Ma uit la geamul metroului intr-un leganat lent. Spun ca ma uit la el ci nu prin el din motive lesne de inteles, nu este nimic de vazut dincolo. Lumina asta din vagoane, pare mult mai puternica dupa o zi de lucru si este evident ca ma deranjeaza fiind nevoit sa imi tin chipul indreptat mai mult catre podea. Mai arunc din cand in cand totusi o privire pe geamul ala si ma gandesc ironic ce rost au atatea geamuri cand nu vezi nimic afara, iar daca ai dubii asupra urmatoarei statii, stai linistit ca vei fi anuntat din timp.
Nu este nimic acolo, doar reflectia mea si a celor cateva persoane din jurul meu. Imi frec putin palmele ganditor. Obisnuiesc sa fac asta cand sunt nevoit sa stau jos pentru anumite perioade scurte de timp. Incep sa ma uit la ele, le analizez in liniste parca sunt la propriul meu control.
Observ ca la baza degetelor sunt formate niste bataturi usoare. Daca imping incet cu unghia asupra lor pot observa cum la contactul cu aerul se albesc intr-un semnal ca in curand fie se vor usca fie le voi curata eu pentru a face loc unui strat nou ce va trebui sa isi astepte cuminte tabacirea din sala.
Au devenit un fel de semn personal, multe dintre iubitele mele remarcandu-le in timp ce isi aratau ingrijorarea pentru starea mea de sanatate. Esti ok ? Este normal acest lucru ? Da, sunt ok. Nu, nu sunt normale dar atata timp cat ma voi antrena ele nu vor inceta sa apara la anumite intervale de timp.
La inceputul perioadei de antrenamente nu foloseam manusi pentru protectia palmelor. De fapt a trecut ceva timp pana cand fiind in trecere pe langa un supermarket am hotarat sa achizitionez o pereche. Contrar asteptarilor inca se mai tin bine dupa intervalul asta.
Au trecut prin dublul F cu mine ... asta inseamna Fier si Frictiune!
Cu toate astea datorita unor exercitii gen tractiuni, pe care le practic de fiecare data cand muschii spatelui mi-o cer, reusesc sa fac bataturi si prin stratul de protectie al manusilor. Bara de tractiuni din curtea scolii unde ma opresc de fiecare data cand simt nevoia sa ma antrenez in aer liber si sa vad lemn si frunze verzi in jurul meu in loc de fiare si pereti albi, imi produce mereu cele mai serioase bataturi. Este din fier in cea mai bruta forma, stat in ploaie si frig suferind consecintele atat el cat si eu. Alta metoda de protectie decat manusile clasice sub diferite forme nu vad si sincer nici nu ma intereseaza, am devenit imun la bataturi. Asta ma duce cu gandul la un individ care a venit intr-o zi la sala cu o pereche de manusi confectionata din manusi de sudor. A sfarsit cu bataturi mult mai mari si mai serioase decat cele hai sa le zic, clasice.
Prefer sa le numesc "cicatrici" si sa ma gandesc ca provin din urma luptelor purtate in sala. Orice antrenament este o lupta, cu unul dintre inamicii care apar in calea mea.
Va prezint unul dintre ei: gravitatia!
Incerc sa ridic o greutate (forta de atractie exercitata de Pamanat) sau chiar corpul meu, dar acestea sunt atrase de catre Pamant cu o forta egala cu masa acestora. Ma joc cu gravitatia, incercand sa sfidez legile mecanice ale pamantului devenind mai puternic si mai rezistent. Este ca si cum o forta nevazuta din exterior incearca sa iti mentina conditia jos in timp ce o alta forta de asemenea nevazuta dar din interiorul tau, lupta sa depaseasca aceasta conditie.
Esti capabil sa infrunti gravitatea si legile ei ?
Melodia saptamanii: Jedi Mind Tricks - Retaliation
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu