Imbratisand necunoscutul

Cea mai veche si puternica emotie a omenirii este frica, si cel mai vechi si puternic tip de frica este frica de necunoscut - H. P. Lovecraft

Simt zorii unei dimineti senine ce imi vestesc inceputul de zi. Stiu ce am de facut pentru ca urmez zilnic aproape acelasi program. Rutina, ceva ce viata iti ofera fara sa apuci a mai pune intrebari.

Accepti asta sau te ratacesti usor pentru ca unii dintre noi invata sa isi aprecieze confortul doar dupa ce au suferit cateva socuri pasind in afara zonei personale de confort. Si totusi, daca vrei sa distrugi din cand in cand hartia aceia monotana despre "tu", acel orar pe care il stii deja pe dinafara, trebuie sa tatonezi patrunderea in necunoscut.

Stiu, necunoscutul.. este necunoscut.

Cine stie ce se poate ascunde dincolo de usa aceia ciudata? Si in lumea asta nebuna de afara, de ce ar vrea un om sa traga aer in piept si cu o usoara retinere sa impinga usa pasind dincolo?

Pentru ca genele din noi isi striga dreptul la evolutie, de cand lumea, si lumea este asa pentru ca unii temerari au pasit in necunoscut. Sigur, exista riscuri in aceste mari aventuri dar ghici ce, tocmai ti-ai asumat un risc coborand scarile in drum catre supermarket-ul de langa blocul tau. Suntem atat de legati de lucrurile simple, usoare, banale din viata noastra incat ajungem sa ignoram acea stare de frenezie care ne inconjoara uneori cand simtim ca vrem o schimbare. De ce am incetat sa ne mai punem intrebari? De ce nu mai suntem curiosi?

De ce?

Creativitatea este printre cele mai importante procese care se ascund in noi, sufocandu-ne creativitatea devenim limitati, simpli, familiari.. mediocrii.

Te provoc sa devii creativ. Sa provoci la randul tau necunoscutul. Depaseste-ti limitele. Treci aproape zilnic prin dreptul acelei bicilete expusa in vitrina, si te gandesti daca se merita efortul de a cumpara una, daca nu cumva este prea mult sa iesi din rutina asta care te-a sters de tot din peisaj. Stii ca esti viu? Stii ca fiintele vii se misca, se joaca, iubesc si danseaza?

Prin intunericul slab al orasului luminile salii de antrenament emana o culoare specifica, daca ai sa-ti faci candva curaj sa pasesti acolo ai sa descoperi oameni simpli, care au avut curajul "nebun" sa paseasca in necunoscut. Undeva intr-un studio din apropiere, cineva si-a luat inima in dinti si picteaza cu stangacie, reflectand la anii demult trecuti cand si-a dorit cu ardoare sa faca asta dar dintr-un motiv "necunoscut" a ezitat.. acum este fericit. Face asta deja dupa programul de la birou, si in pauzele lui, cand trage o gura de aer, isi plimba privirea pe cativa biciclisti care au plecat sa exploreze necunoscutul, orasul, natura din afara lui.

Suntem constienti ca ceea ce a functionat odata poate nu va mai functiona la fel, si da, poate suna ciudat dar asta este un lucru bun pentru ca ne incurajeaza sa facem lucrurile altfel. Incercam, reusim sau esuam, ne ridicam si mergem mai departe, altceva nu avem de facut si niciodata, niciodata nu a fost usor.