joi, 17 septembrie 2015
Zona de confort
Zona de confort este o glumă rasuflată pe care societatea asta plictisită ne-o spune de fiecare dată și pe acelasi ton rezonat in ecoul scării de bloc prin care iesim din adăpostul propriilor case. Si la reactia careia zambim, tamp, de fiecare dată.
Un mic zid invizibil ce ne inconjoară cu o presupusă protectie.. puternică, dar totuși in acelasi timp slabă, reală și de fapt cat se poate de.. falsă.
Oamenii blocati in zona de confort se simt in sigurantă dar fară să creadă prea mult in securitatea propriului perimtetru. Totuși, traiesc inconstient cu acea teama produsă de un eventual dezechilibru ce poate să apară - precum un microorganism nou intr-un mediu biologic consacrat care aduce cu el schimbări și ruperi de ritm. Pentru că cine altcineva ne protejează propriile emotii mai bine decat noi? Iar noi, dacă săpăm adanc in interior găsim comori stricate. Si acceptand că traiesti intr-o zonă de confort accepti automat și existenta unei zone de conflict, la doar cativa milimetrii de zidurile tale iar realist gandind, asta este oare dulcele cantec al unei liniști adevărate?
Zona de confort limitează, fiind doar un parculet mic și verde, cu două banci și un lac subtire ce abia poate tine pe suprafata lui cateva păsări călătoare rătăcite. De ce te-ai limita doar la atat cand simti ușoare frisoane ale plăcerii pe masură ce imagini ale unei naturi sălbatice se scurg prin propriile tale pupile - nu ti-ai dorit niciodată să experimentezi un.. safari? Ti-e teamă de transpiratie? De sacrificii? Nu iti face griji, dușul de cu seară le indepartează pe toate.
Ai observat că apa ce sfarșește in scurgerea toaletei din apartamentul tău este ciudat de curată? Pentru ce anume "te speli"? Unde iti este bruma de "sudoare"?
Există mai multe tipuri de tu iar cel ce face legea prin zona de confort este poate una dintre cele mai slabe versiuni ale tale, ai simtit vreodată cand cineva te-a deranjat intr-un anumit fel că ai fi avut puterea sa ii fi superior? Dar nu ai facut-o.. de ce? Pentru că nu ai vrut să deschizi portile și să eliberezi un altfel de tu, cel care are curajul să spună exact ce gandeste.
Oh, tu nici nu știi straine, dar traim intr-o junglă in care doar cei care nu numai ca ies din zonele proprii de confort dar iși și distrug toate acele ziduri din jurul lor, reușesc.
Fie că sunt antrenorii personali, profesori, traineri sau educatori, etc majoritatea sunt inarmati cu metode prin care caută distrugerea zonelor de confort, fizice, psihice sau intelectuale ale celor cu care intră in general in contact. De ce il uram pe cel mai exigent profesor? De ce uram urmatorul antrenament in care stiam ca partenerul este mult mai puternic și te va impinge dincolo de zona de confort? De ce ne temem de cei ce ni se par prea puternici pentru noi?
Si totusi, de ce te simti atat de bine la finalul calatoriei in afara unei astfel de zone, cand atingi canapeaua și scoti o gură de aer ce contine și pană la ultima faramitura de indoială din tine?
joi, 3 septembrie 2015
Fentez realitatea
Uneori pentru câteva clipe mă inchid intre patru pereți incercând să imprejmuiesc intr-un gard de plasă fictivă fiecare gând din viața reală ce incearcă să se strecoare către mine, pe sub ușa propriului meu dormitor.
Nu știu dacă voi afla vreodată cine sunt cu adevărat dar cu siguranță am să dau totul in drumul către cutia Pandorei, și dacă toți suntem construiți din vreun material deversat din universul ăsta infinit am să lupt pentru fiecare sac de ciment ce il voi sparge la temelia propriei fundații.
Cele mai multe corpuri puternice pot ascunde minți puternice, dedicație, vise..
Realitatea este dură dar este vie, reală. Poate cel mai bun film care se derulează sub privirile tale, intr-un cinematograf la care tu ai singurul bilet. Astea nu sunt efecte speciale, ăștia nu sunt actori, de fapt.. dacă stau bine și mă gândesc actorul meu preferat nu s-ar comporta niciodată cu mine la modul ăstora, de ce este natura umană in stare.
Alegi să stai deoparte pentru că la un moment tu ai rolul principal și ceilalti care stau pe scaunele lor in propriile cinematografe, fentând realitățile personale, vor fi cu ochii pe tine, mâncând floricele de porumb..
Totul stă in puterea de concentrare a fiecăruia dintre noi, cunoști sentimentul acela când ești atât de focusat că totul in jurul tău dispare? Uneori in sala de antrenament mă detașez atât de tare că abia mai pot auzi muzica de pe fundal, uneori.. uneori aleg să nu mai văd oamenii din jurul meu, sunt doar cifre, statistici, obiective, piese de șah sau.. desert.. uneori..
Ating butonul play, mă ridic și pun pe umăr geanta, sunt pregătit de propriul film, mă indrept către sală, luați loc și urmăriți-mă.. se inregistrează, sunt puternic..
vineri, 28 august 2015
Primul antrenament
La WorldClass..
Iată-mă stând față in față cu un colos masiv din oțel, piatră și geam. Mă opresc pentru câteva secunde, timpul se oprește și imi trec prin fata ochilor bucăți dintr-o foarte mica parte a tuturor antrenamentelor efectuate doar in ultimul an, la cel mai simplu calcul obtin lejer 150 de ședinte..
Si asta este oare a câta sală pe care o voi avea la activ? Nu contează.. bine ai venit acasă, aici am să locuiesc pentru urmatoarele 360 de zile.
Nu știu ce este la interior, sincer nici nu mă interesează, am să vin aici să imi supun corpul la același lung șir de socuri ca si pană acum, da-mi o sală si am să mă antrenez in ea, dă-mi o sală săracă și o să am un antrenament bogat. Da-mi WorldClass și voi avea un antrenament modern. Nu sunt pretențios cu mediul exterior - doar cu cel personal, intern și spun asta pentru că nu ii ințeleg pe cei care "vor să vadă sala inainte" sincer.. nici nu vreau sa pierd timpul acum, aici, cu ei.
Cu forțe proaspete, solid dezvoltate in concediul ce tocmai s-a terminat, mă las purtat de scara rulantă. Primele impresii: curățenie, dimensiune, dotări și aer curat, imi place hotelul ăsta, dați-mi o cameră cu priveliște la spatele și bicepșii mei vă rog. Pentru că astăzi vor primi cadou o stimulare dintr-un fier nou, virgin. Si că tot vorbim de hoteluri, vestiarele astea arată mai bine decât fosta mea cameră de la malul mării..
Mă schimb in hainele de luptă, să inceapă războiul dintre creier și organism.
Mă adaptez repede, cercetez terenul, descopăr, invăț, sunt din nou la inceput, am o nouă prietenă, sunt sigur ca va dura doar putin timp până când vom invăta să comunicăm și să ne respectăm reciproc avantajele și dezavantajele.. oricărei relații. Nici nu am plecat bine de aici și deja abia aștept să o revăd, ah primii pași ai dragostei..
Toti muncim și toti avem facturi de plătit, problema este că doar o parte dintre noi știm să apreciem valoarea unui activ cumpărat. WorldClass iși merită banii, primesti ceea ce oferi - desigur că: "vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acrii" dar nu uita că trupul și sănătatea ta primează, și când investești in ele te vor rasplati pe cât de bine știi la randul tău să faci asta.
Mă simt bine "acasă", pun deoparte tot ce a fost si privesc inainte, eu cel de ieri? Pregătește-te pentru eu cel de mâine, hai să ne antrenăm, am vorbit destul.
PS - Acesta nu este un articol sponsorizat.
Spor!
vineri, 24 iulie 2015
Este atat de cald
De cateva zile simt ca ma topesc, de unul singur.
Sunt genul acela de barbat conceput, nascut si crescut la rece, soarele ma place si eu il plac la randul meu pe el dar stii ce? Ceva intre noi nu merge, exact ca la ultima mea relatie..
Soarele o sa vina, o sa plece si o sa-i duc uneori dorul dar.. prefer amintirea lui decat urma pasilor mei ce se contureaza in asfaltul din spatele blocului si senzatia aceia ca sunt mai greu in kilograme ca niciodata desi in oglina arat ca un soldat intors din aplicatie.
Orasul aduce cu unul dintre acele decoruri de le vezi doar prin filmele western vechi, si totul in jur este incins, mult prea incins, am sa plec de aici catre un copac, la baza caruia sta o piatra stropita de izvorul ce trece in imediata apropiere.
Ma inchid in baie, arunc hainele moi de pe mine si dansez cu apa rece care pica de undeva de sus.. ploaia mea artificiala.
Apa rece este partenera mea, danseaza cu mine, ma mangaie, ma racoreste, imi trezeste la viata toate celulele din corp si imi calmeaza acele stari de excitatie care apar uneori de nu stiu unde.. Ca atunci cand esti cu ea in dus, si totul devine un menage a trois, ce isi poate dori mai mult un barbat decat o femeie, care sa se scurga pe pielea lui, sa il trezeasca la viata? O singura femeie, si multa apa.. rece.
Racoare.
Sunt genul acela de barbat conceput, nascut si crescut la rece, soarele ma place si eu il plac la randul meu pe el dar stii ce? Ceva intre noi nu merge, exact ca la ultima mea relatie..
Soarele o sa vina, o sa plece si o sa-i duc uneori dorul dar.. prefer amintirea lui decat urma pasilor mei ce se contureaza in asfaltul din spatele blocului si senzatia aceia ca sunt mai greu in kilograme ca niciodata desi in oglina arat ca un soldat intors din aplicatie.
Orasul aduce cu unul dintre acele decoruri de le vezi doar prin filmele western vechi, si totul in jur este incins, mult prea incins, am sa plec de aici catre un copac, la baza caruia sta o piatra stropita de izvorul ce trece in imediata apropiere.
Ma inchid in baie, arunc hainele moi de pe mine si dansez cu apa rece care pica de undeva de sus.. ploaia mea artificiala.
Apa rece este partenera mea, danseaza cu mine, ma mangaie, ma racoreste, imi trezeste la viata toate celulele din corp si imi calmeaza acele stari de excitatie care apar uneori de nu stiu unde.. Ca atunci cand esti cu ea in dus, si totul devine un menage a trois, ce isi poate dori mai mult un barbat decat o femeie, care sa se scurga pe pielea lui, sa il trezeasca la viata? O singura femeie, si multa apa.. rece.
Racoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



