Imbratisand necunoscutul

Cea mai veche si puternica emotie a omenirii este frica, si cel mai vechi si puternic tip de frica este frica de necunoscut - H. P. Lovecraft

Simt zorii unei dimineti senine ce imi vestesc inceputul de zi. Stiu ce am de facut pentru ca urmez zilnic aproape acelasi program. Rutina, ceva ce viata iti ofera fara sa apuci a mai pune intrebari.

Accepti asta sau te ratacesti usor pentru ca unii dintre noi invata sa isi aprecieze confortul doar dupa ce au suferit cateva socuri pasind in afara zonei personale de confort. Si totusi, daca vrei sa distrugi din cand in cand hartia aceia monotana despre "tu", acel orar pe care il stii deja pe dinafara, trebuie sa tatonezi patrunderea in necunoscut.

Stiu, necunoscutul.. este necunoscut.

Cine stie ce se poate ascunde dincolo de usa aceia ciudata? Si in lumea asta nebuna de afara, de ce ar vrea un om sa traga aer in piept si cu o usoara retinere sa impinga usa pasind dincolo?

Pentru ca genele din noi isi striga dreptul la evolutie, de cand lumea, si lumea este asa pentru ca unii temerari au pasit in necunoscut. Sigur, exista riscuri in aceste mari aventuri dar ghici ce, tocmai ti-ai asumat un risc coborand scarile in drum catre supermarket-ul de langa blocul tau. Suntem atat de legati de lucrurile simple, usoare, banale din viata noastra incat ajungem sa ignoram acea stare de frenezie care ne inconjoara uneori cand simtim ca vrem o schimbare. De ce am incetat sa ne mai punem intrebari? De ce nu mai suntem curiosi?

De ce?

Creativitatea este printre cele mai importante procese care se ascund in noi, sufocandu-ne creativitatea devenim limitati, simpli, familiari.. mediocrii.

Te provoc sa devii creativ. Sa provoci la randul tau necunoscutul. Depaseste-ti limitele. Treci aproape zilnic prin dreptul acelei bicilete expusa in vitrina, si te gandesti daca se merita efortul de a cumpara una, daca nu cumva este prea mult sa iesi din rutina asta care te-a sters de tot din peisaj. Stii ca esti viu? Stii ca fiintele vii se misca, se joaca, iubesc si danseaza?

Prin intunericul slab al orasului luminile salii de antrenament emana o culoare specifica, daca ai sa-ti faci candva curaj sa pasesti acolo ai sa descoperi oameni simpli, care au avut curajul "nebun" sa paseasca in necunoscut. Undeva intr-un studio din apropiere, cineva si-a luat inima in dinti si picteaza cu stangacie, reflectand la anii demult trecuti cand si-a dorit cu ardoare sa faca asta dar dintr-un motiv "necunoscut" a ezitat.. acum este fericit. Face asta deja dupa programul de la birou, si in pauzele lui, cand trage o gura de aer, isi plimba privirea pe cativa biciclisti care au plecat sa exploreze necunoscutul, orasul, natura din afara lui.

Suntem constienti ca ceea ce a functionat odata poate nu va mai functiona la fel, si da, poate suna ciudat dar asta este un lucru bun pentru ca ne incurajeaza sa facem lucrurile altfel. Incercam, reusim sau esuam, ne ridicam si mergem mai departe, altceva nu avem de facut si niciodata, niciodata nu a fost usor.

Intuneric total

Ora asta de iarna, scoate tot ce este mai bun din mine..

ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină; obscuritate, beznă sursa: DEX

Aud sunetul telefonului, este 05:45 dimineata, intuneric total. Doar lumina unui smartphone ce ma deranjeaza timid, parca sunt un usor al noptii ce tocmai isi primesti in ochi o portie de faza lunga din partea unui vecin de trafic.

Am o poza preferata, a ei. Inainte sa adorm o privesc cateva secunde, se uita la mine prin ecranul telefonului in timp ce acesta isi pierde treptat luminozitatea. Si simt ca ziua ce a trecut a avut un scop, si ii multumesc, si sunt multumit. Si imaginea dispare, intuneric total, raman doar eu cu gandurile mele, este atat de intuneric ca nu reusesc sa imi vad nici degetele de la amana. Ceea ce este in regula, doar eu cu mine.

Noaptea aduce liniste, odihna, recuperare. Atunci, mai are rost sa te temi de lipsa soarelui?

Intunericul este natural si faptul ca simti o stare de nesiguranta in prezenta lui inseamna ca reactionezi de fapt la propriile tale temeri, pot spune asadar, ca intunericul este o oglinda puternica? Se spune  ca ne nastem si murim in singuratate iar noaptea asta ce ne inconjoara pare sa ne poarte prin exact aceleasi tipuri de procese, care sunt la urma urmei, cat se poate de naturale.

Teama de singuratate, de esec, de ziua de maine, este totusi o teama si uite ca avem intuneric la indemana, ca sa ne vindecam, sa devenim mai puternici, nu doar fizic cat si psihic.

Inchid ochii si zeci de imagini trec prin mintea mea, sunt copil, sunt elev, alerg sau ma bat, innot sau zbor, ne tinem de mana, ne sarutam, ne certam, ce a fost ieri dar oare ce va fi maine? Apar raspunsuri, ma incurajez. Maine poate fi cea mai frumoasa zi din viata mea. O sa vina si soarele, cu alte procese naturale in urma lui. Intuneric, soare, senin sau furtuna, vreau sa ias tot ce este bun din tot ce mi se ofera. Daca o zi senina ne binedispune automat, cand apar nori pe cer, de ce nu am incerca sa gasim senitatatea din ei, sau cum, vrei sa-mi spui ca lucrurile gri nu pot fi frumoase? Pentru ca ce? Pentru ca nu le vezi cu ochiul liber? Te inseli amarnic..

Par sa imi pierd cunostinta. Aud alarma. Intuneric total. Un flash de lumina cand duc telefonul la ochi si imi las usor capul intr-o parte din raza lui, ma stramb putin, m-am obisnuit cu lumina, m-am adaptat. Si vad din nou poza mea preferata, cu ea. Si in fiecare dimineata ma surprind pentru o fractiune de secunda, parca este acolo in carne si oase si imi sopteste: "buna dimineata!" am uitat ca tot eu am lasat imaginea intentionata pe display.

Trezeste-te, ridica-te, straluceste!

Suma tuturor sentimentelor

Te admir pentru că reusesti să fii aproape de distanta dintre mine si restul lumii.

Fiecare dintre noi urmează un drum, fie că noi avem puterea sa il alegem pe el sau el ne alege pe noi. Drumul acesta al tău, s-a intersectat intr-o zi cu sensul meu de mers si de atunci nu pot să nu opresc din cand in cand motorul, să cobor pe marginea drumului si pe durata asta a gurii de aer, să te admir, de fiecare dată.

Am văzut putin din drumul tău, este frumos si greu in acelasi timp dar uite că tu reusesti să mergi atat de natural pe el incat nu mă pot abtine ca uneori să nu fug inaintea ta cu mult, doar ca să iti las un cadou si să mă fac nevăzut atunci cand tu esti acolo să il deschizi. Pentru că uneori, drumurile noastre se intersectează si visez cu ochii deschisi la o zi cand ne vor duce in acelasi loc. Si in visul acela, cel care va ajunge primul, va intinde o mană celuilalt pentru că eram de la bun inceput o echipa, si noi nici măcar nu realizam asta.

Sunt atatea lucruri care imi plac la tine că as avea suficient material incat să scriu o carte, una doar pentru tine, si in zilele cand simti că cedezi si că sunt prea putini cei care cred in tine, să deschizi cartea asta iar in paginile ei si printre cuvintele mele să gasesti increderea si zambetul de a merge mai departe pe drumul tau. 

Imi placi pentru că din energia ta, care la fel ca a oricărei fiinte umane poate fi mai multă sau mai putină uneori, alegi să dăruiesti si celor din jurul tău. Si asta intr-o lume nebună care nu mai vrea să dăruiasca nimic nimănui ci dimpotrivă, doar să ia. Pentru că cine altcineva mai poate visa să dea oamenilor din pasiunea sa decat un om cu sufletul frumos?

Stiai că este suficient să ma uit in ochii tăi si să descopăr răspunsuri pe care nu am reusit să le găsesc in toate bibliotecile din orasul meu?

Si simt cum ideile mele prind viată si se inghesuie precum o garnitură de tren ce se pregăteste să plece dintr-o gară aglomerată. Că sunt atat de multi oameni pe peronurile astea si este atat de mult haos uneori că ne rătăcim si nu mai reusim să găsim drumul către casă. Dar te simt, si stiu că esti acolo si cand am să te găsesc toată nebunia asta o să capete sens, pentru că vedem o singură lume acolo dar de fapt sunt miliarde de lumi, lumi in doi, si eu vreau ca lumea mea sa fii tu.


