miercuri, 9 decembrie 2009

Distanta dintre zori si apus

"Ca sa fi in pace cu cei din exterior, trebuie sa porti un razboi cu cel din interiorul tau." Eu.


Instantaneu cu mine

Este o seara obisnuita din lungul sir al saptamanii. O zi ce vine si trece fara sa comunicam reciproc. Doar facem ce stim fiecare. Ea isi vede linistita de etapele ei, cu zori, vant si soare urmat de intuneric, frig si racoare. Eu, in drum spre metrou, calit de vantul aprig ce ma trezeste din somnul de peste noapte, mai bine decat apa ce o arunc pe chipul meu dimineata la chiuveta din baie.

Am pantaloni office si astia nu stiu sa faca fata frigului. Ei sunt creati pentru conditii blande si birouri pompoase unde este cald si bine. Ce usor mi-ar fi intr-o pereche de blugi. Secundele vin si trec, devin minute ce se transforma la randul lor in ore. Timpul dragii mei, este precum un bulgare de zapada ce vine incet la vale si pe masura ce depaseste distantele, creste in masa.

Purtam viata in spate precum un rucsac greu. In maini avem arme pentru a obtine ceea ce dorim. Viata ne cere sa luptam. Daca nu lupti, sfarsesti intr-o tornada de saracie si singuratate.

Unul din acele momente, cand totusi trebuie sa ne ridicam

Sunt din nou acasa, infulec repede o banana si o portie de Omega 3. Adaug un shake proteic. Nu am timp sa mananc cand vin de la munca. Mi-ar lua prea mult sa ma refac si farama de energie ramasa prefer sa o consum altfel. Este ziua in care merg la sala. Ziua de antrenament ce vine dupa ziua de pauza. Costumul se aseaza cuminte pe suportul sau.

Este timpul hainelor zdrentuite si largi, care ma duc cu gandul la un tip simplu derapanat. Ce nu pune accent pe material. Arunc pe umar ghiozdanul meu credincios si in trei minute sunt la sala. Este foarte important sa ai sala aproape de casa, te va ajuta sa ii ramai fidel in zilele fara chef. Ma schimb rapid in vestiar, atat de repede incat intru dupa altcineva si ies inainte ca el sa fie gata. Sunt ca un soldat ce a facut asta de sute de ori. Stiu exact ce sa fac, stiu ce am si stiu de asemenea ca nu am timp.

Intru in sala, geamurile sunt aburite si cativa indivizi isi vad de treburi. Imi fac repede planul in cap. Ma incalzesc. Afara este intuneric si luminile ornament ma linistesc placut. Imi aduc aminte de copilarie. Randuri infinite de masini se indreapta catre directii necunoscute mie. Mirajul dureaza un minut. Incep sa ma antrenez. Greutati medii. Nu am dispozitia necesara sa trag la cote maxime. Altadata. Orice antrenament este bun. Stam prea mult la birouri. Ore intregi. Ne ucidem incheieturile, tendoanele, muschi si mai ales vederea si psihicul. Suntem niste hamsteri intr-o roata blestemata.

Vrei sa traiesti, invarte roata. Fuck the system!

Transpir. Si totusi am bluza pe deasupra tricoului. Asta pentru ca din motive necunoscute, nu prea suport sa trag ... cu mainile goale. In ciuda celor care ar veni in fundul gol in sala, eu, nu sunt asa. Ma simt mai confortabil sa ma antrenez cu bluza pe mine. Pe sub ea, tricoul primeste apa. Atat de multa incat doneaza generos si bluzei. Imi curg siroaie pe frunte si tampla. Muncesc. Pompez. Trec in jur de 50 de minute si antrenamentul este gata. Ma retrag. Pe usa paseste un tip. Ne uitam pasind unul la altul. Atat el cat si eu, probabil ca asteptam salutul reciproc. Sunt prea obosit sa il dau, nici nu il cunosc, sa fie sanatos, eu eram in sala el primul venit, sa ma salute daca vrea. Eu, am nevoie sa ma refac.

Ajung acasa si intru direct in dus. Ma spal de cele de peste zi. Mananc o farfurie generoasa de friptura de vita si garnitura de spanac. Spanac din cel congelat, cuburi, il gasesti in Ireal sau in Cacarfour. Beau apa precum o camila insetata. In doua trei zile am golit un bidon de 5 litri. Si asta numai seara acasa. Exceptand cantitatile industriale de la birou.

Dau drumul la calculator si ma intorc cu spatele la el pentru ca sunt satul de lumina lui alba. Da, sunt un vampir. Imi pun castile si ma las usor in scaun. Decibelii patrund in fiecare celula din corpul meu, si acestea poftesc pe ringul de dans. Ma trezesc la viata. Ador muzica, sa ascult, sa cant pe scena in concert cu prietenii si sa dansez pe ea. Cu ea. A fost o zi lunga dar a meritat. Iubesc viata si ii iubesc si pe cei din jurul meu. De maine o voi lua de la capat si voi fi putin mai bun.

Sunt barbat, poate de asta vreau sa protejez si sa iubesc. Sunt barbat si atata timp cat am motivele logice sa consider ca nu am gresit cu ceva, nu voi da socoteala nimanui decat lui Dumnezeu. Sunt diferit. La petrecerea firmei unde toti vor purta acelasi tricou, eu am sa-mi pun un shemag pe deasupra. Pentru ca sunt diferit si totusi la fel. Pentru ca urasc spiritul de turma. Sunt barbat si nu pierd timpul cu oameni care nu merita farama mea de atentie. Beau stiinta in fiecare zi si totusi simt ca mor de sete si ca sunt suficient de idiot sa vars totusi din ea pe tricou risipind-o. Pentru ca sunt mereu langa tine. Sunt barbat pentru ca sunt prea multe de spus si nu am timp.

"Razboiul nu s-a terminat, dezgroapa securea." Deliric 1

Continuati.

vineri, 4 decembrie 2009

Viata sociala


Intru in dialog.

Partenera de discutii intra in amanunte. Variate, colorate, pline de actiune si suspans. Nu de putine ori a venit randul meu. Tu, ce-ai mai facut ? Eu, nimic interesant. Mi-am vazut de job-ul meu, pe la sala, un film, o carte, o melodie. Pauza. Tacere intre noi.

Ascult cu admiratie, unii oameni au multi prieteni, altii au mai putini. Eu, nu prea am. Cei mai buni prieteni ai mei care au fost alaturi de mine, au plecat din tara. Ghinion. Cand a trebuit sa imi fac altii, am plecat eu din tara. M-am intors. Si am continuat. Mi-am vazut de job-ul meu, pe la sala, un film, o carte, o melodie. Pauza.

Tovarasii de prin cartier nu ies niciodata. Nu muncesc niciodata. O bere la picior si o punga de seminte, nu prea duce spre stilul meu. Petrec putin timp acolo.

Nu duc o viata prea interesanta. Nu iti pot povesti cat de amuzanta a fost faza pe care am trait-o in nu stiu ce situatie sau prin ce-am trecut cu prietenul X. Cred ca este cazul sa ies mai des si sa caut o gasca vesela gata sa ma adopte.

Cumpar prieteni. Inchiriez best friends. Hai sa mergem la film. Tanar prezentabil caut companie. Sau ofer, nu ma deranjeaza. Nu sunt disperat. Dar as face orice. Glumesc. Am imaginatie bogata. Sunt de treaba, ma enervez usor dar imi trece repede.

Astept CV-urile voastre.

Weekend placut.

Call me.

miercuri, 2 decembrie 2009

O noapte calduroasa

La mine in dormitor este frig.

Cred ca este ceva pe coloana. Ma voi ocupa personal de problema in primavara. Desi in casele multor prieteni din zona, este cald si bine. La mine o atmosfera de pivnita domneasca intampina orice musafir. Caloriferele juri ca sunt incalzite cu o bricheta anemica, la nivelul maxim.

Dupa mai multe treziri in miez de noapte, tremurand ca un caine la usa unor stapani indiferenti mi-am promis o viata mai buna. Dupa o noua vizita la Ikea, m-am indreptat direct catre zona pilotelor. Sora mea si-a cumparat pentru casa ei, una de grad comfort 4.

Eu, fiul Siberiei, am ales gradul 6. Adica maxim.
Frigule, arata-mi de ce esti in stare!

Prima noapte petrecuta cu noua pilota. Am dormit tun. Foarte calduroasa. Adio senzatie de somn pe balcon intr-o noapte de iarna invelit in ziare. Ok, poate putin cam prea calduroasa. Dar mai bine dormi la caldura decat in frig, nu-i asa ?

PS-Iarna asta nu-mi voi insela pilota (cu alta de grad diferit)

Totusi, binele



"Daruiesti unui cersetor un palton.
Nu este treaba ta ce face el cu haina respectiva. Paltonul il poarta de acum Iisus." N. Steinhardt

Sunt un tip care imi place sa dau o mana de ajutor. Mi-e mila de oameni si animale. O pisica straina a nascut in fundul curtii de la tara, patru pisoi frumosi. De vreo doua saptamani, am inteles ca pisica a disparut. Au ramas pisoiasii. Cresc si se joaca frumos in lumina soarelui puternic. In curand am sa dau trei dintre ei si voi pastra doar unul.

Desi sunt un tip calm, ma enervez ingrozitor de repede si simt nevoia "sa sar la bataie". Efectul invers este la fel de puternic. Mi se starneste mila. Imi aduc aminte cand aveam vreun conflict pe calea pumnilor ca la sfarsitul lui, deja aveam un sentiment de parere de rau pentru celalalt. Ma stergeam de praf si dadeam mana cu el. Cu multi dintre ei am ramas prieteni.

Unul dintre cei mai buni prieteni, intr-o vacanta de vara la tara, pe terenul de fotbal, mi-a tras o palma. El este cu vreo 4-5 ani mai mare ca mine si fiind pustani, diferenta de ani era data in primul rand de inaltime si greutate. Stiam ca nu am cum sa il dovedesc intr-o bataie cinstita asa ca m-am retras in curte, am pus mana pe un arac si m-am intors pe teren. Intamplarea face sa nu fie nici unul prea atent la ce se intampla. Concentrarea asupra jocului a fost intrerupta de un pocnet de arac in capul tipului care a cazut jos cat era de mare. Ceilalti raman cu gurile cascate iar eu arunc aracul si o rup la fuga crezand ca respectivul vine dupa mine. Nu a fost sa fie, era KO si nu mai stia cum il cheama. Am fugit atat de repede incat ajuns la poarta casei nu am mai deschis-o, ci am sarit direct peste ea precum un cascador profesionist. Si acum, peste ani si ani de zile, ne amuzam teribil amandoi de faza respectiva. Suntem prieteni buni si vom ramane asa cate zile o sa avem. M-am enervat dar a trecut. Ma enervez, dar imi trece.

Reactionez mult mai usor la bine. Imi place mai mult sa daruiesc, poate mai mult decat sa primesc. Langa patiseria din coltul strazii stau doi batrani. O femeie si un barbat. Ea, are probleme cu vederea. Singurele momente cand mai stau la coada la patiseria respectiva este sa le iau cate ceva de mancare. Cand le daruiesc nu o fac pentru mine, ma gandesc la cei ai mei trecuti in alta lume. Prieteni, rude, cunoscuti. Le daruiesc pentru ca stiu ca nu au ce pune pe masa. Pentru ca ma uit la portofelul meu ca este gros, in timp ce al lor nici macar nu exista. O fac pentru ca ceva din mine ma indeamna sa o fac. Nu visez la aripi de inger dincolo. Daca le voi merita le voi primi daca nu, nu. Nu este in masura ca eu sa decid si ar fi cel mai ipocrit lucru care l-as putea face.

Conform tot lui Steinhardt, anulezi starea de facere a binelui, daca o constientizezi prea mult si mai ales daca o faci cu un scop. Eu as zice sa faci asta intr-o stare precum cea in care respiri, natural. Nu ca si cum daca nu ai face-o, ai muri sufocat. As putea scrie foarte mult, dar concluzia este, cum sa nu dau un bob de grau, cand eu am o sacosa ? Nu de putine ori as putea sa jur ca de fiecare data am primit inapoi triplu.

Cateva intamplari din ultima luna.

Intru intr-o cofetarie, un loc destul de rar pentru mine, cumparam pentru cineva acele lumanari in forma de cifre. Un amarat privea la vitrina. Ti-e foame omule ? Mi-e foame taica. Alege-ti o prajitura si un suc. Ia loc la masa. Pofta buna. Ma intreb oare un patron, care detine mii de prajituri in vitrina, chiar nu se poate priva de 50-100 ? Macar din cand in cand. Trist.

