luni, 22 martie 2010

Eliberand bestia

Mediul din jurul meu imi capteaza atentia mai mult decat a facut-o vreodata. Fiecare actiune ce se petrece in zona simturilor mele este inregistrata si procesata rapid. Si mai intens decat in ultima perioada. Se intampla ceva ciudat si cu privirea mea. Sunt unul dintre cei care cautand ceva, au fost gasiti.

Desi m-am considerat mereu un impatimit al practicarii antrenamentelor cu greutati, nu am great niciodata ideea unui corp voluminos si a unei greutati corporale ridicate, la pachet cu abordarea "clasicilor" ce presupune indoparea cu 4-6 mese pe zi presarate cu suplimente pe ici si colo. Toate astea sunt amintiri ale unei experiente despre care nu pot spune nici pe departe ca o regret, ci doar ca nu am gasit-o potrivita pentru mine. Nu mai putin de atat pot spune ca nu mi-a fost si utila. Abordam, experimentam, constatam, trecem mai departe si progresam.

A inceput ca orice alta calatorie, cu un mic pas, insa pe parcurs mi-am ales propriul drum din multitudinea ce mi se arata inainte. Alegerile cand vine vorba de jocul asta, se fac in functie in primul rand de ceea ce imi place sa fac, apoi de ceea ce imi permit fizic si psihic. Si totul danseaza in jurul motivatiei. Din marile posibilitatile pe care le ai, poti duce la aparitia unora mai mici. Si cred ca se poate si invers. Exact ca un proces firesc in urma caruia poti alerga mai mult sau poti impinge mai multa greutate. Optiunile vin actiuni si le preferam pe cele din progres ca si aici ca in orice colt al universului, binele si raul merg impreuna.

Erau timpuri cand omul avea foarte putin dar realiza foarte mult dar pe masura ce timpul ne-a mangaiat istoria parca procesul asta s-a inversat. Avem din ce in ce mai multe si totusi realizam atat de putine. Mai ales pentru noi, spiritual si intern.

Excursia catre mai multe kilograme de masa musculara m-a dus pe o insula pustie. Unde eram doar eu. Si langa aceasta insula erau multe altele, dar fiecare la fel de pustii. Prea mult antrenament, prea multa mancare, prea multi bani cheltuiti, prea multe sacrificii. Te ucid mai ales social si te priveaza de multe alte lucruri care dupa cum spunea si celebrul cantec sunt gratis si sunt cele mai bune din viata unui om.

Admiratia pentru unele abordari ale omului antic, in special pe plan nutritional, au continuat sa ma cheme. Si revin din nou la prima fraza din articol. Am simtit pe propria mea piele, sau mai bine spus pe propriul stomac, senzatia de saturatie ce trebuia sa revina la anumite intervale. Intreaga activitate a corpului meu se indrepta catre digestie si probabil ca al meu creier incepuse sa se limiteze doar la semnale catre acest scop. Dezvoltarea musculaturii sau construirea unui aspect lin, lucrat, este un proces indelungat. In functie de scop, subiectul isi poate administra abordarea. Scopul meu este un corp de luptator antic si sunt atat de aproape de el incat pot sa il ating.

Eforturi uriase. Calorii din belsug la intervale mari.

Primul pas in transformare poate fi largirea distantei dintre mese. Ajung astfel in unele zile sa am doar doua mese la o distanta de 10 sau chiar 12 ore. Mesele sunt insa bogate in proteine si grasimi de origine animala, pe langa care adaug vegetale. Zilele trecute, dupa 12 ore lipsa si un atrenament dificil, ma uitam la macroul urias din farfurie si la salata de rosii de langa el, ca un pradator ce urma sa isi devoreze prada. Puteam sa jur ca miroase mai bine ca niciodata. Corpul meu incepuse sa se alarmeze, stia ce urmeaza. Si stia ca urmatoarea portie va fi a doua zi dimineata si va trebui sa scoata din portia aia tot ce are necesar. Dupa o zi cu doua mese urmeaza una cu trei si ciclul se reia.

Prea multe mese iti tin corpul ocupat. Organele sunt precum niste motoare ce trebuie sa tureze constant. Apar starile de oboseala, frustrare, sau stupida senzatie de foame la scurt timp dupa ultima masa. Asta se intampla pentru ca organismul uman se adapteaza la orice, totul cu scopul de supravietuire. Obisnuit cu multe mese sau la ore fixe isi va cere constant portiile ca un cersetor insistent. La fel si in cazul cand primeste putin. Se adapteaza. Asa cum oamenii se adapteaza pe tot globul la conditiile de trai respective, apa sau surse de hrana precare.

Digestia este un proces costisitor si iti consuma multa energie. Cu intervale mai lungi de timp intre mese, corpul nu numai ca termina devorarea micronutrientilor dar are timp sa se si odihneasca si astfel te vei simti mai energic, mai concentrat si vei putea simti o imbunatatire in simturile tale. Este precum un proces de transformare in ... ceva mai bine. Ori Hofmekler numea acest proces in The Warrior Diet drept transformarea intr-un pradator.

Camuflaj letal

Un pradator din natura este rapid, inteligent, periculos, acoperit de un strat lin de musculatura si cu un procent redus de grasime. Isi cunoaste prada, stie ce vrea de la ea si cum trebuie sa o abordeze. Este mereu in alerta si are instinctele naturale puternic dezvoltate. Mananca uneori doar odata pe zi si metabolismul sau este astfel educat sa foloseasca resursele cat mai bine posibil in momentul aparitiei lor. La polul opus se afla acei "scavengers" sau curatatori/gunoieri. Acestia se hranesc cu resturi reci si se comporta ca niste idioti pentru care singurul instinct in viata este acela de a manca orice, fara o preferinta sau un moment anume, fara efort si fara preferinte.

Cat de animalic, dar totusi uman.

23 de comentarii:

fyamma spunea...

"Se intampla ceva ciudat si cu privirea mea."
primavara, hormonii...

vezi ca iar aluneci pe o panta periculoasa apropo de idiotii aia care mananca des...

spartanic spunea...

Cred ca ai inteles gresit, probabil ai citit textul pe diagonala.

Scavangers = Idioti.
Opusul pradatorilor.

Nu am facut "idiot" pe cei care mananca des. Este normal sa o faci cand doresti (printre altele) sa castigi masa musculara. O poti face si fara multe mese, dar intr-un ritm mult mai lent. Tu stii la fel de bine (si) lucrurile astea.

Ly spunea...

si ce faci cu foamea.. si ce faci cand ai fost ,,educat" o viata intreaga sa mananci intr-un anume fel..

si ce faci cand ai probleme de comportament alimentar ( mancat compulsiv) ? Cand este deja un viciu?

Si ce faci cand nu ai o forta interioara atat de puternica sa te controlezi?

spartanic spunea...

Acest tip de dieta este un pic avansat ca sa zic asa, nu trebuie sa mergi pana aici. Incearca sa te asiguri ca mananci curat si cand faci progrese aici, vei putea sa te joci cu mai multe stiluri de alimentatie pana vei gasi unul care ti se potriveste.

Foamea o sa dispara treptat, va fi o perioada de adaptare in care corpul tau obisnuit cu un anumit tratament isi va cere drepturile.

Perioadele astea de tranzitie sunt si cele mai grele, daca ai reusit sa pasesti dincolo, nu te vei mai intoarce niciodata inapoi.

Daca te referi la clasicele trei mese/zi, da, le poti mentine in continuare incercand sa in anumite zile sa mergi doar pe doua mese. Atentie, poti consuma apa la discretie iar un supliment de vitamine si minerale este bine sa nu lipseasca de asemenea.

Cu putina vointa poti trece viciuri, mai ales daca stii ca unele nu te ajuta, ci din contra.

Mancatul compulsiv poate fi un semn ca organismul tau nu primeste ceva anume.

Forta interioara poate ca nu este suficient de puternica, dar exista in fiecare dintre noi. Nu ti-ar placea sa poata fi declansata ? Nu poti fi un om mai puternic, pentru ca nu iti poti controla alimentatia ? Nu ti-ar placea sa ai un corp mai armonios cu timpul, sau sa poti face exercitii ce pe alti prieteni ii doboara ?

Eu aici scriu in general despre experientele mele, ele pot fi bune sau nu pentru anumite categorii de indivizi. Nu trebuiesc luate ca etalon decat in momentul in care stapanesti o oarece baza de cunostiinte.

Succes si te mai astept.

Ly spunea...

ideea e ca fiecare are experientele sale si o forta interioara care cred eu are diferite niveluri..

Cine nu isi doreste un corp mai armonios, cine nu isi doreste sa fie sanatos, sa zambeasca si sa se bucure ca a venit primavara?

Mai este si partea chimica la nivelul creierului care de asemenea te poate ajuta sau nu sa reusesti sa fii ,,spartan"... dar cred ca undeva daca toti am reusi.. ar fi o lume utopica.. si fiecare membru ar fi sculptat dupa modelul spartan. muschiuleti pe amdomen.. si f important, greu sa faci difernenta intre un ,,unul" si un ,,altul"...

concret este ca peste tot lumea da sfaturi si ,,critica" si descopera un stil de viata.. ex. vezi grupa sanguina sau eu mai stiu ce tip de credinta poti sa ai si de acolo si tipul de mancare...


peste tot gasesti cum ai putea sa fii.. peste tot gasesti sfaturi intelepte.. ,,secretele" unei vieti armonioase...

as fi curioasa cat la suta din populatie chiar au parte de o asemenea delicatese...,,armonie"...


initial cititind putin din acest blog, credeam ca autorul este o ,,ea"... apoi usor usor uimita imi dau seama ca este un ,,el"...

so, este un + in toata povestea... esti un el care vorbeste de armonie.. si se pare ca o si atingi.

TheAlphaFemale spunea...

"Si ce faci cand nu si nu..." inseamna ca nu ai suficienta ambitie si determinare si tot ce faci este sa cauti scuze... nu ai forta interioara atat de puternica... te sinucizi

Ly spunea...

da, un feedback previzibil...

,,a citi pritre randuri..." se pare ca este o expresie care devine tot mai goala.

da, AlphaFemale ( bine ca nu e alpha si omega Female, atunci partea de final, cu sinuciderea era cam ,,surprinzatoare")... dupa cum spuneam la sfaturi suntem buni ff multi!

fyamma spunea...

@spartanic...foarte posibil
@ly...daca ai o problema cu alimentatia, ar fi bine sa-i cauti radacina si de acolo sa pornesti...
daca nu si nu, cu totii stim sa ne plangem de mila si ce frumos si ce bine ne mai simtitm...si ce frumos stim sa ne mai alimentam starile astea...si ce buni suntem la invartitul in cerc ...
but than again, fericire nu e pentru toata lumea.
@TheAlphaFemale nici sinuciderea nu e o solutie la'ndemana, cere o doza de curaj si determinare ;)
Majoritatea isi taie venele pe lat nu pe lung, in speranta ca vor supravietui :))

TheAlphaFemale spunea...

@Ly: Expresia corecta la care te referi tu este Alfa si Omega. Sunt atee, nu as fi folosit Alfa si Omega. Fa diferenta intre Alfa si Alpha. [Note: The alpha is the individual in the community with the highest rank]

In al doilea rand, greseala a intervenit din momentul in care ai cerut un sfat, iar solutia era si este de fapt in mainile tale. Oamenii nepasatori dau sfaturi de kkt, asa ca nu stiu la ce te asteptai... Evident ca nu imi pasa de oamenii slabi.

paispe spunea...

* LY, daca toti am reusi, nu ar fi o lume utopica. Ar fi ceva firesc, iar discutii de genul asta nu ar mai avea loc. Si probabil "lasa domne ca sufletul conteaza" nu ar mai fi o gluma proasta.

* alpha female, ai niste clisee-n tine de-mnebunesc :)
Ar trebui sa ne pese tuturor de oamenii slabi. Cei slabi ne trag in jos, cei puternici ne ridica. Asa ca noi, ca oameni, ar trebui sa ne ajutam intre noi ca cei slabi sa devina puternici.

Va poopeec doolceec, fetele =))

spartanic spunea...

Ly, ai facut un prim pas.
Keep going, pe drum o sa gasesti din ce in ce mai multe optiuni si vei avea/stii ce sa alegi.
Calea "spartanilor" nu tine neaparat de un corp acoperit cu muschi, este vorba si de un psihic pe masura.
Procesul incepe in tine si este reflectat mai tarziu in fizicul tau, intr-un fel sau altul.

TheAlphaFemale spunea...

@paispe... printre putinele dati in care iti dau (intr-o oarecare masura) dreptate...insa ca de obicei nu prinzi esenta la ce spun eu, nici nu esti obligata de altfel, desi mi-ar placea sa cred ca sunt doar scapari si ca poti mai mult de atat.

...ideea e sa si vrea sa faca ceva, nu doar sa se lamenteze si sa il ia pe 'nu pot' in brate. Asta numesc eu 'om slab'.

... lasa domne ca sufletul conteaza nu e o gluma proasta, e o scuza a complexatilor dpdv fizic. e chiar o gluma buna as zice eu, dar pana la urma, fiecare are dreptul sa-si formeze o parere.

@spartanic - ai impachetat mai mult sau mai putin ce am zis eu in cuvinte frumoase... frumos... din pacate eu nu mai pot demult sa tolerez vaitatul care ia locul actiunilor. Si ca sa keep going, trebuie sa si porneasca de undeva

paispe spunea...

Daca nu tolerezi vaitatul, ajuta-i sa nu se mai vaite, ajuta-i sa aiba incredere in ei, nu le arunca o un scuipat cu superioritate.

Nu sunt scapari, atat pot. Faptul ca tu privesti numai prin prisma experientei tale te face sa judeci gresit.

Succesuri nebanuite.

Torin spunea...

@paispe

Eu nu cred in treaba cu ajutatul, nu poti ajuta pe cineva contra vointei lui. Cei slabi NU VOR sa devina puternici, in cele mai multe cazuri doresc (auto)compatimire. Cei slabi domina numeric lumea asta si din acest motiv traiesc cu impresia ca au facut alegerile corecte si se complac in a dori validarea ideii preconcepute de "nu se poate". Lumea lor se mentine stabila si calduta atita vreme cit in stinga si in dreapta lor gasesc alti neputinciosi. Cind sint scosi din tiparul "e imposibil" devin iritati. Cei slabi sint tematori si in acelasi timp ii urasc pe cei puternici. Nu orice carbune devine diamant.

Orice schimbare trebuie sa vina din cel mai adinc interior. Daca nu se intimpla nimic acolo atunci ajutorul extern pe care il invoci si il consideri binevenit este o frectie la picior de lemn.

paispe spunea...

Torin, eu cred ca cei slabi NU STIU sa devina puternici.

Cred ca toti avem momente in care suntem slabi. Uita-te in urma si aminteste-ti. Nu voiai sau nu stiai sa devii puternic in momentele alea? Nu ai momente in care pur si simplu cazi?

Sunt de acord cu tine ca cei slabi traiesc cu impresia ca au facut alegerile corecte (nu facem toti la fel?).

Torin spunea...

