joi, 21 august 2008

Mecanisme umane



Viata merge intr-o singura directie, pe mai multe drumuri.

Si noua ne place sa credem ca ne alegem drumul, insa de multe ori drumul ne alege pe noi. Un membru al societatii spartane isi alege singur drumul.

Viata de zi cu zi iti este marcata de actiuni pe care intr-un fel sau altul tzi le-ai impus. Faci aproape zilnic aceleasi lucruri cu mai mult sau putina energie, in functie de modul tau de viata. Pentru noi cei care ne petrecem timpul in sali, este deosebit de important sa experimentam un antrenament placut dupa formula "no pain no gain" si sa putem reveni mereu cu aceleasi nivele de forta si concentrare, setate la niste limite cat mai ridicate.

Organismul si psihicul nostru sunt direct corelate si isi transmit mesaje intr-un flux infinit, de neoprit pe timpul vietii, de celule. Micii purtatori de informatie.

Dumnezeu a creat omul si natura l-a dezvoltat.

Organismul tau este capabil sa se adapteze oricaror conditii de mediu si ne referim aici atat la factori externi (clima, etc.) cat si interni (alimentatie, etc.) insa majoritatea indivizilor clacheaza in timpul perioadei de acomodare.
Am identificat doua tipuri de indivizi:
1) organismul asculta mesajele corpului, si
2) organismul asculta mesajele creierului.

Da, din punctul meu de vedere creierul este suficient de bazat sa poata fi independent de restul corpului cand vorbim de organisme.
Daca ai un corp jalnic si spui ca te-ai lasat prada unui mod de viata toxic faci parte din categoria celor multi, punctul 1 de mai sus. Restul, minoritatea, bine ati venit la punctul 2.
Daca nu vorbim de lucruri esentiale organismului tau, nu exista "nu pot trai fara". Daca gandesti asa inseamna ca nu ai o parere buna despre tine. Indivizii care sunt victime ale viciilor daunatoare, din punctul meu de vedere sunt niste oameni slabi.

Tot ca opinie proprie, daca nu poti controla asa ceva, ar trebui sa te ingrijorezi.
Organismul uman nu este cu adevarat dependent decat de lucrurile esentiale pe care le stim cu totzii. Cele mai bune activitati pentru corpul nostru ni se par cele mai grele si invers, ironic nu ? Ghici cine plateste pretul.

De la nivelul meu, nu vad de ce este atat de greu sa iti impui un mod de viata sanatos, sa renunti la lucruri daunatoare organismului si sa incepi un nou mod de viata. Corpurile pe care tu le admiri uneori nu s-au creat peste noapte si ascund sacrificii si ani de antrenamente.
Tu nu trebuie sa ajungi la nivelul acela, dar chiar si daca esti la jumatatea drumului si ramai acolo, nu ai fi mandru de tine ?

Aud la tot felul de indivizi tot felul de scuze dar rezum discutia la "nu este niciodata prea tarziu" si de fel nu imi plac oamenii care se ascund in spatele scuzelor, am avut de pierdut/suferit din cauza lor, deci in fata mea ar fi bine sa ai un motiv al naibii de intemeiat.

Ce ti-am spus pana acum ? Organismul tau este singurul lucru care il ai cu adevarat pe lumea asta!

Antreneaza-ti mintea, pregateste terenul, poti face asta!

Dezvolta un organism puternic, rezistent si mai ales sanatos. O sa te simti mai bine, o sa castigi increderea ta si a celor din jurul tau.

Societatea spartana declara razboi sedentarismului, raportul ramane de 300 la 1.000.000, dar vom lupta cat timp vom avea aer in piept si puterea sa facem asta!

miercuri, 13 august 2008

Animal Pak


A inceput de curand.

Eram in cautarea unui supliment solid de vitamine si minerale. Cum nu sunt un adept inrait al suplimentelor alimentare, dar cu ceva idei despre rolul acestora mi-am indreptat atentia catre Animal Pak.

Stiu, iti inspira teama. Stiu, urmeaza cateva argumente greu de inghitit ... si la propriu si la figurat, ai sa citesti de ce.

Hai sa incepem in primul rand cu numele, mai ales cand experienta ta in domeniul "fiarelor" este oarecum redusa. Te duce cu gandul la un supliment ce te transforma mai degraba intr-un varcolac al noptilor cu luna plina decat intr-o masina de antrenat.

Din nume trebuie sa vizualizezi doar actiunea compusilor acestui produs fata de organismul tau.

Daca tragi de "fiare" ... trebuie sa fi un "animal".
Odata pasit in hala sportivilor te asteapta transformari atat fizice cat si psihice. Vei avea nevoie de un arsenal pe masura care sa te ajute inaintea, in timpul si dupa antrenamentul tau. Clasicele multivitamine de prin farmaciile locale, reprezinta o portie mult prea mica pentru niste necesitati atat de mari. Ce vei oferi organismului tau va fi in cele din urma ceea ce vei primi.

Imi aduc aminte o discutie cu o farmacista:
Eu: Sunt sportiv si am nevoie de niste vitamine
Ea: Desigur, va recomand vitaminele X, Y sau Z, una pe zi
Eu: Una pe zi este recomandarea generala, presupun ca pentru omul sedentar de rand
Ea: Nu, una pe zi este de ajuns si pentru Dvs.
Eu: Organismul meu este supus la eforturi in timpul antrenamentelor, vreti sa imi spuneti ca am aceleasi arderi ca ale unui om care de la birou se aseaza in canapeaua de acasa ?
Ea: ...

Acest suplimente contine o adevarata armata de vitamine, minerale, acizi, aminoacizi, enzime, optimizatori, care vor lucra pentru organismul tau si iti vor alimenta consumul datorat antrenamentelor.



Rezervele obtinute din alimentatie sunt mediocre oricat de mult ai crede tu ca mananci si asimilezi, pentru o compozitie asemanatoare unei portii de Animal Pak va trebui sa consumi niste cantitati titanice de alimente, lucru de astfel, imposibil.

Daca reusesti sa te impaci cu numele, hai sa trecem la nivelul urmator. Cantitatea.
In fiecare cutie vei gasi 44 de pachete (nu sunt fabricate in Romania deci da vei gasi exact numarul acesta) din care tu trebuie sa iei 1/zi. Destul de simplu nu ? Da, vei spune probabil "ok deci 1 luna si ceva m-am scos". Partea interesanta vine cand o sa observi numarul de pastile din interiorul fiecarui pachet. Sunt 11 pastile.

Da, daca te-ai impacat cu numele si rolul esential va trebui sa incerci sa innoti pana la mal acum. Le poti lua sub diferite forme, eu personal le sparg putin si apoi le inghit cu mult lichid, preferabil ceai ca sa mai acopere din gustul acestora, totul intr-un interval cat mai scurt, pentru a scapa cat mai rapid de aroma de pastile, care fie si de domeniul farmaceutic, nu ma atrage de cand ma stiu.

In cel mult 1-2 zile vei simti efectele. Energie fizica si mentala. Cresterea capacitatii efortului si refacerea. Cu o odihna la nivel normal nu vei mai intalni clasicele stari de somnolenta aparute in special dupa terminarea job-ului. Atentie insa, Animal Pak este un supliment care nu te scuteste de o alimentatie corespunzatoare, un antrenament inteligent si o refacere optima. Daca vrei sa iei in greutate si sa ai rezultate bune nu iti poti pune bazele intr-un singur supliment, este ca si cum ai folosi un carburant bun la masina ta dar nu ai folosi si uleiul de motor. Motorul (organismul) nu se functioneaza la parametrii optimi ... sau deloc.
Asadar ca in orice alt domeniu, revizuieste-ti obiectivele.

Eu nu sunt culturist, fac sport pentru a fi sanatos si in forma. Da, recomand Animal Pak pentru toti cei care fac sala si vor sa isi asigure un flux de compusi esentiali, si daca ai rabdare sa citesti eticheta produsului precum si o mica parte din recomandarile celor care l-au folosit, o sa-ti faci o idee de ce acest produs se fabrica in reteta originala de peste 20 ani.

Cand vine vorba de optim, ai aici tot ce iti trebuie.


marți, 5 august 2008

Taramul zeilor


Am fost in vacanta, prima de astfel dupa aproximativ 3 ani de munca pe plaiurile mioritice.

Super riguros si mai ales constiincios din fire, trebuie sa recunosc ca ma uitam destul de ciudat pe colegii mei care isi luau zborul de la birou la anumite intervaluri. Principalul motiv pentru care nu am abordat moda vacantelor de o saptamana a fost acela ca m-am obisnuit sa ma relaxez in weekend. M-am adaptat la o clasica vacanta saptamanala, de 2 zile (Sambata&Duminica).
De ce doar atat ? Simplu: in doua zile puteam face un traseu frumos in Bucegi, plaja la mare/strand, iesire la iarba verde, etc.

Am pasit in taramul legendelor cu aceiasi curiozitate ce insoteste un turist ce paseste pentru prima oara intr-un tinut. Zburand destul de rapid cu masina pe drumul patriei, ajungem la vama Giurgiu. O privire aruncata in pasaport cu o seara inainte mi-a produs constatarea ca aveam pasaportul expirat, de 1 an. Dar sunt European, cartea de identitate imi este de ajuns. Sper ...

Am sperat bine, trecerea prin vama s-a facut dupa modelul "sunteti 4, aveti 4 carti de identitate, drum bun!".

Bulgaria este o tara frumoasa, peisaje montane si pajisti verzi.

Repetam controlul si la intrarea in Grecia, o tanti prezentabila ne ureaza drum bun, la noi in vama din ce am constatat eu personajele feminine lipsesc cu desavarsire, lasand loc unor indivizi intrati pe spaga pe posturile respective, ce duc dorul probabil zilelor cand erai nevoit sa bagi mana in buzunar pentru o trecere peste granita.

In Grecia se schimba peisajul, uimitor cum arhitectura si parca si formele de relief se schimba de la o granita la alta. Vad pentru prima data celebrele plantatii de maslini ... ah uleiul de masline, superb in alimentatia oricarui om si una din principalele surse de venit al grecilor de mii de ani. Am inteles ca nu trebuiesc consumate crude direct din pom, ci doar dupa marinare si alte cateva tratamente ... bine ca am aflat asta inainte sa arunc cateva in gura din curiozitate.

Cazarea se face intr-un hotel mic de 3-4 etaje, model standard abordat de toti constuctorii din zona, evitand astfel mascaradele arhitecturale si multitudinea de stiluri sufocante care au inceput sa caracterizeze orasele din Romania. Intreaga statiune capata astfel un aspect simetric si placut. Este incredibil cum reusesc unii sa obtina cursivitate intr-un mediu restrans.

Plaja este generoasa, suficienta pentru avalansa de turisti, pe care turismul local se da peste cap sa o multumeasca cu generozitatea serviciilor. Poti negocia orice si de multe ori pentru fiecare lucru primit "risti" sa obtzii ceva gratis.

Conditii excelente. Servicii excelente si adresata in aceiasi masura si romanilor, mare parte din personalul restaurantelor fiind vorbitori ai limbii mioritice cu meniuri pe masura.
Daca sondezi bine si preturi excelente. Am cumparat la greu din magazinele de tip outlet, incaltaminte sport 30 EUR, tricouri 10 EUR, treninguri 25-30EUR si tot ce vrei. Mult mai ieftin decat in fosta zona libera dintre Grecia-Bulgaria, frecventata la greu de turisti datorita preturilor "ieftine". Tzeapa parerea mea. Un trening Adidas pe care l-am cumparat cu 30 EUR in outlet, in zona vamilor era 70 EUR.

Ce face un spartan in Grecia ? In primul rand baie si plaja. Apa este al naibii de sarata, pe langa Marea Egee, Marea Neagra pare o limonada dulce. Sa zice ca iti tratezi foarte bine sinusurile cu aroma ei. Le-am tratat destul de bine simtind pe deplin mirosul mancarurilor traditionale. Cand te afli intr-o tara straina nu ezita sa gusti din specialitatile locale, iar aici branzeturile (preferatele mele) sunt la loc de cinste.

Micul dejun a fost un clasic, servit in camera, compus din cereale, lapte si iaurt. Trebuie sa vezi diferenta dintre iaurtul nostru si cel local, cu o consistenta mult mai ferma. Am gustat si cea mai buna musaka si pentru cativa euro portia, chiar se merita. Urmatoarea masa a fost in general cea de seara, la terminarea programului ca sa zic asa.
Din cauza programului incarcat cu excursii, timp de plaja nu a fost decat 3 zile, suficient sa ma colorez precum o ciocolata cu lapte. Ca excursii recomand Meteora pentru partea spirituala, Skiathos pentru distractie si Muntele Olimp pentru peisaje.
In mod placut nu am suferit absolut nici o schimbare de greutate, traiasca sportul natural, ma simt super odihnit si parca si corpul meu a capatat un usor tonus placut.

Asadar, traiasca vacanta.

Concluzii:
- nu mai calc pe litoralul romanesc decat ca destinatie de weekend
- o vacanta in Grecia isi merita toti banii
- viata este scurta, nu se merita sa o petreci doar dupa un birou, daca iti place mult munca o sa iti placa mult si vacanta
- la interval de cateva luni voi incerca sa o sterg in vacanta

Iar acum, inapoi acasa, la birou si antrenamente, inapoi la ai mei si la ceea ce incerc sa fac cel mai bine ... sa fiu un om mai bun, din toate punctele de vedere.

Societatea Spartana revine!

luni, 21 iulie 2008

Cultura romaneasca


Sunt un mare fan al Romaniei si al istoriei sale.

Am ajuns devreme in Bucuresti si aveam in fata o zi intreaga ... fierbinte. Un spartan cand are timp liber si nu il foloseste facand sport ... isi antreneaza mintea. Am pus mana de curand pe o carte legata de viata lui Tudor Vladimirescu. Interesant.
Este incredibila puterea de regenerare a romanilor, proces care din pacate suntem programati sa il repetam la intervale uneori destul de lungi. Si atunci producem dupa caz o rascoala, un razboi, o revolutie. Citeam anumite raporturi si am ramas uimit cum noi, o provincie mica si saraca, am alimentat gura flamanda a atator imperii. Nu o sa va bat capul cu prea multe detalii dar ca sa va faceti o idee, doar provinciile romane asigurau festinul Constantinopolului cateva luni pe an.

O alta nazdravanie interesanta este legata de mamaliga noastra cea de toate zilele, acest aliment care ne curge prin sange de sute de ani si care ne-a atras si o porecla din partea vecinilor de la sud. Nu v-ati intrebat niciodata "care-i faza?" Am avut surpriza sa aflu ca accentul pe aceasta sursa de hrana s-a facut datorita faptului ca Imperiul Otoman, care sugea cu un apetit colosal resursele noastre, nu agrea porumbul. Taranul roman a intuit repede o schema gen "cultiv porumb pentru ca astuia nu ii place deci cand obtin recolta nu vine sa imi ia mai mult de jumatate din ea". Interesant nu ? Hai ca incep sa ma reapuc de citit.

Pe masura ce am parcurs cartea am avut o ciudata impresia ca am mai intalnit aceste situatii. Politicieni care isi vand tara, grupuri de interese ce exploteaza clasa inferioara, legi construite pentru anumite strategii. Unde am mai vazut eu asta ? Ah da, in Romania lui 1990-2008.

Romanul este o mare figura. De sute de ani repetam aceeasi schema blestemata parca. Traim o viata grea, ne lasam exploatati, ajungem sa ne uram intre noi si ne dorim raul unul celuilat. Totul pana in cel de-al 12-lea ceas cand ... avem o revelatie, dam cu pumnul in masa, ne infratim, punem mana pe arme, schimbam sistemul si il inlocuim cu o varianta putin mai imbunatatita. Apoi ciclul se repeta ... si eroii se uita.

Cu un apetit crescut de istorie pasesc in Bucuresti. Afara este sufocant. Nu ma antrenez Duminica. Fac rost de "Pentru Patrie" (1977, Sergiu Nicolaescu). Povestea interesanta ca de astfel toata istoria noastra. Un film facut foarte bine pentru posibilitatile de atunci cu un numar de figuranti ce depaseste probabil distributia unui film modern cu tot cu echipa de filmare.
Acelasi taran roman, sarac, chemat la arme, care a facut fapte de eroism ce au zdruncinat acele vremuri intunecate. Acesta este "spartanul" meu preferat.

Cum sa putem ajunge undeva daca nu stim de unde am plecat ?

Pauza de masa.

Urmeaza "Triunghiul mortii" (1999, Sergiu Nicolaescu). O noua lupta pentru mentinerea integritatii teritoriale. O productie din nou facuta in limita posibilitatilor presarata pe ici pe colo cu unele vedete care personal nu le acordam rolul de soldat roman. De fapt incerc sa atribui chestia pe imbatranirea genialului regizor care in ultimele proiecte precum si in cele viitoare introduce in distributie tot felul de vedete rasuflate care personal imi alimenteaza ura. Am observat in trecere, pe nu stiu unde, un articol in care Cristina Rus spunea ca nu poate juca in ultimul film al lui Nicolaescu din cauza programului incarcat de concerte.
Acum vine si intrebarea mea ... cine naiba este atat de cretin sa invite la un concert pe Cristina Rus, a carei talent muzical masurat pe o scara de la 1 la 10 este -1 ? Repet, acuz batranetea aruncata pe umerii batranului veteran al cinematografiei, care in ultimul timp a luat niste decizii ciudate din punctul meu de vedere. Din acest motiv refuz sa vad filme mai vechi de Triunghiul Mortii.
Nu acord timp pretios din viata mea sa o vad pe Cristina Rus actrita, pe stirista aia sportiva de la Antena 1 in rol de regina, Bitman cavaler-express sau pe Raduleasca in rol de muncitoare la o fabrica din Timisioara revolutionara.

Prezentarea moderna a istoriei contemporane cu vedete ce rup playback-ul in roluri cheie este prea mult pentru mine.
Prezentarea veche in adevarul ei brut, in filme documentar, in clipuri alb-negru, in documente si carti prafuite ... este uneori prea putin pentru mine.

Inapoi in Sparta!