luni, 17 martie 2008

De ce ...


... un blog ?

Pentru ca ... poti ajunge mai usor la mine, imi poti citi gandurile fara sa intram in contact. Sincer cu unii dintre voi as refuza sa intru vreodata, de aceea de la inceput iti spun ca pana la proba contrarie ... eu nu am nevoie de tine!
Probabil iti place sa navighezi internetul mai mult decat trebuie si asta a inceput sa iti afecteze serios modul de viata. Nu-i asa ca te-ai ingrashat in ultima perioada si ai putin probleme cu vederea?
Fa un dush si uita-te in oglinda de la baie ... da ... arati ca naiba!
Pentru ca ... avem nevoie de un model de organizare si de aspiratia unui mod de viata ce aduce cu traiul intr-o cazarma mentala, tineti minte acest cuvant (mental) pentru ca aici va fi locul de desfasurare al conflictului.
Daca tu crezi ca viata nu este o lupta esti probabil o alta leguma multumita de gustul mucegaiului societatii ce incepe a se forma pe spatele ei.
Da, luptam pentru o pozitie mai buna in societate, da, lovim in toate partile cand vrem sa obtinem ceva, da, avem grija de corpurile noastre, da, avem grija de sanatatea noastra mentala, da, suntem soldati!
Tu ce esti ?
Definitia societatii: "totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice". In cazul nostru inlocuim sensul cuvantului "economic", si il asociem doar termenilor care sunt sau nu absolut necesari, sau daca sunt ... doar intr-o forma redusa.
Formam o societate caci suntem uniti de aceleasi principii, ducem un stil de viata sanatos, mancam corect, ne antrenam intens si suntem pregatiti psihologic sa nu clacam in fata provocarilor.
Pentru noi exista doar o directie ... inainte!
Daca tu crezi ca aici ai de a face cu vreo grupare extremista formata din indivizi inarmati sau ca suntem o alta secta ce astepta sosirea extraterestrilor, esti intr-un loc GRESIT!
Daca nu ai cateva minute pe saptamana sa citesti cateva randuri intoarce-te pe blog-ul amicilor tai, ale politicienilor sau le altor specimene care infecteaza internetul cu prostia lor, exprimand in pagini publice intamplari din mall, discutii cu vecinii sau alte aberatii.
Pentru ca ... te voi tortura psihologic pana cand nu vei mai avea nevoie de toate rahaturile comestibile din comert, pana cand nu iti va mai fi frica sa spui ce gandesti cu adevarat si nu te vei mai lasa calcat in picioare, pana cand nu vei inceta sa te porti ridicol, pana cand vei inceta sa pleci urechea la toti imbecilii care dau sfaturi dar ei nu au actionat in viata lor, pana cand vei pune mana pe un prosop si vei intra in prima sala sau in primul parc care iti iese in cale si pana cand te vei incarca pana la urma cu optimism testosteronic.

Pana cand ? ... Pana cand spun eu!

Niciun comentariu: