-am dat seama ca am neglijat antrenamentul cu greutati si cand am inceput, n-am mai putut renunta. Parca simti nevoia de a avea muschii incordati si lucrati, da dependenta. Si uite asa intr-un an doi am revenit la 60. Ti se pare prea mult sa antrenezi o zi partea superioara, o zi partea inferioara si o zi o ora de cardio?
Incearca sa experimentezi mai multe moduri de abordare a legumelor, sunt multe forme in care pot ajunge in farfuria noastra.
Nu atinge perioade lungi de timp (zile) fara sa adaugi din cand in cand si mese sanatoase bogate.
Nu uita sa apelezi si la un supliment de vitamine si minerale si eventual un Omega 3.
Personal nu sunt un fan al exercitiilor cardio de genul 30 min - 1 ora. Prefer explozia scurta si ti-as recomanda sa incerci mai degraba ceva de genul 1 minut relantin la bicicleta apoi 1 minut de sprint, sa zicem 6-8 astfel de cicluri.
In ultima parte a mesajului tau, daca sunt doar trei sedinte pe saptamana da, as putea fi de acord dar poti incerca sa faci din ele combinatii mult mai optime din punctul meu de vedere. Poti lucra si full body dar ai grija sa nu pui accent prea des pe aceleasi grupe. Poti face 10 minute de sprint-uri cu bicicleta la sfarsitul antrenamentului, iar exercitiile cu greutati schimba-le cam la 2-3 saptamani maxim. Nu mai mult de 3-4 antrenamente pe saptamana.
foarte interesant articolul, felicitari
Trimiteți un comentariu