Role model

O seara normala de Luni.

Imi fac rapid loc printre multimea de invidizi ce bantuie regulat subteranul. Metroul ramane de departe cel mai eficient mijloc de transport, cadoul facut capitalei din partea unui regim aprig discutat. In zilele cu antrenament, vin de la birou, imi pregatesc un shake (Milk&Egg) schimb costumul elegant aferent pietelor de capital pe echipamentul sport usor neglijat ce poarta destule semne vizibile ale luptelor indurate si imi pun ghiozdanul in spate. Metamorfoza completa. O intind catre sala de antrenament.

Am aproape doua statii de masina pana acolo. Aplic principiul clasic. Daca in momentul in care pasesc in statie, masina nu este acolo, merg pe jos. Uneori masina intra in statie cand trec pe acolo, de cele mai multe ori nu. In felul asta mai exersez si mersul pe jos.

Sa gasesti un echilibru intre pedepsirea respectiv rasfatarea organismului tau este o arta dificila, o combinatie nepotrivita creeaza efecte negative.

In vestiar ma intalnesc cu un coleg de suferinta, ce intra in acelasi timp cu mine in sala. Trage de curand de fiare si pare putin mai disciplinat decat ceilalti. "Pregateste-te sufleteste, ii spun zambind usor ironic, astazi te antrenezi cu mine" Fiind primul sedinta a saptamanii incep cu antrenamentul spatelui. Pieptul il las in general spre mijlocul saptamanii, deoarece fiecare antrenament al lui ma lasa cu febre musculare si imi secera din elan cand abordez alte grupe mari cum ar fi spatele. Picioarele le las mai spre sfarsitul saptamanii.

"Incepem cu tractiuni la piept" ii spun partenerului. Usor descurajat imi spune ca nu a mai facut niciodata pentru ca nu are forta necesara executarii lor. La inaltimea lui are un strat adipos usor ridicat. "Trebuie sa incepi candva sa le faci asa cum poti, am sa te ajut si eu, este normal la inceput sa fie mai greu". Se prinde timid de bara pentru tractiuni, il prind usor de zona inferioara a picioarelor fiind gata sa intervin daca este cazul. Spre uimirea noastra se misca destul de binisor, a facut in jur de 5 repetari aproape fara ajutorul meu. Cu fiecare serie zambeste din ce in ce mai mult, este multumit si parca nu ii vine sa creada. "Sportul inseamna uneori bariere psihologice, daca nu sari peste groapa vei ramane blocat la baza ei". La mine merge brici, atasez chiar si un disc ca sa pot forta mai mult. Ii explic constant cum sa execute si ce concluzii am tras eu de-a lungul timpului, este bine sa isi faca o idee si sa vada cat din procentul ei i se poate aplica cu succes.

Urmeaza tractiuni la ceafa, helcometru. Imi place sa ma prind de bara si sa ma las aproape relaxat pe ea, in acest fel coloana vertebrala se intinde perfect iar corpul meu pica perpendicular pe sol. Exercitiile intra constant, pauza dintre serii este in mare parte momentul in care celalalt executa. Timpul trece usor si intensitatea este aproape exploziva. Trag cu putere bara catre ceafa la baza gatului si cand intind bratele corpul meu aproape ca se ridica de la podea datorita greutatii. Ma mentin pe banca doar cu ajutorul suportului pentru pulpe.

Spatele meu tipa, fiecare celula pare ca bate din tobe si o galerie moleculara danseaza in fibrele lui.

Urmeaza ramat cu gantera, din nou un exercitiu pe care partenerul de sedinta nu il mai efectuase. Ii explic modul de executie, gantera se duce singura catre podea arcuind usor corpul in timp ce face asta, trag usor cotul pe langa corp, spatele drept. Trebuie sa simti cat poti de mult grupa pe care o ataci, in conditii de siguranta a ligamentelor si a incheieturilor desigur. Acum ca am terminat spatele, ii propun cateva minute pentru revenirea respiratiei la un ritm mai stabil. Avem de ales intre biceps sau triceps, iar in ultima perioada am decuplat bicepsul de spate pentru a varia putin antrenamentul, aleg asadar tricepsul.

Incepem impins de la piept, cu priza apropiata, unghi usor declinat. Tricepsul incepe sa arda, uneori cand iau mana de pe bara parca imi vina sa urlu, nu de durere, nici de bucurie, este doar un urlet al razboinicilor, care imi animeaza starea de spirit. Tehnica mea este urmatoarea, priza o fac luand distanta dintre degetele mari ale palmei, pe bara, ce coboara pana undeva in zona inferioara a pieptului. Colegul meu pare sa absoarba precum un burete informatia si se poate observa ca este destul de incantat de intorsatura pe care a luat-o sedinta de astazi, fiind catalogata drept una dintre cele mai reusite de pana acum. Incheiem cu extensii din sezut cu gantera, ambele maini, unul dintre favoritele mele pentru triceps.

Curg apele de pe noi, transpiratia se observa usor, incheiem cu cateva serii pentru abdomene. Totul a durat aproximativ 50 minute, dialogul rapind o bunicica parte din timp. Colegul se exprima hotarat: "Sedinta urmatoare vreau sa fie la fel, mi-as dori sa mai facem impreuna si alte antrenamente".

In cursul acestei sedinte a invatat foarte multe lucruri, cei drept m-a prins si intr-o dispozitie tare buna si este foarte practic sa inveti de la cunoscator intr-un timp foarte scurt, notiuni ce in mod normal ti-ar lua zile, luni, poate chiar ani de studiu. Imi place sa dovedesc in sala ce inseamna un antrenament serios, bine pus la punct si m-am bucurat ca am putut sa creez un etalon pentru individul respectiv. Omul asta cand o sa intre in sala data urmatoare, va sti mai bine ce are de facut si a vazut ca poate fi in stare de lucruri pe care cu putin timp inainte le considera imposibile.

Ai sa ramai surprins de cate lucruri, pozitive desigur, poti fi in stare.

Sparge barierele psihologice, fa saltul, evolueaza, traieste, iubeste si aduna stiinta.