Bungee jumping

"Biruinta nu este obligatorie. Obligatorie este lupta." Nicolae Steinhardt


Si in drumul meu, am gasit un pod. Distanta pana la sol nu era foarte mare, dar nu ai nevoie de multi metri sa te gandesti ca un salt iti poate lasa leziuni grave sau chiar fatale.

Am inceput sa fac imediat conexiuni si imaginatia mea a inceput din nou sa danseze. Uneori mintea mea se aprinde precum benzina scursa dintr-un rezervor, isi urmeaza rapid traseul catre container si totul se termina intr-o explozie de idei, imagini si cuvinte, in urma carora salvez si apas enter.

Stand in locul acela, am realizat ca pana si viata este un bungee jumping, in care cordelina joaca rolul destinul. Distanta dintre pod si pamant o vad precum varsta noastra. Cu cat inaintam, cu atat distanta se mareste. Cresc riscurile unor salturi de senzatie, dar totodata si foloasele. Putem desigur sa devenim si mai sceptici. La un moment mai tarziu al vietii, cand distanta va fi prea mare pentru puterile noastre, va interveni acea liniste sufleteasca, o impacara cu oricare ar fi conditia noastra la acel moment.

Si uite asa, dorinta de salturi se va tempera pana la un nivel aproape total. Atunci vom medita cu duiosie, la aroma salturilor de odinioara. Executii reusite sau nu, facute in momente inoportune sau amanate din lipsa de curaj.

So, do you have the balls to do it ?

Vor fi momente cand principii si obligatii ne vor retine pe partea sigura a podului si nu in drum spre pamant cu destinul ce hotaraste care va fi finalizarea saltului. Daca se rupe cordelina , facem un salt esuat si pierdem totul sfarsind intr-o existenta patata si sumbra. Sau, din contra, avem un salt in care desi ne apropiem cu viteza puternica de sfarsit, grijile si nevoile de la sol si pentru un moment parca le atingem ... destinul ne indeparteaza de ele precum un recul.

Tensiunea scade si revenim la normal, unii dornici de mai multe salturi imbatati de gustul victoriei, altii impacati cu esecul si desigur, cei care nu au avut niciodata curajul (sau motivul) sa faca vreodata un salt. Imagineaza-ti un infinit de indivizi ce increzatori sau nu in destinul ce ii leaga de pod, fac salturi.

Zilnic, in fiecare secunda.

In timpul facultatii s-a ivit ocazia ca printr-un program destinat studentilor sa pot pleca sa prestez munca fizica grea intr-o tara la aproximativ trei ore distanta cu avionul. Toti din jurul meu aveau dubii dar eu parca eram hipnotizat, si cu "va fi prea greu pentru tine acolo" in cap, am facut cuminte saltul. Aveam sa fiu printre cei cu cele mai mari castiguri inregistrate si cu o durata de sedere prelungita, in conditiile in care colegi de-ai mei de grupa erau acasa dupa doar ... doua saptamani iar eu am stat acolo si luni de zile.

Ce spun aici nu este un CV cu care tu ar trebui sa cazi la picioarele mele, ci doar o lectie ca macar sa faci saltul. Poate era mai bine sa nu merg, poate ca nu. Dar gandul ca nu as fi fost in stare sa merg si cedarea urmata de refuz m-ar fi dus catre un esec moral si etic pe care l-as fi purtat probabil toata viata.

Asa ca nu mai sta pe ganduri cand toti ceilalti te descurajeaza. Atata timp cat nu sari in ape infestate de rechini manjit cu sange de vaca, riscurile pot fi chiar mai mici decat banuiai, dar sa fi sigur ca ele vor fi ridicate la rang de Titanic de catre cei din jurul tau. Oameni care la randul lor, au refuzat sa faca salturi si nu ar suporta gandul ca cineva cunoscut sa il faca si mai ales sa ii reuseasca.

Semenii tai ataca negresit daca te simt ca sangerezi

Interpretand mesajul din deschidere, poate ca nu conteaza daca ti-a iesit sau nu un salt atata timp cat ai fost dispus sa il faci.

Ce spuneam ?


House of Pain - Jump