vineri, 12 februarie 2010

Pariul primaverii

Frumusetea zapezilor albe se transforma treptat intr-un mic cosmar cu toate ingredientele necesare: apa, noroi, mizerie, aglomeratie, incaltaminte murdara si nervi pe masura.

Toata aceasta zapada se va topi la un moment dat, treptat, urmand circuitul firesc al anotimpurilor. Se transforma in apa si isi cauta locul in maruntaiele pamantului, pentru ca acesta la randul sau sa poata oferi fertilitate. Natura isi urmeaza cursul.

In tot acest timp, intr-un sat indepartat de marile orase, oamenii isi vad linistiti de treburile lor marunte. Primarul se uita plictisit la televizor in biroul sau mic si modest in care doar o floare amarata isi atribuie rolul de obiect decorativ. La ora la care tu citesti articolul, o parte dintre barbati sunt deja beti in timp ce femeile lor isi poarta vorbele de la o poarta la alta, cu aceleasi subiecte grele: saracie, greutati, pensie si boala.

La marginea acestui sat, un izvor marunt se chinuie sa supravietuiasca sub stratul de gheata ce il sufoca. Este mic si neputincios. Pentru moment. Incalzirea vremii va duce la topirea stratului de gheata ce isi va gasi sfarsitul in apele propriului izvor pe care l-a dominat cateva luni. Matca ce il gazduieste va deveni neincapatoare pe masura ce micul nostru izvor se va transforma intr-un gigant puternic. Matca va fi depasita, monstrul lichid va incerca sa inghita cat mai mult teren din jurul lui, alimentat de zapada topita si de lipsa unor obstacole din calea lui, cum ar fi diguri, baraje, saci de nisip, santuri pentru deversare sau simpla prezenta a copacilor ce odinioara populau zona acestuia, dar care intre timp au fost taiati de localnici care au gasit in acest mod o metoda de a face rost de lemne pentru foc, gratis.

Pericol de frumusete sau frumusetea unui pericol

Umflat brusc si inaintand ca o infanterie ucigasa catre satul vecin, oamenii incep sa isi faca griji. Dau telefon la Bucuresti cerand ajutor si sfaturi. Acolo este foarte mare aglomeratie, pentru ca in situatia lor mai sunt multi altii. Primarul se declara neputincios in fata celor cativa sateni speriati adunati in fata primariei. Le spune ca nu este treaba lui ce face raul ci a Administratiei Apelor, si ca el a cerut ajutor si bani de la Bucuresti dar nu a primit. Nu l-a dus mintea ca asta vara cand totul era bine, sa adune cateva putori de prin sat, ce in loc sa caute de munca sug doar sticle cat tine ziua lunga, cu sprijin din partea ajutorului social pe care il primesc la schimbul voturilor pentru primar si sa faca un sant, un dig, sau sa incarce cateva sute de saci cu nisip. Ca doar sunt patiti si stiu ce poate raul de langa ei.

Nu. De ce sa faca asta ? Modelul romanesc de trantorie si prostie omeneasca functioneaza dupa principiile lui. Asteptam Bucurestiul. Suntem prea prosti sa ne descurcam singuri. Pentru tot ce facem ne trebuiesc bani. Nu au in tot satul asta lopeti, saci si forta de munca. Doar jandarmii de la oras pot face asta pentru ei. Hai mai bine sa bem ceva in carciuma satului.

O vorba veche a disparut dintre romani: "Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie".

Viitura, viitura, de tine ne doare-n ...

Este deja prea tarziu, apa intra furioasa in sat curatand totul in cale. Animale de gospodarie mor innecate iar pereti subrezi se darama obositi de trecerea anilor. Oamenii sunt disperati si suna la televiziuni ce incep sa apara la fata locului cu elicopterele lor moderne.

Incep spoturile TV cu melodii menite sa ne franga inima si imagini tulburatoare. Pe fundal apare un cont bancar in care putem face donatii si sms-uri ce ne taxeaza cu 2, 5 sau 10 Euro. Jurnalistii incep sa planga din studiourile lor luxoase, pentru soarta amaratilor ce au fost prea prosti sa faca ceva pentru a intampina fenomenul ce in fiecare an ii loveste. Se face apel la simtul constiintei noastre ce nu trebuie sa ne lase reci in fata acestor evenimente. Oamenii plictisiti schimba canalul, altii se pun pe trimis sms-uri.

Incepe campania "Un roman adevarat doneaza!"

Sfarsit. Mi-e scarba.

Este un pariu trist, cine vrea sa il puna cu mine ?