Ai păsit acolo unde multi sunt prea fricosi, prea comozi sau pur si simplu incapabili să se ducă măcar cu gandul si uneori cand simt că am nevoie de un exemplu viu, imi reamintesc să te privesc. Motivatia ce apare din afara noastră nu mai vine gratuit dar cand vine din propriul tău interior este mult mai puternică dar mai ales, infinită. Iar motivatia mea esti tu.

Si as vrea să am puterea să fac să ti se intample numai lucruri frumoase dar sunt un simplu bărbat si nu am la mine decat sentimente, cuvinte si fapte. Da, am să cert intregul univers dacă vreodată are să ti se impotrivească pentru că sunt suficient de nebun să cred că (si) eu stiu mai bine decat el ce meriti tu, iar dacă el are chef de folosit oamenii ca instrumente, atunci să mă foloseasca pe mine si doar cu scopul fericirii tale, altfel, pe tine să te lase in pace. Eu, un punct in fata lui, am să mă ridic si am să-i cer socoteală de fiecare dată cand vei fi tristă si am să fiu acolo langa tine, doar ca să te fac să zambesti, precum un copil.

In legătura asta dintre noi doi, fericirea ta este mai presus pentru că eu sunt fericit asa cum sunt si sunt fericit cand esti langă mine, mai ales cand văd si te stiu că esti bine. Si da, sunt suficient de bărbat să am puterea să fac un pas in spate in fata aceluia care te poate face mai fericită decat mine, pentru că meriti mult si.. fericirea are chipul tau iar eu mă pierd privindu-te.

Zona de confort

Zona de confort este o glumă rasuflată pe care societatea asta plictisită ne-o spune de fiecare dată și pe acelasi ton rezonat in ecoul scării de bloc prin care iesim din adăpostul propriilor case. Si la reactia careia zambim, tamp, de fiecare dată.

Un mic zid invizibil ce ne inconjoară cu o presupusă protectie.. puternică, dar totuși in acelasi timp slabă, reală și de fapt cat se poate de.. falsă.

Oamenii blocati in zona de confort se simt in sigurantă dar fară să creadă prea mult in securitatea propriului perimtetru. Totuși, traiesc inconstient cu acea teama produsă de un eventual dezechilibru ce poate să apară - precum un microorganism nou intr-un mediu biologic consacrat care aduce cu el schimbări și ruperi de ritm. Pentru că cine altcineva ne protejează propriile emotii mai bine decat noi? Iar noi, dacă săpăm adanc in interior găsim comori stricate. Si acceptand că traiesti intr-o zonă de confort accepti automat și existenta unei zone de conflict, la doar cativa milimetrii de zidurile tale iar realist gandind, asta este oare dulcele cantec al unei liniști adevărate?

Zona de confort limitează, fiind doar un parculet mic și verde, cu două banci și un lac subtire ce abia poate tine pe suprafata lui cateva păsări călătoare rătăcite. De ce te-ai limita doar la atat cand simti ușoare frisoane ale plăcerii pe masură ce imagini ale unei naturi sălbatice se scurg prin propriile tale pupile - nu ti-ai dorit niciodată să experimentezi un.. safari? Ti-e teamă de transpiratie? De sacrificii? Nu iti face griji, dușul de cu seară le indepartează pe toate.

Ai observat că apa ce sfarșește in scurgerea toaletei din apartamentul tău este ciudat de curată? Pentru ce anume "te speli"? Unde iti este bruma de "sudoare"?

Există mai multe tipuri de tu iar cel ce face legea prin zona de confort este poate una dintre cele mai slabe versiuni ale tale, ai simtit vreodată cand cineva te-a deranjat intr-un anumit fel că ai fi avut puterea sa ii fi superior? Dar nu ai facut-o.. de ce? Pentru că nu ai vrut să deschizi portile și să eliberezi un altfel de tu, cel care are curajul să spună exact ce gandeste.

Oh, tu nici nu știi straine, dar traim intr-o junglă in care doar cei care nu numai ca ies din zonele proprii de confort dar iși și distrug toate acele ziduri din jurul lor, reușesc.

Fie că sunt antrenorii personali, profesori, traineri sau educatori, etc majoritatea sunt inarmati cu metode prin care caută distrugerea zonelor de confort, fizice, psihice sau intelectuale ale celor cu care intră in general in contact. De ce il uram pe cel mai exigent profesor? De ce uram urmatorul antrenament in care stiam ca partenerul este mult mai puternic și te va impinge dincolo de zona de confort? De ce ne temem de cei ce ni se par prea puternici pentru noi?

Si totusi, de ce te simti atat de bine la finalul calatoriei in afara unei astfel de zone, cand atingi canapeaua și scoti o gură de aer ce contine și pană la ultima faramitura de indoială din tine?