Intru intr-un magazin micut, la tara. Dupa mine doi copii trimisi de parinti cu cine stie ce lista mica. Mai, nu vreti un croissant ? Rusinosi isi plimba privirea cand jos cand la mine si nu stiu cum sa reactioneze. Tanti, dati-le doua croissante si doua sticle de suc. Femeia se intinde catre doua sticle mici. Nu, nu din acelea, din alea mai mari. Le primesc cu mainile lor mici si imi multumesc scolareste. Sa cresteti mari. Ma simt ca un batranel cand spun asta. Mie nu mi-a cumparat nici un strain nimic cand eram mic. Nici nu simteam nevoia sau sufar acum de asta. Dar poate ei cand vor creste mari vor repeta gestul cu gandul la mine.

Veneam de la o petrecere zilele trecute, pe la 12 noaptea la Universitate un tip la vreo 18-20 de ani ma saluta, se prezinta si imi spune ca vrea daca se poate 1-2 RON "ca sa mai bea ceva". Macar tipul este sincer, apreciez. Nu consum alcool, nu imi place. Beau bere destul de rar. Ia omule 5 RON ca de 1-2 nu cred ca ai ce bea. Este decizia fiecaruia ce face. Bunicului meu ii placea berea si ma ruga haios pe furis cand mai veneam pe la el, sa ii mai iau si lui una pe ascuns de ochii de gardian ai bunicii. In seara aia, stiu ca a baut si el una acolo unde este acum.

Nu am mai mers cu tramvaiul de aproape 1 an cred. Am luat loc si ascultam muzica ganditor. Statiile treceau una dupa alta si tot felul de indivizi urcau si coborau. La un moment dat urca un batran. Mergea cu greu intr-un baston si avea probleme la ochi ce parea ca nu prea ii mai transmit semnale clare. I-am dat cativa banuti. Nu este treaba mea ce face cu ei, nu i-am dat lui. I-am dat Lui. Peste alte cateva statii urca un individ mic de inaltime, brunet cu hainele usor murdare. Vindea sosete. 1 RON bucata. Dupa cateva ture prin tramvai se opreste la cateva scaune de mine, aseaza geanta mare jos si scoate o bucata de paine. Musca din ea cu pofta. Nu fura, nu minte, nu cere. Vinde soseste. Ii fac semn. Vine la mine. Ce vinzi omule acolo ? Sosete. Cat vrei pe o pereche ? 1 RON. Uite cum facem, eu iti dau 5 RON pe o pereche. Ochii omului se deschid atent, nu prea pricepe. Nu stie ce sa faca. I-a timid cei 5 RON si vrea sa imi dea o pereche de sosete. Nu am nevoie, multumesc. Dar te rog ceva, daca vrei faci daca nu nu, este alegerea ta. Da perechea asta unuia mai amarat decat tine. Am vazut o femeie in spate pare amarata, ii dau ei. Nu stiu omule, dai cui vrei tu eu doar te-am rugat daca vrei sa faci ceva pentru mine. Mi-a multumit si a plecat in spatele tramvaiului.

Nu stiu ce a facut, nu este treaba mea sa il urmaresc.

Nu eu urmaresc.

Nu i-am dat lui banii.

Perechea de sosete o poarta El.

Aceste fapte fiind prezentate pot fi ignorate. Dar eu aleg asta in speranta ca trezesc acest tip de actiuni in alti oameni. Nu incurajez cersetoria, nu dau bani aurolacilor. Iti poti da seama usor cine te minte cand iti cere ceva. Sunt copii sau sunt batrani. Poti aduce un zambet. Daca tu ai mai mult, de ce sa nu dai foarte putin si altcuiva. Nu sunt un sfant cum nici nu ma pot considera un model. Esti liber sa faci ce vrei dar este mai placut sa faci un bine. Daca daruiesti o farfurie de mancare unui om flamand, nu il incurajezi neaparat sa mai ceara si alta. Va cere daca alte optiuni nu are, dar la fel de liber esti sa alegi sa nu ii dai.

Daca el te pacaleste, tu nu esti un prost ... ci el este unul, pacalit de viata.