Timpul isi reia procesele sale calendaristice clasice, noi insa le impingem in continuare la extrem pe ale noastre.
Am lasat in urma inca un an impreuna cu ale sale parti negative si am ales sa port in continuare doar experientele sale placute si mai ales lucrurile invatate pe parcursul acestuia. Trecerea timpului trebuie sa lase in urma semne ale unei imbogatirii spirituale sesizabile si pentru a putea sa las aceste semne in urma mea, incerc constant sa adaug stiinta si putere in nucleurile fiintei mele.
A fost un an greu, poate mai greu decat cel dinaintea lui si totusi mai usor decat cel ce va urma. Dar daca ar fi sa trasez o evolutie grafica, pot spune ca reusesc sa evoluez constant ascendent. Teoretic cred ca inceputul unui drum, poate fi uneori mai usor decat traseul acestuia, dupa modelul calatoriilor reale iar cei ce au atins obiective pe jos, cu rucsaci in spate sau in sali cu ganterele in maini cred ca inteleg mai bine ceea ce vreau sa spun.
Cred ca unul dintre principalele mele obiective este controlul asupra fiintei, respectiv consecintele trecerii mele prin etapele vietii. Este atat de greu sa construiesti ceva si totusi atat de usor sa il distrugi. Unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii antice, spunea ca nu avem nici un control asupra noastra, cum altfel putem explica prezenta raului in aceasta lume atata timp cat suntem constienti de efectele lui ?
Este necesar ca indivizii sa aiba scopuri la care sa tinda sau macar sa faca tot posibilul pentru atingerea acestora si personal cred ca este mai bine sa pierzi incercand decat sa stai deoparte. Si totusi sunt atatia fricosi printre noi, ii vad pe strada, in locuri publice, pe unii chiar ii si cunosc.
Scopul te mobilizeaza, te poate motiva, pentru ca insasi viata este un scop ci nu doar un fenomen ce il cuprinde. Scopul indivizilor inca din cele mai vechi timpuri este evolutie in formele ei infinite, daca te uiti in jurul tau poti asista la consecintele acesteia, pana si corpul nostru se adapteaza acestui proces universal.
Daca viata ta este doar o linie orizontala constanta, este clar ca nu ai un scop anume iar liniile orizontale nu pot duce decat sub nivelul zero, insa liniile ascendente duc doar catre nivele inferioare pozitiei acesteia, urmand desigur clasicele cicluri ale vietii. Daca vrei sa vezi o imagine naturala a vietii aseaza-te la baza unui munte. Incepe usor inclinat si placut insa pe masura ce il parcurgi devine mai dificil de parcurs, poti sa te ratacesti sau chiar sa simti nevoia sa te intorci inapoi. Secretul depasirii unui munte mare este sa fi avut rabdarea si indemanarea in trecut, sa treci si peste altele mai mici.
Toti avem munti in fata noastra, dar majoritatea aleg sa treaca prin el, printr-un tunel plat in care esti inconjurat doar de peretii acestuia, ce te priveaza de privelistile superbe pe care le poti obtine daca alegi sa il parcurgi pe deasupra lui. Cunosteti deja probabil faptul ca nu este nici o satisfactie mai mare decat cea urmata de atingerea unui obiectiv sub orice forma a acestuia si ca orice trisare reduce procentual din aroma bucuriei de dupa.
Traim vremuri grele, cel putin asa ne zic ei, nu ca am fi dus noi o viata usoara pana acum. Noi, indiferent de situatie trebuie sa fim dispusi sa atingem nivele superioare. De ce sa ma infund intr-o canapea la televizor, admirand succesul unora, pe plan social sau sportiv, cand pot fi eu propriul meu succes ? Oare cati dintre cei care nu rateaza un program sportiv la tv au practicat vreun sport, in orice forma a sa, in ultimele luni?
Poate fi marcarea unui punct de catre sportivul tau favorit mai consistenta pentru tine decat marcarea unui punct, chiar de catre tine?
Diversifica-ti viata, antrenamentele, alimentatia, fii deschis catre experiente noi, gandeste pozitiv, fii optimist si nu uita si de bucuriile care apar pe drumul catre scopul tau. Nimic nu este intamplator, totul se intampla cu un motiv.
Idei de baza, simple, doar o parte din sfatul meu catre tine.
"Pe dinauntru trebuie sa ne inarmam cu credinta tare, iar pe dinafara sa nu uitam a purta zale" Stefan cel Mare-Fratii Jderi, Mihail Sadoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu