Soarele era si el, un cartof

Cartoful. Nu scap de alimentul asta nici in ziarele economice in care privirea mea se arunca din motive profesionale, aproape zilnic.

Totul a inceput de aici. Sursa www.zf.ro

Vanzari bune egal cerere crescuta. Am renuntat demult sa mai rontai chips-uri si asta pentru ca intre produsul ambalat (imbibat cu te miri ce "arome") si cea clasica din bucatarie, chips-urile sunt "raul mai rau". Refuz sa ma apuc sa detaliez de ce in opinia mea nu incurajez consumul unor astfel de produse dar am sa raman putin pe alimentul din baza.

Chiar in urma cu ceva timp am manifestat o usoara frustrare legata de faptul ca in escapadele pauzelor de masa, garnitura preferata a romanilor ramane pe departe cartoful, in numeroasele sale tipuri de preparare: prajit in ulei, piure, fiert etc. si daca vrei o garnitura buna, trebuie sa o aduci neaparat de acasa.

Nu stiu prea multe detalii biologice despre cartof si sincer nici nu caut prea multe. Se presupune a fi o sursa de energie desigur, fiind bogat in carbohidrati si are in compozitia sa ceva vitamine si minerale insa nu in cantitati remarcabile, pe care le pot lua mai degraba din multe alte surse. Introdus recent in alimentatia omului, stramosii nostri au trait mult si bine fara consumul lui, ca si in cazul altor surse de carbohidrati moderne (painea).

Prefer sa tin carbohidratii pe cat posibil in limite joase, consumul de cartofi fiind redus drastic pe parcursul umilei mele existente tocmai din acest motiv. In timpul programului de lucru observam cum dupa fiecare masa bogata in cartofi aveam o stare de somnolenta si probabil ca asta din cauza faptului ca sunt destul de rezistenti la actiunea enzimelor, digestia lor imi consuma serios ceva rezerve. Poate si din acest motiv imi aduc aminte cum erau regurgitati de fiecare data de catre catelul meu amarat, cand reusea incapatanat sa fure cate unul cazut pe sub masa.

De la stanga la dreapta.

Consum ridicat, scazut si respectiv moderat.

Persoanele cu "arderi puternice" de genul ectomorfilor se pot bucura linistite de consumul lor. Cei ce doresc sa piarda din greutate ar trebui sa reduca total consumul de cartofi sau la un nivel scazut pe cat posibil, preferabil in forma coapta sau fiarta. Clasicul cartof prajit in uleiul de floarea soarelui (romanesc, cel de toate zilele) este o sursa sigura de grasime, depusa pe corp desigur.

Aliment cu indice glicemic marit, arunca zahar in organismul tau sub forma de glucoza ca un profesionist dedicat. Si cum majoritatea populatiei prezinta nivele ridicate de zahar in sange ca urmare a consumului excesiv printre altele si de cartofi, excesul va fi transformat in grasime.

Sunt atat de amuzant incat cer unui cartof sa "cante la alta masa"

Je si sondaje

De parca vremea de afara nu coloreaza suficient de gri decorul nostru clasic, mai avem parte si de statistici ce ne arata ca si natura umana interioara este la fel de intunecata.

Sursa: CURS Centrul de Sociologie Urbana si Regionala.

Avem 3000 de subiecti (adulti) participanti iar o parte din rezultate au indicat urmatoarele:

- 77% cred ca in Romania lucrurile merg intr-o directie gresita.

Eu cred ca in Romania nu merge nimic, ci tocmai ca stand pe loc greseala va gasi directia catre noi.

- 54% o duc mai prost sau mult mai prost decat anul trecut (diferenta pana la 100% nu o reprezinta cei care o duc mai bine sau mult mai bine).

In cazul meu, imi merge destept de prost. Sa inteleaga fiecare ce vrea.

- 64% considera ca actuala criza economica le-a afectat mult sau foarte mult veniturile.

Sunt aceiasi veveritza cu roade aceiasi aluna sub copacul angajatorului. Noi nu suntem afectati decat de vremurile proaste, cele bune trec drept "normale".

- 2% isi permit tot ce le este necesar fara restrangeri, diferenta o fac cei care nu isi permit nici strictul necesar (25%) sau doar acesta (41%), precum si cei care isi permit sau nu bunuri mai scumpe doar prin sacrificii ale altor domenii.

Sa zicem ca trag o linie pe asfalt si as putea sa sar 1 metru de la baza ei. Execut saritura.
0,9 metri. Si am sarit doar peste lucrurile de baza. Restul sunt bani de alune.

- 64% se indoiesc de capacitatea Guvernului de a scoate tara din criza.

Eu nu numai ca ma indoiesc ca vor scoate tara din criza, dar sunt si absolut convins ca le pasa lor de situatia omului de rand la fel de mult cum ma gandesc eu daca furnicile de sub blocul meu au provizii suficiente pentru iarna asta.

- 54% cred ca Romania iese in criza peste trei ani.

Personal ma indoiesc. Suntem datori cu "D" de la "Dinamita" si ne imprumutam in continuare pentru a plati salariile unor bugetari inghesuiti in miile de sedii ale tarii, si de ale caror servicii nu-ti doresti a avea parte.

Sarim alte cateva intrebari si ajungem in cele din urma la:
- 24% considera ca nu ar mai trebui sa plateasca nici un impozit la stat.

Eu cred ca mai degraba pentru sacrificiile care le fac traind in tara asta, ar trebui sa fiu eu platit de catre stat. Iar in salariul achitat sa primesc neaparat bonuri de masa si bilete la tratament, ca sa pot rabda si mai mult rahaturile pe care adunatura asta de porci care ne conduc, mi le arunca in figura.

Partea proasta este ca majoritatea romanilor sunt campioni mondiali la indurare.

"Păsarea interzisa" sau "Giving a shit is forbidden"

Atatea sute de ani de exploatare le-au penetrat adanc ADN-urile. Tac si inghit in timp ce vecinii nostri nu se sfiaza in miscari de proteste ce uneori se lasa ca scandaluri intre manifestanti si fortele de ordine. Vorba celebrului spot publicitar: Ne miscam si noi mai cu talent ?

Partea buna, nu exista. Sau parca era ceva.
Ah da, sfarsitul de saptamana.

Weekend placut!

Captain FAT

Mai tineti minte fazele unor filme cand un personaj ce parea negativ, in urma unei rasturnari incitante de situatie, este totusi pozitivul deghizat ? Hai sa rasturnam la randul nostru situatia.

Ei bine un titlu bun pentru filmul respectiv ar putea fi Captain FAT. Tocmai cand eram aproape impacati cu evolutia scenariului sub austeritatea caruia eroul principal (Captain FAT) era bine batut de cateva personaje negative, intervine ceva si firul povestii se indreapta catre un final fericit. Se pare ca personajul nostru reuseste cumva sa isi adune fortele ramase si cu lovituri precise pune la pamant maleficele caractere ce pana acum l-au scuturat bine. Final fericit.

Ma indrept acum catre o teorie foarte raspandita mai ales in cultura "dietetica" a romanilor: "Grasimile nu sunt bune" sau "Vrei sa slabesti ? Taie din grasimi."

Hei, nu este minunat ?

DAR ESTE GREEEEESIIIIT!

Sunt multe discutii pe internet (forum,blog) in care tot felul de Nea Caishi isi dau cu parerea despre diete. Internetul are si el partile pozitive prin exprimarea libera dar da, exprimarea libera este periculoasa cand incepi sa promovezi teorii sprijinite doar in filozofia coltului de strazii. Inamicul numarul 1 in media este de asemenea Captain FAT. Ce nu stiu multi dintre tastatori este ca grasimea nu este un inamic al organismelor noastre, ci din contra, avem nevoie (si) de ea. Ne-a fost alaturi de-a lungul mileniilor de existenta. Ne-a ajutat enorm sa ajungem unde suntem acum. Asadar, razboiul asta rece impotriva grasimilor nu prea pare o forma simpatica de multumire pentru un compus credincios omului.

Pentru ca omul modern si-a concentrat atentia asupra unor alimente bogate in carbohidrati, grasimea s-a comportat anormal, precum intr-o scena de gelozie in care pedepseste pe oricine o pune alturi de acestia. De aici a pornit un razboi total ce a dus la supraponderabilitatea omului modern, fenomen usor ascendent de-a lungul istoriei.

Atat grasimile cat si carbohidratii sunt surse de energie, insa grasimile se pare ca pot oferi de doua ori mai multa. Daca ne gandim logic, atunci procesul de depozitare a grasimii poate fi rezultatul unei asimilari de surse prea mari de energie pe care organismul se vede nevoit sa o depoziteze.

Avem destula energie in rezervor, pune-o pe burtaaaaa!

Sunt de asemenea si destui sustinatori ai teoriei ca omul nu ar avea nevoie atat de multa de carbohidrati, pe cat consuma. Teorie desigur destul de controversata. Acestia din urma au fost introdusi in alimentatia omului relativ recent din punct de vedere istoric, dar recupereaza puternic in special in zilele noastre.

Vreau sa revenim putin la perioade mai apropiate. Sa fie o legatura directa intre abuzul de carbohidrati din ultimele decenii si evolutia ascendenta a supraponderabilitatii ? Sau exact asta sa fie chiar dovada ? Desigur, unii ar putea spune ca nu mai suntem alergatorii de odinioara, insa putem lua cazul si persoanelor care desi fac miscare sau urmeaza regimuri draconice nu reusesc sa obtina rezultate.

Asadar, daca avem doua solutii pentru energie iar una dintre ele este de aproximativ doua ori mai optima, de ce am recurge la ambele ? Atentie deci la prea multe surse de energie (carbo+grasimi). Pentru cei care prefera in unele cazuri consumul de carbohidrati, cred ca ar trebui facut undeva in zona "de efort" si desigur doar din surse cum ar fi legumele, evitand painea clasica, pizza, paste, junk/fast food, etc. Asta nu incurajeaza consumul de gratare sau cine stie ce amestecuri de carne dubioase sau prajeli in uleiuri clasice care sunt daunatoare organismului, devenind in cele din urma degetul acuzator al taberei anti low carb.

Dintre sursele mele de grasimi as enumera cateva:

-carne, cascaval, iaurt, oua, uleiuri vegetale, Omega 3, alune, seminte de dovleac si migdale crude, etc.

Pariul primaverii

Frumusetea zapezilor albe se transforma treptat intr-un mic cosmar cu toate ingredientele necesare: apa, noroi, mizerie, aglomeratie, incaltaminte murdara si nervi pe masura.

Toata aceasta zapada se va topi la un moment dat, treptat, urmand circuitul firesc al anotimpurilor. Se transforma in apa si isi cauta locul in maruntaiele pamantului, pentru ca acesta la randul sau sa poata oferi fertilitate. Natura isi urmeaza cursul.

In tot acest timp, intr-un sat indepartat de marile orase, oamenii isi vad linistiti de treburile lor marunte. Primarul se uita plictisit la televizor in biroul sau mic si modest in care doar o floare amarata isi atribuie rolul de obiect decorativ. La ora la care tu citesti articolul, o parte dintre barbati sunt deja beti in timp ce femeile lor isi poarta vorbele de la o poarta la alta, cu aceleasi subiecte grele: saracie, greutati, pensie si boala.

La marginea acestui sat, un izvor marunt se chinuie sa supravietuiasca sub stratul de gheata ce il sufoca. Este mic si neputincios. Pentru moment. Incalzirea vremii va duce la topirea stratului de gheata ce isi va gasi sfarsitul in apele propriului izvor pe care l-a dominat cateva luni. Matca ce il gazduieste va deveni neincapatoare pe masura ce micul nostru izvor se va transforma intr-un gigant puternic. Matca va fi depasita, monstrul lichid va incerca sa inghita cat mai mult teren din jurul lui, alimentat de zapada topita si de lipsa unor obstacole din calea lui, cum ar fi diguri, baraje, saci de nisip, santuri pentru deversare sau simpla prezenta a copacilor ce odinioara populau zona acestuia, dar care intre timp au fost taiati de localnici care au gasit in acest mod o metoda de a face rost de lemne pentru foc, gratis.

Pericol de frumusete sau frumusetea unui pericol

Umflat brusc si inaintand ca o infanterie ucigasa catre satul vecin, oamenii incep sa isi faca griji. Dau telefon la Bucuresti cerand ajutor si sfaturi. Acolo este foarte mare aglomeratie, pentru ca in situatia lor mai sunt multi altii. Primarul se declara neputincios in fata celor cativa sateni speriati adunati in fata primariei. Le spune ca nu este treaba lui ce face raul ci a Administratiei Apelor, si ca el a cerut ajutor si bani de la Bucuresti dar nu a primit. Nu l-a dus mintea ca asta vara cand totul era bine, sa adune cateva putori de prin sat, ce in loc sa caute de munca sug doar sticle cat tine ziua lunga, cu sprijin din partea ajutorului social pe care il primesc la schimbul voturilor pentru primar si sa faca un sant, un dig, sau sa incarce cateva sute de saci cu nisip. Ca doar sunt patiti si stiu ce poate raul de langa ei.

Nu. De ce sa faca asta ? Modelul romanesc de trantorie si prostie omeneasca functioneaza dupa principiile lui. Asteptam Bucurestiul. Suntem prea prosti sa ne descurcam singuri. Pentru tot ce facem ne trebuiesc bani. Nu au in tot satul asta lopeti, saci si forta de munca. Doar jandarmii de la oras pot face asta pentru ei. Hai mai bine sa bem ceva in carciuma satului.

O vorba veche a disparut dintre romani: "Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie".

Viitura, viitura, de tine ne doare-n ...

Este deja prea tarziu, apa intra furioasa in sat curatand totul in cale. Animale de gospodarie mor innecate iar pereti subrezi se darama obositi de trecerea anilor. Oamenii sunt disperati si suna la televiziuni ce incep sa apara la fata locului cu elicopterele lor moderne.

Incep spoturile TV cu melodii menite sa ne franga inima si imagini tulburatoare. Pe fundal apare un cont bancar in care putem face donatii si sms-uri ce ne taxeaza cu 2, 5 sau 10 Euro. Jurnalistii incep sa planga din studiourile lor luxoase, pentru soarta amaratilor ce au fost prea prosti sa faca ceva pentru a intampina fenomenul ce in fiecare an ii loveste. Se face apel la simtul constiintei noastre ce nu trebuie sa ne lase reci in fata acestor evenimente. Oamenii plictisiti schimba canalul, altii se pun pe trimis sms-uri.

Incepe campania "Un roman adevarat doneaza!"

Sfarsit. Mi-e scarba.

Este un pariu trist, cine vrea sa il puna cu mine ?