Ti-am zis, nu am motive sa cred ca e vorba de nestiinta. Nimic nu te opreste, ca OM, sa iti dai jos ochelarii de orb si sa incepi sa experimentezi. Dar sa alegi pastila rosie nu e 'avantajos'. Drumul ala nu e nici nici usor, nici frumos si nici placut. Realitatea e crunta. Parca e mai usor sa te hranesti cu iluzii si sa te intorci in matrice, bogat si actor celebru :)
Slab sau puternic sint alegeri individuale. Ramii larva sau te indrepti catre statutul de om asumindu-ti responsabilitatea pentru viata ta.
Da, am momente de cadere. Dar ma ridic, o iau de la capat, renasc. Forta interioara impinge pistonul. Nu vad nicio drama in asta, cine si-ar dori o viata liniara?

Foarte concret:
44 ani, 39 tractiuni
75 ani, 237kg deadlift
Si exemple din astea sint destule, inclusiv diverse performante exceptionale ale unor oameni care au primit lovituri groaznice, accidente grave, amputari etc
Macar din perspectiva asta, intelegi acum cit este de penibil sa stai bine mersi cu fundul pe scaun si sa te lamentezi ca nu poti controla apetitul, ca nu poti rezista tentatiei navetei de bere sau ca iti vine sa maninci dulciuri de 5 ori pe zi.

paispe spunea...

Cati ani din viata ti-a luat ca sa decizi sa te indrepti catre statutul de om si sa-ti asumi responsabilitatea pentru viata ta?

Ce te-a oprit sa o faci pana in acel moment?

Imi place sa cred ca inteleg ce spui si unde bati, dar nu iti pot da dreptate cand spui ca cei slabi nu vor sa devina puternici. Multi pur si simplu nu stiu cum sa o faca. Uneori avem nevoie sa fim indrumati, macar in primii pasi, ca la mersul pe bicicleta :)

Faptul ca tu, ca eu, ca altii, reusim sa gasim puterea de a ne ridica inseamna ca totusi am avut momente in care am fost slabi. De ce am fost slabi? Pentru ca nu am vrut sa fim puternici?

Torin spunea...

Vad ca te intereseaza in mod deosebit istoria mea personala.
Trecerea de la slab la puternic s-a intimplat in cazul meu prin adolescenta. La un moment dat mi-a devenit limpede ca e inutil sa mai caut scuze si proptele, nimeni nu ma poate ajuta/indruma mai bine decit o pot face eu insumi. Altfel spus, din acel moment am inceput sa-mi folosesc creierul.
A fost un fel de eliberare, atunci am vazut ca exista infinite posibilitati.
De atunci am devenit din ce in ce mai puternic mental. Am neglijat partea fizica multi ani, fara a atinge totusi vreo dimensiune extrema si inainte sa se produca vreun rau ireparabil. Pina la un moment dat cind am zis stop, si stop a fost. Si de atunci am grija si de corp.
De ce am neglijat fizicul ani buni? Din lene si nepasare, in niciun caz din nestiinta.
Nevoie de a fi indrumati spui, sa revenim la postul despre Warrior Diet. Dupa parerea mea este un post excelent, bine scris, mura-n gura, detaliat, tot ce vrei. Deci omul a pus pe tava o sinteza a celor 400 de pagini de carte, pe intelesul oricui, si ce a rezultat? O flegma cum ca e imposibil sa te lupti cu foamea intr-o ignorare totala a informatiei primite. Ce anume l-a impiedicat pe Ly sa testeze conceptul o zi, doua, trei, o luna si dupa aceea, in cunostinta de cauza, sa faca aprecieri?

De ce am fost slabi? Pentru ca nu am vrut sa fim puternici?
Exact ;)
A avut informatia, a capatat indrumare, n-a facut nimic cu ea.

paispe spunea...

Ma intereseaza ce vreau eu :)

Lasand gluma la o parte, Ly nu a respins cu vehementa ce a citit, ci doar a inceput sa se scuze. Asta e un lucru mare, faptul ca a recunoscut ca nu e in stare.
Cu putina incurajare, vazand ca la altii se poate, in timp va putea si ea.

Cazurile despre care vorbesti, care nu vor, exista. Ceea ce imi doresc eu, este sa nu generalizam si sa ii flegmam intre dinti la foc automat pe restul. Sunt multi care incet incet, cu un sfat, cu o incurajare, realizeaza negarea in care au trait.

Poate ca incerc sa imi scuz comportamentul pe care il avea inainte, sau poate doar empatizez.

Cu riscul de a divaga, citez din discutia cu un amic:

xx: viata e usoara
xx: doar oamenii sint IMBECILI
xx: si FAC viata grea.

xx: ratat care n-are cu ce sa-si justifice existenta, dar vrea si el sa fie mindru DE CEVA
xx: asa ca-si transforma conditia de vierme intr-un motiv de mindrie
xx: “muncesc de la 14 ani” si cacaturi d-astea
xx: muncesti, NASPA DE TINE fraiere. sa-ti fie rusine.
xx: munca e pentru tractoare, negri si calculatoare


Hai sa nu devenim extremisti.

fyamma spunea...

wow...ce frumos a evoluat povestea.

Torin ai un shake pt filmulete...mi-au adus aminte cat de puternica pot fii.

In ceea ce priveste povestea puternic/slab, ma aflu in aceeasi barca cu Torin...nu pot sa simt decat revolta fata de cei ce-si plang de mila si un sadic impuls de a-i strivi si mai tare, am si o explicatie pentru asta:
nu ma pot detasa, ii judec dupa propriul meu tipar pentru ca stiu ca se poate "in puii mei", tot ce trebuie sa faci e sa pasesti in afara cercului in care te tot invarti.
Stilul meu de a incerca sa-i ajut, nu prea da roade...so nu o sa mai incerc...pana la urma magia se petrece la fiecare in parte, in ritmul fiecaruia sau nu se petrece deloc...suna al dracului de stereotipal (is that a word?) dar "secretul sta in mainile tale", mila,compatimirea nu au ajutat pe nimeni si daca astepti pe cineva sa te salveze, that shit ain't gonna happen'

o fi bine, o fi rau? dar cine suntem noi sa stim cum e bine si cum e rau.

TheAlphaFemale spunea...

Vad ca nu sunt singura 'nebuna' cu parerea de la care s-a pornit... Nu ca as fi avut dubii, dar cand iti zic mai multi, te duci la culcare.

In fine, nu incerc sa conving pe nimeni ca parerea mea e cea mai buna. Ci doar sa imi expun punctul de vedere. In fond, cam asta ar trebui sa se intample in cazul tuturor. Si mai ales, sa accepta faptul ca sunt si opinii diferite de ale noastre.

paispe spunea...

fyamma, revolta de care spui tu nu face altceva decat sa-ti aduca frustrari :)

TheAlphaFemale, cand vrei sa-ti sustii o parere, in loc sa te victimizez ("nu sunt singura nebuna") sau sa critici persoana care iti combate parerea ("te duci la culcare"), este mai util sa incerci sa dezbati problema. Abordarea pe care o alegi poate face diferenta intre o discutie distructiva si una constructiva.
Ma gandesc ca toti avem altceva mai bun de facut in afara sa ne coim si sa ne batem in orgolii pe bloguri.

Torin, ce mai faci?

Torin spunea...

paispe, in mod cert, nu se poate spune despre tine ca n-ai fi perseverenta.
Dar deja acordam prea mult timp unui caz clasat. Tu esti in tabara celor care, din motive care imi scapa, glorifica impotenta si cred ca orice lucru trebuie inceput cu o pauza "Asta e un lucru mare, faptul ca a recunoscut ca nu e in stare". Wow, tare, asta da lucru maret.
Eu cred in dezvoltarea personala, eventual un dus rece ca factor declansator al schimbarii interioare. Abordarea directa si agresiva este deseori mai eficienta decit cocoloseala.
In lipsa unor argumente noi, logice si valide o discutie se incheie practic de la sine, nu mai e nimic de dezbatut. E firesc. Si nu poate fi resuscitata cu interpelari de tip chat.