Un weekend in Poiana Brasov, sau mai bine zis pe cat posibil in afara ei.
Am plecat de Vineri dimineata, cu o masina ce tremura din toate incheieturile posibile. Bordul maraia nervos, precum un caine de paza trezit de zgomotele ciudate din preajma lui. Cauciucurile prezinta fisuri. Transmit un gand bun catre fortele pozitive din lumea asta si le rog sa ne duca pana la destinatie intregi. Deja ma imaginam pe marginea drumului schimband cauciucuri sau stingand un motor in flacari.
Vremea posomorata nu reuseste sa calmeze starea noastra pozitiva. Las in spate biroul, internetul si stresul cotidian. Cei de la meteo ne anunta de lapovita in zona respectiva, drept dovada raman doar cu o pereche de incaltari sport, oarecum impacat cu gandul ca vor fi cateva zile de activitati statice si plimbari usoare. Micul meu ghiozdan, incarcat cu cele strict necesare isi face cuminte loc printre alte cateva bagaje. Masina este aproape plina desi nu avem decat un ghiozdan si doua genti de voiaj si trebuie sa facem provizii pentru inca aproximativ ... 40 de persoane.
Ajunsi in hipermarket-ul de la marginea Brasovului, agat doua carucioare mari si incepem usor si sigur sa le burdusim. Curand apelam la treilea ca in cele din urma la casa de marcare, sa mai luam unul. Fac ture de la un carucior la altul impingand cu putere. Sunt burdusite de hrana, bautura, ustensile si alte lucruri necesare pentru traiul unei intregi echipe de colegi.
Patru carucioare de talie mare produc un soc operatoarei de la casa
Si pentru ca in masina noastra nu incape, apelam la un taxi. Omul se arata super de treaba si isi burduseste "golanul" cu povara noastra, urmandu-ne constiincios catre Poiana. Ambele masini trag greu si urca apasat ingreunate de provizii. Ajungem la destinatie. Aerul mult mai curat decat in capitala isi face loc cu tupeu in plamanii mei. Organismul meu deja se rasfata. Sunt singurul mascul din zona si mi se pare normal sa particip activ la descarcare. Rand pe rand pungile albe se aranjeaza in imensa bucatarie si in camera frigorifica de langa ea. Curand ajung si ceilalti, incepe distractia.Se mananca in continuu, se bea in acelasi ritm. Ma uit in jurul meu, nu prea am optiuni. Gratar din carne de pui si porc, salata de rosii cu branza rasa pe deasupra.
Radem, glumim, dansam, se joaca mima, Wii, poker si alte jocuri de societate. Ma prinde o ora destul de tarzie pentru mine si in ciuda faptului ca dorm doar cateva ore, cred ca din cauza aerului puternic, ma trezesc super odihnit. Vremea tine cu noi. Weather forecast, up yours! Facem o mica echipa si pornim la plimbare pe munte. Un traseu de 2-3 ore pana la cabana Postavarul. Pentru mine floare la ureche, si impart generos sfaturi in stanga si dreapta. A nins putin, probabil cu o noapte doua inainte de sosirea noastra. Zapada s-a asezat timid si nu pune probleme decat catorva, incepatori in tainele plimbarilor pe munte. Ajungem la cabana in cele din urma, si incep sa curga comenzile, ceaiuri, fripturi, placinte, fiecare dupa preferinte. Cu gandul la intunericul ce sta sa vina, parasim cabana. Servicii si calitate germana. Recomand asadar Cabana Postavarul.
Ajungem inapoi in Poiana, intunericul ne prinde si el din urma. Sambata seara. Pustiu. Cateva cupluri si prea putine lumini aprinse prin hoteluri si restaurante. Sa fie criza de vina ? Nu stiu. Prefer sa cred ca este nesimtirea si preturile absurde ce se practica in turismul romanesc. Motive ai destule ca odata pasit pe acolo sa nu mai treci, mai ales cand prinzi gustul iesirilor in afara. Noroc ca toata distractia asta a fost platita de firma. Revenim in micul hotel. Un dus rapid si fug in bucatarie sa mananc ceva, intrucat la cabana nu am mancat nimic, am gustat doar un ceai. Nu imi place sa mananc pana nu termin traseul in ziua respectiva, cel mult o gustare usoara gen baton proteic, banane, etc.
Se reiau activitatile din seara precedenta, mancare pentru mine, mancare si alcool pentru altii. Dansam, radem si vorbim pana aproape de zori. Dupa doua nopti ma simt burdusit. Am mancat foarte mult gratar si ma resimt usor in special datorita consumului cam mare de carne. Saptamana asta intru la recuperare. O sa beau multa apa plata sa mai curat din urmele festinului si voi pune accent pe hrana usoara si cat mai multe vegetale.
M-am simtit foarte bine, era nevoie si este mereu. Putina distractie alaturi de prieteni. Totusi, cam prea multa mancare. Parca ma simt deranjat sa vad caserole intregi de carne si apoi fripturi mancate putin si aruncate. As prefera sa vad mai degraba bauturi alcoolice. Chiar pe drum am trecut pe langa un camion folosit in transportul animalelor catre abator. Nu-mi face deloc placere imaginea, stiu ca sunt unele lucruri necesare insa raman la ideea ca trebuie sa pastram un echilibru de bun simt. Ne putem hrani si altfel. Din ce in ce mai mult simt ca ne batem joc de mancare si devine un subiect destul de marunt. Este pe toate drumurile, deci ne permitem sa ne batem joc de ea. Concluzille exprimate mai bine pe subiectul asta le am intr-un post mai
vechi.
Inceput de iarna
Antrenament diseara.
Forta si fier.
Sunt gata sa transpir.
