Foamea din interior

Foamea este senzatia experimentata de o persoana ce simte nevoia de hrana. Cea mai simpla definitie.

Dupa o scurta privire aruncata in farfuriile celor din jurul meu remarc ca pentru alura mea, chiar sunt un consumator de talie "medie" si cand spun asta compar raportul dintre portiile celor din jurul meu plus indicele de masa corporala al persoanelor in discutie, cu raportul meu.

Nu pot sa nu cred in continuare ca tendinta omului modern vizeaza consumul excesiv, ca sa citez o mica parte dintr-un spot ce ne gadila ecranele televizoarelor in pauzele pentru reclame. Nu stiu in continuare cat poate fi suficient dar realizez ca adevarul este undeva acolo.. intre creier si stomac.

In ziarele zilelor trecute citesc povestea tragica a unui individ care dupa ce a suferit o operatie de bypass la stomac in urma caruia i s-a redus o cantitate considerabila din intesin cu scopul de a reduce astfel consumul excesiv de hrana, moare consumand un pepene intreg. Acum, daca s-a eliminat asa zisa cauza, nu era un motiv intemeiat ca totul sa ramana un happy end ?

La un pas de ... mai mult

Si aici probabil ca putem constata ca una din sursele principale ale starii de foame, nu vine neaparat din stomac. Avem asadar si o sursa de infometare psihologica. O problema de comunicare intre creier si stomac ne lasa uneori intr-o stare de flamanzire si ca orice problema ce tine de haos, trebuie instaurata treptat pe cat posibil, ordinea si disciplina.

Instalarea unui agent de politie

In urma unor studii efectuate s-a constatat ca starea de foame se instaleaza si ca urmare a unor contacte efectuate cu ajutorul simturilor, vedere, miros si sunet. Nu doar atat, se pare ca persoanele obeze sunt mai sensibile la aceste stimulente decat celelalte persoane atingand astfel mai usor senzatia de foame.

Se stie la fel de bine si ca organismul uman se adapteaza la orice conditii este supus, dar mai ales la cele care psihologic ne ofera senzatia de bine, sau ca sa ramanem in zona subiectului, de saturatie. Devine astfel relativ usor sa ne obisnuim cu portii din ce in ce mai mari.

In functie de tipul morfologic al fiecarui individ efectele sunt diverse aproape de la caz la caz. Avem clasicul "slab" care precum un sac fara fund, indeasa mereu cantitati mari de hrana fara vreun efect sesizabil asupra greutatii corporale. Tipul mediu, care se ingrasa repede si slabeste la fel de usor, considerat de ceilalti drept un "lucky one" si desigur, supraponderatul care nu mai necesita nici o descriere.

Asta nu este o condamnare a celor care iubesc sa manance sau un indemn la infometare, ci doar o mica constatare ca in cele din urma avem nevoie de mai putina hrana decat consideram necesar. Corpul foloseste atat cat primeste si urmeaza sa ceara atat cat a fost obisnuit sa primeasca. Surplusul este eliminat sau depus sub forma de grasime. Este de atat de simplu.

Cantitatile de hrana se pot regla in functie de regimul de viata al fiecaruia. Un sedentar nu poate urma acelasi tip de alimentatie ca un sportiv de performanta si invers, asa cum sunt indivizi care traiesc cu mai multe mese mici/mari pe zi sau doar una/doua mese moderate/consistente.

Am constat pe parcurs ca cel putin in cazul meu, nu poti sa slabesti (sau sa dobandesti acel aspect de "fit") fara o usoara stare de foame si cu un procent foarte atent stabilit, sub media de necesar zilnic. Infometarea nu este o solutie la fel cum nici un program cardio barbar nu este, mai devreme sau mai tarziu urmeaza un colaps.

Un esec resimtit fizic este o greseala de informare respectiv abordare, pe cand un esec impus ca urmare a unor trisari, este un esec psihologic si tine de cotul alte abordari. Toti detinem puterea sa o facem, intr-un mod sau altul. Totul se rezuma la echilibru, organismul trebuie sa primeasca la fel de bine cum trebuie sa fie si restrictionat la anumite intervale.

