Cum mi-am petrecut codul galben

Corpul uman iubeste haosul.

In urma mea usa greoaie de fier a scarii se inchide incet. Un sunet scurt si puternic dispare in spatele meu. Imi trag gluga peste cap, fesul asta nu isi face suficient de bine datoria. Trag aer rece in piept si simt cum curentul imi revitalizeaza organismul. Inauntru meu este o lupta intre cald si fierbinte, iar miza sunt tocmai eu.

Ninge puternic. Imi fixez breteaua rucsacului, ce ma brazdeaza in diagonala pe trunchi sufocand-mi geaca si putin si pe mine. Este ca o imbratisare fortata, de parca nu l-as mai fi purtat de ceva timp si mi-a simtit lipsa.

Strazile sunt semipustii, pe ici pe colo cate o silueta intunecata se misca greoi prin zapada mica ce se incapataneaza de ceva timp sa se tot depuna pe strazile astea urate. Multi o blesteama, unii o adora. Eu mi-aduc doar aminte cand in timpul orelor din scoala generala incepeam sa urlam de bucurie, spre disperarea profesorului, atungi ca incepe sa cada pentru prima oara pe anul respectiv. Era un semn ca vom avea parte de un nou tip de joaca. In care ne putem azvarli pe pamant fara sa fim juliti in genunchi, iar oglinzile de gheata de pe asfalt ne vor tocii talpile bocancilor.

Mai sunt aproximativ 50 de minute si programul salii se opreste. Eu in 3 sunt acolo. Imi iau cheia de la receptie ca un turist cuminte si ma schimb rapid in vestiar. Pe aici daca era vant, ar fi batut in seara asta. Aproape pustiu. Muzica in fundal si totusi parca liniste. Astazi voi face doar alergare. Zece douazeci sau poate treizeci de minute. Nu stiu. Nu ma complic. Planurile mele sunt simple ca viata, si fac progrese mari in diminuarea complicarii lucrurilor.

Banda porneste puturos, imi reglez un unghi de cateva grade, suficient. Ma incalzesc cu un pas usor grabit. Se schimba melodia. Incepe ceva ce imi da exact impulsul necesar.

Esti gata ?




Fratii chimicali ma transpun intr-o jungla in care alerg lovindu-ma de frunze uriase si ocolind copaci vii. In secundele urmatoare sunt pe o strada, sar peste masini, balustrade si ziduri colorate de grafitti. Ma simt urmarit de politie sau de graniceri inconjurati de caini lup. Alerg catre ceva cu putere. Sunt in lumea asta de cateva minute. Pauzele vin si trec. Viteza la fel. Cu respiratia stau super bine.

Sunt cu ochii pe cronometru si pe viteza. Ma simt precum un conducator de nava spatiala. In fata mea este un bord dragut cu multe lumini si butoane. Fiecare buton imi transmite impulsuri mecanice catre organism. Dupa cum spuneam voi testa un fel de sprint-uri combinate cu mers. Ritmurile muzicale din fundal nu fac decat sa imi alimenteze furia. Injur banda si imi bag picioarele in ea la figurat .. si la propriu.

Incep sa simt putin transpiratia pe sub bluza. Maieul meu pierde terenul uscat. Apa din organism il invaluie precum o plaga. Picioarele sunt usor incinse si simt cum sangele alearga la randul lui prin corpul meu. Dansam. Ne alergam unii pe ceilalti. Anul trecut pe vremea asta nu prea suportam alergatul, dar de cand cu variatiile astea ciudate simt ca imi place din ce in ce mai mult.

Ai trecut aproape treizeci de minute. Este suficient. Termin cu un pas usor grabit. Respir usor si ma sterg de sudoare. In vestiar ma opresc pentru o clipa, vreau sa ies din starea asta si sa permit organismului sa-si revina putin inainte de a infrunta vremea de afara. Ma schimb usor si revin la tinuta primelor randuri. Revin pe strada, cel mai fierbinte om de pe alee ce se indreapta cu aceiasi pasi rapizi catre casa, cu gandul la un dus fierbinte si la seara ce abia incepe.

Tonight @club.