vineri, 18 decembrie 2009

Rabdare

Vise si o plapuma ce ma iubeste si ma inconjoara cu caldura ei. Spulberate de soneria telefonului mobil ce ma trezeste. Este 07:45 dimineata.

Ma indrept catre baie pentru service-ul aferent fiecarei dimineti. La bucatarie imi prepar musliul meu natural cel de toate zilele. Graunte aruncate in castron dupa ce au fost cantarite vizual. Urmeaza sana si Milk and egg. Amestec. Delicios. Atasez si o banana. Nu este cea mai buna solutie dar "odata nu se pune".

"I'm still alright to smile, girl, I think about you every day now"

Mananc incet, singur si cuminte precum un copil singur acasa, ai caror parinti l-au lasat responsabil peste grijile curtii. Arunc cateva haine pe mine si imi dau seama ca nu am tras draperiile. Probabil intunericul ala ma relaxeaza si ma trage in continuare la somn. Cand trag draperia, vad o ninsoare cum nu am mai vazut demult, ca in povestile din copilarie, cu fulgi ce se fugaresc reciproc in fuga catre pamant. Sub ochii mei, micii soldati de nea danseaza.

Ma echipez de parca plec in misiune. Shemag pana la nas, geaca, geanta a carei curea ma traverseaza diagonal si sapca. Sa nu uit castile telefonului mobil, cel mai bun prieten pe drum. Pentru un astfel de peisaj, vreau o melodie mai lenta, puternica. O sa dureze ceva sa ajung la birou prin nametii astia, va trebui sa am rabdare. Patience. In telefon am si melodia asta.

"Said woman take it slow, It'll work itself out fine / All we need is just a little patience"
Doua surse pentru muzica si teatru radiofonic

Forez printre nameti, poteci stramte facute de oameni chitrosi. Am ghete de munte, pasesc fara teama. Clasicii pantofi office dorm puturosi pe raftul lor de pe hol. Tare mai ninge. Totul este alb. Imi vine sa alerg sa ma arunc pe burta si chiar ma gandesc sa fac asta cand ies de la birou. Un mic moment de copilarie dupa care promit sa redevin spartanul adecvat. Pe alei putina lume, pe sosea mai multe masini. Romanul nu renunta in ruptul capului la comoditate, preferand sa faca in doua ore un traseu de 20 de minute cu metroul. Snobi mai sunt unii. Pe micuta poteca apare o batranica foarte mica de inaltime, are niste ghete subtiri pe care apa pare sa le fi afectat deja. Sar de pe poteca in zapada si continui pe acolo.

"Sometimes I get so tense, but I can't speed up the time"

Nu ma grabesc. Imi place. Autobuzul refuleaza oameni chiar in momentul cand trec pe langa statie. Marunta alee se inghesuie. Prin fulgi alb vad multe siluete ce pun zapada pe ele, toate in acelasi ritm. Am eu ceva cu spiritul de turma, nu il suport. Asa ca fac stanga si o iau pe marginea soselei depasindu-i.

"Its hard to see with so many around, you know I don't like being stuck in a crowd"

Prin muzica din casti razbate un sunet puternic, am impresia ca este un motor prin aer, poate un elicopter, insa cand le scot imi dau seama ca sunt tobe ale colindatorilor. Mesageri ai sarbatorilor. Cobor scara de la metrou rapid, este uda si pare lunecoasa. Ghetele mele ii vin de hac rapid. Cum pasesc pe peron mastodontul de metal isi face aparitia, las vitele sa se calce in picioare pentru scaunele libere, in drum catre cele doua trei statii ce le au de parcurs. Ma asez cuminte intr-un colt al vagonului, imi scot castile de la urechi si scot Jurnalul Fericirii de Steinhardt din geanta. Un cadou. Paginile curg usor si placut, le absorb. La prima statie se aseaza langa mine trei indivizi, doi baieti si o fata, au genti mari la picioare. Probabil pleaca pe munte.

"And the streets don't change but maybe the name, I ain't got time for the game"

Stiinta pe hartie

Destinatia mea se apropie. Eu stau pe loc si ea totusi vine la mine. Miscarea. Imi asez cartea de vizita ce o folosesc pe semn de carte la ultima pagina citita. Cartea intra la locul ei in geanta si imi pun din nou castile la urechi. Tipul de langa mine ma analizeaza lung pe durata procesului. Probabil miscarile mele coordonate ii atrag atentia.

"All we need is just a little patiance"

Imi reiau drumul catre suprafata.
O sa fie un weekend ca in povesti.
Ninge, ninge iaaaar.

6 comentarii:

Anonim spunea...

"Probabil miscarile mele coordonate ii atrag atentia". Loooool!!!Tocmai te-ai coordonat: ai dus casca la ureche si nu la picior, ai bagat cartea in geanta si nu dupa guler. Remarcabil.

spartanic spunea...

Iarta-ma, incercam sa caut un motiv pentru care se uita lung la mine.

Adevarul era de fapt ca din cauza faptului ca arat foarte bine, dar nu am vrut sa jignesc complexati ce-si varsa furia in blog-urile strainilor.
Si dupa ce-ai terminat intreaga lectura asta a fost singura ta concluzie.

"Probabil" iti spune ceva ?

Te inteleg, poate mai mult nu poti.

Anonim spunea...

Da, chiar arati bine :)))...and now what? si pot si mai mult, dar m-am amuzat doar. Nu trebuie sa ma jignesti.

spartanic spunea...

Nu te-am jignit, consider ca nu sufar de sindromul "esti cu mine sau impotriva mea", dar prefer comentariile constructive fara luari peste picior.
Daca nu iti place ignora.

paispe spunea...

Misto cu enternetu' asta, te poti ascunde in spatele tastaturii si iti poti varsa frustrarile sub anonimat unde vrei tu.

c00L

Anonim spunea...

Need a little patience,
Just a little patience,
Some more patience,
Need some patience,
Could use some patience,
Gotta have some patience,
All it takes is patience
Just a little patience
Is all you need...

Aura