In cele din urma in jocul asta totul se rezuma la a fi in forma, zambind.

Schimbari ale formelor

Au trecut ani de antrenamente prin care am abordat numeroase tehnici, mi-am stabilit diferite obiective si am incercat sa-mi sculptez propria bucata de lemn folosind la anumite intervale de timp, alte si alte instrumente.

Este un proces natural uman prin care inceputurile unei actiuni sunt intotdeauna mai puternice, omul tinzand aproape involuntar sa depuna mai mult efort in punctul A, dispunand de mai multa energie, care apoi eliberata treptat la punctul B duce la reducerea intensitatii efortului, urmata de atingerea obiectivului in punctul C. Aici se declanseaza o reactie prin care omul incepe sa caute raspunsuri la problema obtinerii unor rezultate cat mai bune/indelungate prin depunerea a pe cat posibil de putin efort. Poate ca este tocmai o cale naturala evolutionista prin care ne dorim atingerea unor stadii fizice si psihice cu efort mai scazut fizic si ridicat intelectual.

Un obicei apreciat la om. Gandirea.

Obiectivul. Cum fiecare calatorie incepe cu un pas, mi-am montat un obiectiv si am inceput sa il urmaresc. Una dintre principalele erori umane este alocarea unei doze prea mari de concentrare si efort pe obiectivul final, ratand o distribuire egala si catre parcurgerea spre acest obiectiv. Drumul catre poiana din padure, varful unui munte sau scaderea a 5 kg din greutate trebuie sa fie o experienta in primul rand placuta si de ce nu, distractiva. Experientele dure te calesc, dar repetate lasa doar un gust amar, indiferent de rezultate, o cale ce nu aduce satisfactie si buna dispozitie pe termen lung, esueaza. In cele din urma la baza unei vieti sanatoase sta in primul rand fericirea, restul sunt doar caramizi ce-i intaresc fundatia.

Lansarea sagetii este la fel de importanta precum atingerea tintei

Alimentatia. Element vital. Am ajuns de la sase mese pe zi si tot felul de suplimente la doua-trei mese pe zi. Pe masura ce obiectivul meu s-a maturizat am realizat mult mai bine ce pot dar mai ales ce vreau. Asocierea unui fizic lucrat cu cantitati mari de alimente este corecta, insa odata cu trecerea timpului am realizat ca nu doream de fapt sa obtin un corp de culturist ci mai degraba, unul de atlet. Am devenit treptat din ce in ce mai atras de dieta omului primitiv de ale carei beneficii am inceput sa ma bucur din ce in ce mai mult. Teoria spune ca omul primitiv a trait sute de mii de ani cu alimente de origine animala, facand eforturi scurte si sustinute. Pe scurt, carne, oua, legume si fructe. Fara alimente din categoria cerealelor cum ar fi faina, malai, cartofi, orez, fasole, etc pe care omul le-a introdus relativ tarziu in alimentatia sa si cu consecinte nefavorabile (atentie, nu neaparat negative) asupra corpului uman. In anumite zile experimentez un asa zis "post" de genul unei singure mese pe zi.

Piramida alimentatiei paleolitice

Natura. Majoritatea oamenilor moderni adora natura. Este locul in care se relaxeaza si uita de grijile cotidiene. Natura relaxeaza centrii nervosi si activitatea creierul diminuand efectele stresului, poate cel mai mare dusman actual al omului. Aerul curat, peisajul verde si plimbarile in natura sunt un izvor de sanatate si buna dispozitie din acest motiv incerc pe cat posibil sa stau "afara" si sfarsiturile de saptamana ma gasesc in general in afara ariilor urbane. Traseele montane sunt de departe unul dintre exercitiile mele favorite (daca le pot numi asa) in natura. Ai nevoie de un rucsac, alimente de baza, apa, o pereche de bocanci si o pelerina de ploaie.

Plimbare. Pauza. Plimbare.

Odihna. Un alt element vital. Omul modern si-a denaturat somnul. Fie ca se culca tarziu, nu doarme suficiente ore sau din cauza stresului, are parte de un somn neodihnitor, toate conduc la o stare de oboseala fizica si psihica, nervozitate si agitatie. Exercitiile fizice consuma rezervele organismului si din acest motiv este necesar sa dormim corect. De asemenea, prin exercitii si plimbari in natura se imbunatateste si "accesul" la somn. Nu este de mirare ca dupa 10-12 ore la birou urmate de noi sedinte de sedentarism, un subiect fie nu are parte de un somn mediu de 8 ore, fie starile cu impact negativ asupra organismului continua sa apara indiferent de durata somnului. Acest fenomen l-am observat la multi prieteni care desi dorm mai mult decat media normala, au constant stari de oboseala si le lipseste acea stare de buna dispozitie. Nici nu poate fi altfel cand organismul este privat de miscare, aer curat si alimentatie.

Antrenamentul. Imi place sa merg la sala de antrenament, dar la fel de mult sa ma antrenez in aer liber si sa alerg. Antrenamentele pentru ridicarea greutatilor dureaza 40-50 minute maxim. O greseala des intalnita in special in randul incepatorilor este durata sedintelor care uneori ajung si la 120 minute. Absurd! O sedinta mai lunga de timp nu va aduce rezultate mai mari, din contra. Ma axez pe exercitii de baza si in general pe gantere si bari olimpice, nu am fost niciodata omul "aparatelor" intrucat nu consider ca este corect sa imi supun corpul unor unghiuri impuse de aparate, cu gantere si barile olimpice este exact invers, fiecare om are un schelet si tesuturi ce il invelesc, asezate in moduri aproape unice. Nu ma ghidez atat de mult dupa un program, decat poate pentru stabilirea grupelor musculare ce se lucreaza in ziua respectiva. Trebuie sa simti mintea si muschiul, nu poti face o serie de x repetari doar pentru ca este trecuta pe o hartie. Antrenamentul categoric trebuie ajustat in functie de starea fizica din momentul respectiv.

Cucereste si comanda

Alergari. Dupa kilometri intregi alergati intr-o sedinta am realizat nu numai ca ma simteam slabit si epuizat dar apareau si forme de durere in zona genunchilor sau la nivel muscular. Dupa ceva studiu pe internet am descoperit metoda sprint-urilor si teoriile ce stau la baza acestora. Fiind un fan al paleoliticului am fost atras de studiile conform carora omul s-a dezvoltat pentru alergari de viteza, nicidecum pentru maratonuri de kilometri intregi. Mi-am format astfel un atrenament in natura ce consta intr-un exercitiu de viteza, scurt si intens urmat de pauza si apoi reluat de cateva ori, ce ajunge undeva la 15-20 minute. Pe langa faptul ca simt stimularea musculara si pomparea sangelui mult mai bine decat dupa jogging rezervele de energie fie raman in continuare la nivele optime, fie se refac mult mai rapid.

Optimismul. Atragi ceea ce emiti. Se stie. Au spus-o si altii o voi repeta si eu. Iti poti schimba stilul de viata si te poti bucura de efectele acestuia. Poti face suficienta miscare si nici nu trebuie sa te infometezi. Multi oameni isi pierd timpul in diete stupide cu apa si lamaie, salate, ciorbe de varza, paine sau mai cine stie ce tampenii. Se poate manca bine si sa poate obtine un corp armonios, nu exista scurtaturi si nici produse minune. Totul este in tine si in mediul din jurul tau. O abordare gresita transforma totul intr-o experienta neplacuta, dispare incredere si realizezi ca chestia asta nu va rezista, deci ce rost are sa incerci in viata sa pui bucati de piatra pe un acoperis subred care mai devreme sau mai tarziu se va prabusi in capul tau?

Intoarcere la inceputul drumului

"Oamenii au trait in natura 5 milioane de ani. Am fost facuti sa ne potrivim unui mediu natural. Deci ne simtim stresati intr-o zona urbana. Cand ne expunem naturii, corpurile noastre se intorc inapoi la cum ar trebui sa fie." Profesor Doctor Yoshifumi Miyazaki - initiatorul studiilor legate de efectul benefic al padurilor asupra corpului uman.

Sunt un reprezentant al celui mai evoluat mamifer dar cu siguranta poate singurul dintre cele care populeaza planeta, ce a preferat sa se refugieze din cadrul lui natural in care si-a parcurs pasii evolutiei, alegand sa convietuiasca in spatii inchise, slab aerisite si dezvoltate artificial, intr-un decor gri metalizat in care natura devine o povara de pe urma careia indivizi specializati ai primariei, trebuie sa curete in fiecare zori de zi.

Metropolis. Viziunea unei custi umane futuristice. Since 1927.

Imbunatatirile aduse propriei existente au usurat traiul omului modern, prin crearea de noi forme si sisteme ce au impins limitele in domenii cum sunt stiinta, ingineria, tehnologia si medicina. Nu fara un revers al medaliei, caci indepartarea de originile mediului au atras omului modern consecinte noi. Acesta a devenit mai lent, moale, sensibil, supraponderat si l-au expus unor noi consecinte psihologice puternice, factori pentru care omul incearca intr-un mod neobisnuit de stangaci sa faca progrese. In consecinta acesta a fost nevoit, ca de fiecare data cand metodele stiintei moderne au dat gres, sa se intoarca la radacinile creatiei sale in incearcarea de a dezgropa leacuri verzi demult uitate, eficiente si totusi inexplicabil de simple.

Consecinte. Dezvoltarea inteligentei versus restrangerea mediului natural.

O sa vedem ca in cazul de fata, este absurd sa incerci a cauta un remediu in mediul care l-a provocat si ca urmare trebuie sa identifici sursa, ca apoi sa ii poti descoperii opusul. Este un joc simplu universal precum binele contra raului, intunericul contra lumina sau mai nou, paduri contra blocuri. Paradoxal cum odata cu dezvoltarea excelenta a unor aptitudini, omul a reusit sa isi inhibe exact instinctele care i-au stat la baza propriei sale evolutii. Asa ca in timp ce unele insusiri invaluie omul intr-o naivitate a supravietuirii, cele de baza sunt sufocate, inhibate, precum un pumn de seminte ce sunt private de apa. Interesant insa ca aceste seminte nu dispar, ele sunt atat de puternic amprentate in ADN-ul nostru, incat poate ca vor fi necesari secole intregi pentru a putea fi starpite.

Voi incepe cu un exemplu fictiv, la indemana oricui. In 1903 Jack London publica nuvela Chemarea strabunilor in care personajul principal, cainele domesticit (Buck) ajunge de la ferma linistita de campie a stapanului sau, intr-o aventura ce-l poarta in hamurile unei sanii in goana dupa aur a inceputului de secol 19 si in cele din urma in padurile salbatice ale tinerei Americi. Pe parcursul calatoriei, privat de traiul linistit si indestulator asigurat de fostul stapan, Buck incepe sa-si descopere instinctele amutite de lumea civilizata, dezvoltandu-se intr-un exceptional caine de tractiune, al carui inteligenta renaste odata cu instinctele de supravietuire in natura ce incepe sa o redescopere precum un decor vizitat parca intr-o viata anterioara.

O chemare careia prea putini semeni ii raspund

Un secol mai tarziu de la aparitie, cand omul modern se regaseste la fel de preocupat de goana dupa alte tipuri de material, efectele nocive ale noului sistem se fac simtite la fel de puternic precum viata intr-o jungla primitiva. Pradatorii au alte forme, iar victimele cad sub coltii unor noi tipuri de violenta cum sunt stresul, agitatia, nervozitatea, depresia, oboseala psihica sau supraponderabilitatea. Toate din cauza aerului, apei si a hranei de slaba calitate, invaluite in lipsa de miscare si comoditate.

Omul orasului se declara totusi incantat de efectele naturii pe care o viziteaza doar cu anumite ocazii si sarbatori, incununate negresit de cantitati mari de carne fripta si alcool. Din nou, omul se impotmoleste inexplicabil sau de ce nu, constatata fiind inteligenta lui ridicata, voluntar. Culege astfel doar o mica parte din efectele benefice ale plimbatului in natura verde si pietre, insa mesele copioase de la baza lor, sunt acaparate substantial pentru ca odata intors in cusca lui de ciment, sa se supuna acelorasi factori moderni de distrugere cerebrala ce il imping puternic in natura din sanul careia de fapt provine. Pentru ca din nou, sa se impotmoleasca voluntar intr-un cerc vicios.

Omul iubeste cercul. Este mai usor sa ai slabiciuni decat sa lupti cu ele ?

Un grup de cercetatori japonezi pornesc cateva studii pe un grup de aproximativ 260 de persoane, timp de doi ani, in 24 de locatii diferite. Subiectii au parcurs diferite trasee, de la cateva ore pana la cateva nopti petrecute in natura. In urma studiului s-a constatat ca in urma expunerii la mediul natural, subiectii prezentau nivele medii ale cortisolului reduse. Cortisolul este un hormon corticosteroid produs de cortexul glandele suprarenale, foarte sensibil in mediul modern in care omul se expune zilnic, fiind responsabil de aparitia starilor de stres, depresie, boala, febra, trauma, frica, etc. Aceasta terapie naturala pare sa confirme inca odata beneficiile mediului natural asupra omului, caruia ii declanseaza o stare de liniste si calm, dovada ca acesti subiecti aveau nivele de stres mai reduse cu pana la 13,4% fata de subiecti din mediul urban.

Autorul, intr-una dintre multele "bai de padure".

Unul dintre factorii pozitivi declansati de catre organism in urma plimbarilor in natura, este proprietatea unei celule de a se transforma in ceea ce termenii stiintifici numesc "ucigasul natural". Sub acest efect, in general celulele albe (NK cells) care reprezinta prima linie de aparare a sistemului imunitar, ataca fara nici un fel de stimul medicamentos celulele vitrege ce apar in organism, cum ar fi: virusii, bacteriile si tumorile. Dezvoltarea terapiei in padure a dus la putin timp inclusiv la recunoasterea unor trasee turistice, drept purtatoare de efecte benefice in acest scop, ajungandu-se chiar ca unele companii sa organizeze astfel de plimbari pentru angajati. Rezultatele testelor.

Aroma padurilor sau fitonicidul, este o substanta imprastiata de copaci, ce permite oprirea dezvoltarii germenilor patogeni, scade nivelul tensiunii arteriale si conform unor studii psihologice recente care arata ca omul "simte" culorile, la fel se intampla si datorita impactului culorilor verzi ce de asemenea reduc nivelul de stres. Aceasta "aroma" are un puternic efect legat de intarirea imunitatii. Poate si din acest motiv omul incearca sa aduca in mediul sau urban plante si decoruri verzi pe strezi, in case sau la locurile de munca. De asemenea, padurea este generatoare de sunete 1/f cunoscut si ca "sunetul roz" care spre deosebire de celelalte sunete, relaxeaza persoana receptoare strecurandu-se la nivel subconstient. Din categoria surselor de sunete roz mai fac parte spre exemplu, valurile marii.

O vedere imbunatatita, un simt mai puternic, o aroma mai gustoasa, energie, vitalitate si liniste interioara. Toate intr-o padure. Recunosti ?

Calea catre mai multe tipuri de vindecare.

Daca suntem atenti, realizam stransa legatura intre organismele noastre si natura. Efectele pozitive ce apar intr-un mod natural si simplu. Consecintele sunt vitale, omul trebuie sa raspunda chemarii.

Printre alte surse: Japan Times Online, Sun Chlorella, Mark Sisson, Sfat Medical.

Condamnarea

Care este diferenta intre alegerile libere si cele pe care suntem fortati de anumite imprejurari sa le luam ? Cat de mica este distanta dintre a face mereu acelasi lucru din pasiune, si a te condamna sa il faci ? Privind acum in urma realizez ca viata poate fi formata din secvente noi intr-un numar redus si secvente relativ identice. Acestea formeaza un lant pe care toti il tragem dupa noi. Crestinii folosesc crucea dar eu sunt un crestin care si-a permis prin umila lui imaginatie sa dea un strat nou de culori vechiului tablou.

O metafora pentru viata mea. Zale vechi si noi.

Este foarte usor sa nu trebuiasca sa iei decizii dar risti sa realizezi intr-o zi ca esti in mocirla pana la genunchi pentru ca nu ai avut parte de ele, si este tare greu sa iei o decizie buna. Sunt indivizi care se gandesc la ei cand iau o decizie, si sunt indivizi care se gandesc la cei de langa ei. Unele alegeri se sting la putin timp dupa (unde ma duc in vacanta, ce fel de mancare aleg, ce film vad, ce tricou imi cumpar, etc) ruginesc si se desprind din lant dar avem si decizii care se vor ancora in zale (vreau sa fiu campion, vreau sa fiu olimpic la matematica, vreau sa fac un copil, vreau sa dau la facultatea de medicina, etc) facand lantul din ce in ce mai greu de tras.

Ce nu te ucide te face mai puternic. Cinstit. Fiecare zala bine determinata te dezvolta intr-un individ mai cizelat, mai pregatit, calit. Ca sa poti ajunge undeva iti trebuie un plan si planurile atrag multe decizii. Nu poti face umbra pamantului daca nu te intrebi serios la un moment dat care este planul tau. Nu poti ajunge undeva fara un plan. O insula pustie este un destin si fiecare individ aterizeaza pe una. Prezenta omului pe aceasta insula este dovada ca omul este responsabil de propriul destin.

Omul si insula pustie

Sunt oameni care se nasc cu un plan si au dintr-o conditie frageda puterea de a stapani decizia respectiva, la fel cum alti oameni o descopera pe parcurs dar la fel de bine ca si cei care nu reusesc sa o identifice, blestemand insula pe care au fost aruncati.

De cand ma stiu creierul meu a fost parca o cada plina cu apa alimentata de un robinet deschis la maxim, caci la anumite intervale de timp se revarsa si pe langa seturile de idei ca plutesc in minte se adauga altele noi. Un profesor din facultate mi-a spus ca ar trebui sa ma fac avocat sau om politic si in cercurile mele de prieteni, inca din copilarie, eram baiatul cu imaginatia. Ciudat parca modul cum, de cele mai multe ori cand abordam o anumita idee, cei din jurul meu se grabeau sa o innabuseasca pesimist, ca sa fie in cele din urma atrasi de ea cand vedeau pe pielea mea cum/ca functioneaza. Chestia asta s-a repetat de atatea ori, inca se mai repeta si imi doresc sa se repete in continuare.

"Calamitatea al carei calm te impiedica sa-i vezi gravitatea." Alexei Ignasov.

In viata, daca crezi cu tarie in ideile tale curand multi te vor urma. Oameni care se tem sa ia decizii, oameni slabi care au nevoie de lideri. Se formeaza un tu, ca lider. Optmismul atrage pesimism asa cum binele atrage raul. Daca intelegi lucrul asta realizezi ca in univers totul se rezuma la echilibru si ca orice incercare de balansare in exces catre unele dintre directiile date, plus respectiv minus, se soldeaza cu consecinte.

Personal, am fost mereu un optimist inconjurat de "Nu" si daca stau sa ma gandesc asta nu ma descurajeaza deloc, din contra, pentru ca stiu ca pot realiza orice imi doresc cu adevarat si nu se compara nimic cu gustul licorii din cupa victoriei, pe care iti este imposibil sa o imparti cu altcineva.

Acum trebuie sa ma scuzati, am un lant de tras dupa mine.