Prafuit de timpul petrecut aproape zilnic prin sala de antrenament si cu o usoara senzatie de sufocare intre cei 4 pereti ai acesteia, inghesuit intre aparate de tot soiul de indivizi care umplu sala pentru o scurta perioada, imi place ca uneori sa ma aerisesc printr-o sedinta de antrenament la liber in natura, intr-un refugiu de liniste si aer curat.
Este locul unde revin la anumite intervale de timp, mult mai constante in partile anului cand vremea iti permite, este curtea scolii. Dotata cu o pista de alergari, bara de tractiuni, paralele pentru flotari si exercitii pentru triceps, multa verdeata si ... cam atat.
Ce este destul de interesant este ca desi unele elemente sunt identice, decorul din jurul lor se modifica de fiecare data. Se intampla ca in timpul sedintelor de antrenamet, bancile aflate in apropierea "aparatelor" sa fie mereu populate, mai ales acum pe perioada verii. Am avut astfel "colegi de antrenament" de la cupluri de indragostiti, indivizi cu sticle de bere si pungi de seminte la picior pana la puradei ce mi se agatzau de picioare spre disperarea tinerilor parinti, cand incercau sa alerge catre groapa cu nisip din apropiere.
Intr-un anumit fel poti spune ca pentru o scurta perioada de timp, impartind acelasi spatiu, devenim colegi. De cele mai multe ori aceste relatii colegiale se rezuma doar la o legatura de tipul "ei uitandu-se la mine". Este evident ca multora le este starnita curiozitatea dar refuza sa vina sa puna cateva intrebari sau eventual sa incerce si ei. Pe multi ii observ cu coada ochiului, dupa ce plec se apropie de locul unde m-am confruntat cu barile de fier. Se apropie incet, se uita la barile respective, incearca sa imite miscarile mele, reusesc doar cateva repetari chinuite, se lasa batuti, abandoneaza.
Nu cred ca eu cand am pus prima data mana pe bara de tractiuni am facut 4-5 serii de 12 repetari, sau flotari. Asadar insistati si aveti rabdare. I-am invatat pe o parte din cei care s-au apropiat suficient de mine cat sa avem un contact verbal sa incerce spre exemplu in cazul tractiunilor, sa le faca cu o pozitie a corpului fata de sol apropiata de pozitia initiala "in picioare". In acest fel furi o usoara portiune din distanta pe care trebuie sa iti tragi corpul, suficienta pentru inceput sa poti obisnui organismul treptat cu acest exercitiu, permitandu-ti in timp sa le executi corect. La fel si in cazul exercitiului de la paralele pentru triceps. Multi au primit un impuls pozitiv prin aceasta metoda avand o mica dovada ca dpdv practic, ar fi posibil si pentru ei sa le execute.
De obicei folosesc acest spatiu pentru a ma juca putin cu unele exercitii, pentru a mai iesi din rutina antrenamentelor sau ca punct de pornire pentru modificarea programului din sala, cu alte cuvinte pentru a-mi zapacii putin organismul. Nu stiu niciodata exact ce o sa fac cand pun piciorul acolo, las mintea sa imi dicteze asta, ascultand organismul. Daca simt nevoia sa atac o anumita grupa incerc sa improvizez pe baza exercitiilor clasice sau de prin tot felul de combinatii gasite pe internet.
Intotdeauna am simtit o senzatie diferita dupa antrenamentul din curtea scolii fata de cel din sala, astfel am considerat ca le pot combina pana la urma, desi teoretic aceleasi exercitii le poti face si in sala, cred ca rezultatul provine mai mult si de la nivel mental, antrenamentul in natura fiind parca mult mai bine primit de organism.
Poate din cauza ca in dormitorul meu precum si la birou peretii albi ma inchid intr-o senzatie de ostatec ... si in sala la fel.
Melodia saptamanii: SDST-Rafale Verbale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu