La un an dupa

Timpul trece repede ... de greu.

Si in ultima perioada parca nu mai am timp pentru nimic. Orice actiune cere timp, iar timpul parca a disparut, suna ciudat dar parca, timpul nu mai are timp pentru mine.

Este o lume nebuna, in viteza, fara o directie anume, sunt milioane de directii, spre care intr-un fel sau altul toti ne indreptam. Reusesc rar sa mai postez saptamanal, sper sa fie doar o chestiune de moment. Uitandu-ma putin pe blog, mi-am dat seama ca a facut 1 an de zile, de ce nu mi-a spus nimeni ?

A mai trecut un an peste mine si acest blog, sunt oarecum aceiasi persoana, poate putin mai matur si cu o masura sub acest putin, mai inteligent, poate putin mai nerabdator. Nu sunt eu in masura sa decid asta, departe de mine gandul asta, insa asa imi place sa cred.

Viata, este frumoasa si extraordinara, in orice imprejurari. Nu exista o viata grea ci mai degraba una care iti ofera prea putin fata de ce vroiai sau observi ca primesc altii. Toti avem o misiune aici, daca simti ca nu iti gasesti locul, cauta sa afli care ti-ar putea fi scopul.

Oamenii, raman in continuare rai, cel mai evoluat animal se pricepe de minune sa distruga totul in jur si mai ales in interiorul sau. Cu cat de apropii de Bucuresti, simti parca energiile negative mai mult decat oriunde. Sudul Romaniei zace impovarat in saracie, rautate si nesimtire. As pleca din orasul asta oricand, nu stiu de ce multi cred ca doar aici se pot realiza. Sunt atatea orase in tara asta, pe care le admir mai mult decat pe aceasta capitala imbacsita in praf si ciment, oameni nervosi si incordati. Admir Ardealul, Bucovina, etc si diferenta intre oamenii si locurile de acolo si cei de aici, sunt venite parca din Zona Crepusculara. Nu vad o imbunatatire, oamenii sunt in continuare incordati in viata de zi cu zi, declansand claxoane nervosi. Daca esti genul care claxoneaza cand vede lumina verde la semafor, esti un cretin.

Sistemul, ne-a adus aici si ma intreb de ce oamenii nu schimba sistemul. Preferam sa stam la cozi in certuri si nervi macinati pentru a da bani statului, in loc sa ne impunem. Nu am platit nimic statului, vor ceva de la mine, sa se organizeze. Acum sa fim realisti, la cat de incapabili sunt in situatia de fata astia, crezi ca te vor trage prea curand la raspundere pentru asta ? Trezirea.. Oamenii ar trebui sa schimbe sistemele si nu invers. Secole de sclavie au transformat romanul intr-un supus perfect, nu misca un deget pentru imbunatatiri, lasand intotdeauna celui de langa el sa faca asta. Si cel de langa el, procedeaza la fel.

Speranta, trebuie sa moara in continuare ultima. Daca nu speram in ceva mai bun, cedam rapid. Ea vine in general in doze mici cu impact mare. Oamenii din ziua de astazi nu prea mai au speranta. Daca esti tanar si crezi ca din ce ai vazut pana acum, viata este o cauza pierduta pentru tine si ca iti lipsesc posibilitatile, gandesti teribil de gresit. Un sut in fund ramane un pas inainte, testat, verificat.

Curajul, el delimiteaza castigatorii in lupta cu viata. Din nou, prea putini dintre voi au curaj. Curaj sa faci o schimbare, curaj sa spui da sau nu cand simti asta, curaj sa fi mai bun si sa incerci noul, sa iubesti viata si natura, sa lasi ceva in urma ta. Curaj sa poti face un salt in necunoscut. Ai castigat lupta ce ai pierdut-o, daca ai luptat cu mult curaj.

Munca, pentru lucrurile care conteaza cu adevarat. Munca innobileaza ... dar creaza si sclavi. Ai grija cu lucrurile ce depind de munca, toti visam la mai mult/bine, insa toate astea au costul lor. O rata la banca pentru o masina intr-un oras sufocat, in care metroul ramane cea mai rapida metoda de a calatori, te vor obliga la compromisuri de care uneori chiar si tie ti-ar fi scarba. Ma plimb seara si vad sedii deschise unde unii oameni trudesc si la ore tarzii, si nu ma refer la schimburi de noapte, nu este normal. Locul lor este alaturi de mine, pe o bicicleta, sau pe role, in parc sau pe pista de alergare, intr-un bazin de innot, la film sau la un concert. Ramai la cele 8 ore de munca.

Dragostea, nimic din ce faci nu inseamna ceva, daca nu poti imparti cu cineva drag. Experientele de peste zi, bucuriile sunt mai mici, tristetea parca mai mare, fara un suport sufletesc. Aminteste-i persoanei dragi din cand in cand, locul care il ocupa pe planul tau sentimental. Sunt un luptator, dar fara o regina, razboiul meu nu ar avea nici un scop. Nu vreau sa devin un ronin.

Prietenii, apropiati sunt cadouri ale destinului. Bucura-te de ei, cu ei. Imparte si nu uita sa "fi acolo". Echipele mici cuceresc munti uriasi. Singuratatea este o boala ce te stinge incet.

Eu, antrenamente de trei ori pe saptamana. Alergari si urcari pe munte de fiecare data cand am ocazia. Alimentatia patru mese pe zi. Animal Pak. Cel putin 8 ore de somn pe noapte. Optimist la nivele maxime, vesel si deschis. As mai scrie dar raman ... acelasi certat cu timpul.

"Imbratisez ingeri si dansez in lumina cu ei."