marți, 14 aprilie 2009

Dar tu ce credeai ?


Viata este o continua lupta.

Daca alegi sa lupti poti culege laurii victoriilor sau iti poti unge ranile infrangerilor. Sta in natura mea sa lupt si daca as avea un rucsac imaginar categoric as aseza in acelasi loc atat sceptrul de campion cat si bandajul de invins. Din asta sunt facut si cu asta merg inainte.

Poate multi se intreaba, de unde atata pasiune, zel, etc. Iti raspund ca nu stiu daca nu cumva am pierdut legatura intre astea si gandul ca trebuie sa lupt in continuare. Nu stiu daca fac asta pentru ca iubesc sa fac asta sau pentru ca asta este destinul meu, si am ales sa fac asta. Cred ca in viata trebuie sa faci unele lucruri doar pentru ca trebuiesc facute, nu ca alegi sa faci asta sau ca simti nevoia. In cazul meu, eu pur si simplu fac asta.

Nu stiu cat de mult imi mai place, sunt ca un robot ce isi urmeaza traseul constant, nu pune intrebari doar le gandeste, ezita putin si executa mult. Ajungi intr-un nivel al vietii in care cheful dispare, devine o amintire din liceu sau studentie. Atunci ai ajuns in faza in care trebuie doar sa faci.

Nu astepta cheful de ceva anume, pentru ca el vine mai rar decat o lege buna adoptata de catre Guvernul Romaniei.

Crezi ca eu am chef sa merg la sala ? Nici nu mai stiu cand am avut ultima data "dispozitia necesara". Organismul meu primeste un semnal din partea creierului si el trebuie sa se conformeze. Cand faci chestia asta de ceva timp, ajungi pur si simplu sa o faci, pentru ca mesajul transmis accentuat catre celulele tale se imprima precum un cod ce se strecoara in ADN-ul tau.

Ma uit la indivizi din sala obsedati de cantitatile de pe bara, uneori nu pot executa corect doua repetari insa sub influenta incapatanarii insista in abordarea asta. Ce bine ar fi daca am fi avut progrese si cu bara goala, ce usor ar fi fost ca fara efort sa faci unele lucruri si sa obtii si rezultate. Poate ca as prefera ca lucrurile sa fie mult mai usoare atat la propriu cat si la figurat, insa exact asta face diferenta intre indivizi. In era in care omul se gandeste mai mult la ratele bancare decat la propria sanatate, lipsa vointei sta pe tronul de rege. Pentru ca oamenii aloca toata energia disponibila catre orice prostie din sistemul asta, in loc sa rada mai mult si sa iubeasca mai mult semenii si natura din jurul lui.

Asadar nu ma considera un sport freak ci mai degraba un individ care a ales sa faca asta cu placere indiferent de conditiile puse. Trebuie sa citesc tone de articole pentru ca eu sa imi pot imbunatati cunostiintele. Ce simplu ar fi sa citeasca doar alti pentru mine si eu sa culeg doar rodul muncii lor. In drumul meu catre sala depasesc terase pline cu oameni, fiecare avem treaba noastra, unii dau tot ce este mai bun din ei iar altii doar baga ce cred ca este mai bun, in ei. Oare care dintre noi ar avea dreptate ? Banuiesc ca as sta foarte bine la o masa alaturi de ei, dar totusi o fac mai rar decat marea majoritate a lor. Tot ce stiu legat de treaba asta este ca ... nu este nimic mai usor decat sa stai.

Crezi ca ard de nerabdare sa fac sport ?

Uneori ma compatimesc stiind ce ma asteapta odata ce pun piciorul in sala. Sunt sigur ca cei mai multi dintre atleti simt asta uneori. Alimentatia si toate misterele ei, atatia termeni si notiuni organice, proteine, carbohidrati, asezarea lor in diferite ordine, in functie de perioada zilei sau a antrenamentului. Carne, oua, legume dintre care unele au un gust ce nu ma incanta deloc, lactate, indiferent de stari si simturi trebuie sa le asimilez. Ah, tu disciplina...

"Vad ca iubesti tonul" imi spunea cineva ... "Nu stiu cat il iubesc, uneori parca nu il suport ... dar stiu cat de mult bine imi face".

Mintea si organismul tau au nevoie de unele activitati, fie ca este biciclism in natura, role, baschet, fiare sau ski, nu trebuie sa iti placa sa faci ceva ca sa constientizezi ca facandu-l te vei bucura de beneficiile lui. Distruge-ti cheful sau adu-l la o stare inerta, ignora-l fie ca te domina sau nu, pentru ca tu ... trebuie sa faci ceva, acum!

8 comentarii:

Anonim spunea...

Cred ca ai citi prea multe povesti de la Animal Pak.
Dragut blog btw.

spartanic spunea...

Iar eu cred ca tu esti liber sa crezi ce vrei tu.

Si daca tu crezi ca sunt povesti, atunci dormi in continuare.

Multumim pentru timpul acordat, decizia iti apartine.

andreea spunea...

Este extrem de greu (mai tot timpul recunosc )..insa merita efortul.
Ba uneori te mai lasa si motivatia, dar vorba ta, corpul se resimte si te vrea inapoi sa lupti.
Salutari dragi mei.

spartanic spunea...

Salutari Andreea si bine ai venit pe blog-ul nostru.

Este un proces interesant, uneori fizicul isi doreste lupta si psihicul nu, alteori psihicul o cere si fizicul nu poate indeplini.

andreea spunea...

Exact! uneori psihicul imi "spune" hai iar fizicul nu ma ajuta...desi mananc carbs inainte de antrenament.
Am gasit o "solutie" si anume daca fizicul nu vrea si nu vrea, atunci ii acord "linistea" ce o cere, ca apoi sa revin in forta. Totul este sa vrei, sa ti doresti si sa mai pacalesti uneori organismul.
Cat despre blog ...mereu sunt pe "el" cand scrieti cate ceva, sunt "bine-venita" de ceva vreme si va urez s-o tineti tot asa.

twinwings spunea...

Ne bucuram ca te regasesti in textele noastre, apropo de starea de dinainte de antrenament, pot sa spun ca unele din cele mai intense antrenamente le-am avut cand psihicul/fizicul nu vroia :), plecam de acasa fara chef si eram zeu in sala. Bine sunt momente cand trebuie sa stii sa te opresti.

andreea spunea...

Multumesc pentru raspunsul atat de prompt.
Corect! si pot afirma ca inca mai este cale lunga, pentru fiecare dintre noi, pana la ajunge a-ti cunoaste corpul si semnalele sale si asta este minunat, pentru ca descoperi mereu alte aspecte legate de ...tine pana la urma.
Va sarut si va astept cu noi postari.

spartanic spunea...

Nu cred ca voi avea timp sa mai postez zilele astea, dar saptamana viitoare nu va iert.
:)