vineri, 6 martie 2009

Umbre colorate in rosu (I)


Un caz interesant mi-a atras atentia zilele acestea, o intamplare ce confirma din nou atitudinea stalinista ce inca graviteaza incapatanata in jurul unor institutii ale statului si care imi aduce din nou aminte de orori ale sistemului, generate de incapacitatea unor oameni de a da un curs firesc, logic si rapid, lucrurilor.

Dedic acest prim episod clasicului functionar public roman, acel angajat al statului care troneaza in zecile de ministere, institutii, organizatii sau te mai miri pe unde.

Pornim de la birocratia care ne sufoca si ne ucide nervii continuam cu accelerarea la viteza unui melc a reformelor din Romania si terminam cu indivizi acrii pusi sa rezolve ale noastre probleme si care reusesc de fiecare data sa ne lase cu un gust amar. Functionarul public este unul dintre cei mai urati monstrii formati dupa '89. El este vesnic nemultumit, intarziat, grabit, deranjat, binevoitor, milos dar si indiferent, totul in acelasi fund si pe acelasi scaun de lemn.

Nu ti-ai dori sa ajungi la mana lui, reactioneaza violent verbal interpretand aceiasi melodie din trecutul glorios, ce se repeta incapatanata precum o placa de vinil uitata in gramofon. Are pretentii salariale si rastoarna cursul unei intregi tari cand are chef de greve, dar serviciile pe care le presteaza sunt imbecil de proaste. In secolul vitezei si al internetului suntem nevoiti sa stam ore in sir la cozi, sa strabatem orasele de la un capat la altul pentru obtinerea unui timbru sau a unei chitante cu care revenim din nou la cozi interminabile, incadrate intre 6 ghisee din care intotdeauna doar unul este deschis.

Isi scuza tratamentul aplicat noua, celor care le generam traiul zilnic, prin salarii mizere si conditii inadecvate de lucru, pentru schimbarea carora insa nu a miscat nici un deget, sau ma rog, fundul de pe scaun. Cand vine vorba de o schimbare de cariera probabil ezita, oare unde mai gaseste el un loc de munca unde sa joci Solitaire ore in sir, sa bei cafea pe banii statului si sa ai parte de pauze de tigare lungi si dese, program redus Vinerea, delagatii pe banii nostri, mare si munte cu bilete ridicol de ieftine ? etc si lista continua. Normal ca nicaieri intr-o companie privata, tocmai de asta are grija atunci cand striga in semn de protest, sa o faca fara sa deranjeze totusi vecinii.

Daca o forta politica sanatoasa ar scutura arborele de institutii ale statului, cei care ar ocupa locurile degeaba in cadrul lui, ar cadea precum fructele coapte in zeama propriei nesimtiri, iar noi am fi surprinsi de cat de putini ar fi nevoie pentru a rezolva clasicele activitati in cadrul unui sistem normal.

In urma cu ceva timp aveam nevoie de o informatie legata de regimul de retinere a taxei pe valoare adaugata.

Primul apel telefonic, o voce plictisita care nu se prezinta si nici nu declara institutia ce o reprezinta, sunt trimis la un alt numar de telefon al unei alt serviciu din cadrul institutiei. Sunt tratat ca si cum am avut nesimtirea sa intreb asa ceva.

Al doilea apel telefonic, o voce plictisita care nu se prezinta si nici nu declara institutia ce o reprezinta, sunt trimis la un alt numar de telefon al unei alte institutii. Sunt tratat cu sictir probabil am deranjat tipa respectiva de la un alt joc de Solitaire.

Al treilea apel telefonic, o voce plictisita care nu se prezinta si nici nu declara institutia ce o reprezinta, sunt trimis la un alt numar de telefon al unei alte institutii. Sunt tratat cu sictir si chiar usor certat cand spun ca sun de la o institutie economica de stat la alta si nimeni nu este in stare sa imi dea un raspuns.

In cele din urma usor amuzat ajung cu apelurile pe la a sasea institutie care ma trimite ironic sa sun la nu stiu ce birou vamal, este clar, parca m-ar impinge cu raspunsul in afara granitei, stiam eu ca trebuie sa sun undeva in Alaska de la inceput.

O alta intamplare face sa incerc depunerea unor dosare pentru accesarea unor fonduri (oh da, visati frumos). Persoanele care trebuiau sa imi asigure consultanta era evident ca habar nu au, la un moment dat intr-o discutie interlocutorul meu prefera sa se retraga "nu stiu domne' eu am fost mecanic auto inainte" ... no comment.

In aceste institutii toti sunt rude si se stie ca cea mai mare parte sunt intrati pe pile, politic sau prin nepotisme.

Si cine naiba poate fi mandru ca lucreaza la un astfel de minister, institutie ? Mai intalnesc persoane care pe un ton usor superior se recomanda ... "lucrez la x minister, politie sau mai stiu eu unde" ... oameni buni, mi-ar fi rusine sa ma mandresc ca fac parte dintr-un sistem ce functioneaza atat de prost incat acest lucru poate fi sesizat de pe luna cu ochiul liber.

Hai sa va prezint cateva cazuri despre mandria nejustificata a prestarii de activitati pentru institutiile statului.

Prieten din copilarie, ton superior: "Sunt gradat la jandarmi, nu sufla nimeni in fata mea cand scot legitimatia!" Ok, du-te si spune asta unei galerii de fotbal pusa pe scandal, concluzia, un ratat, se plimba singur pe plaja din fata hotelului unde si-a luat bilete la pret redus prin minister. Am sa ma iau si de voi intr-un mesaj postat in viitorul apropiat.

Personaje diferite (coleg de scoala si o amica despre iubitul ei) acelasi ton superior: "Sofer la SRI!" Pff ... freaca bine geamurile la masina, vezi ca ai ratat o pata! Pe urma da o fuga la tara cu frigiderul sefului tau carat de la etajul 8 pe scari.

Alta amica, no name, ton de pitipoanca: "Lucrez la primarie!" ... Am inteles, poate de asta merg lucrurile al naibi de prost in orasul asta, pentru ca o adunatura de idioti mofturosi prefera sa faca tabele pe hartie nestiind ca intre timp s-au inventat PC-urile.

Ajunge pe ziua de astazi, continuam si cu alta ocazie.

Ramaneti de partea buna a sistemului.

Recomand: Noii Golani

Niciun comentariu: