Jurnal de antrenament 22.03.2016

Grupa:

Piept

Exercitii:

Fluturari la cablu: 6 x 10-20 - Pomparea dinaintea antrenamentului, multe repetari cu greutate moderat-usoara.

Impins la piept plan orizontal: 4 x 8-10-12-14 - Piramida inversa. Excelenta pentru castiguri de forta si masa musculara, in special cand atingi plafonarea.

Fluturari plan inclinat: 4 x 8 - Piramida clasica.

Extensii cablu plan inclinat: 4 x 15 - Pompare, din nou la final de antrenament.

Durata antrenamentului: aproximativ 45 minute.

Mese: cafea fara zahar, blend din legume fructe, carne curcan, orez legume, unt arahide.

Suplimente: BCAA, glutamina, creatina.

Spor!

Jurnal de antrenament 21.03.2016

Grupa:

Spate

Exercitii:

Ramat (cu o singura mana) cablu: 4 x 20 - Intotdeauna imi place ca la inceputul antrenamentului sa pompez putin grupa vizata.

Ramat cu bara T: 4 x 12 - Piramida clasica. Miscare lenta pentru a contracta cat mai bine muschiul.

Tractiuni: 4 x 10 - Miscare ceva mai rapida cu putin "furt" la final.

Helcometru bara la ceafa: 4 x 10 - Nu prea efectuez exercitiul asta dar cum imi place foarte mult sa variez fiecare antrenament, i-am dat o sansa.

Durata antrenamentului: aproximativ 45 minute.

Mese: cafea fara zahar, omleta, paine secara, orez cu legume, carne curcan.

Spor!

In dauna sanatatii

Cand vine vorba de sanatatea mea incerc sa dau totul la o parte de pe masa. Asta este kilometrul meu zero. De ce? Pentru ca observ prea multe obiceiuri la cei din jurul meu, asta la modul celor care se trezesc (uneori prea tarziu) ca au probleme de sanatate din te miri ce cauze. Pentru ca da, este mai usor sa intretii..

Noi, ca omenire am adoptat multe obiceiuri zilnice fara sa realizam ca unele dintre ele ne sunt deunatoare. Fie ca le aplicam voluntar sau nu mai devreme sau mai tarziu pot aparea consecinte, din acelea medicale. Zi de zi ora de ora incerc sa nu uit a le acorda atentia cuvinta pentru ca le simt, sunt precum niste pietre ce incercand sa le arunci peste un gard mult prea inalt iti vor cadea in propriul cap. Vreau sa punctez aici o parte dintre "pietrele" astea.


Prea mult sezut - Computerul a devenit principala metoda de lucru pentru marea noastra majoritate iar unii dintre semenii mei par sa sufere de boala mersului cu masina. Totul se face stand jos, mancam, ne plimbam, muncim, socializam etc. Atentie la pozitia in care lucrezi la birou, iti poate afecta coloana vertebrala si chiar unele organe interne. De fapt, pun pariu ca citesti acest articol dintr-o pozitie nefireasca. Poate fi un efort dar, corecteaza-te. Hai la sport!

Hidratare - Nu bei suficienta apa plata, in cazul in care nu stiai organismul nostru contine un procent de peste 60% apa. Si cand ma refer la consumul de lichide iti sugerez sa renunti la bauturile carbogazoase dulci, pe langa faptul ca au in compozitie o tona de zahar si multe alte porcarii, nici macar nu tin de sete si sunt o bomba cu ceas pentru organismul tau. Bea apa!

Hrana - la mine logica legumelor este urmatoarea "daca este verde si are gust nasol atunci este ok" asadar incearca sa limitezi prajelile, fast food-ul si alimentele procesate industrial. Include in mesele tale zilnice mai multe legume. Pune accent pe orez, cartofi (exclus prajiti) spanac, broccoli, fasole, salate. O portie de salata la dansul!

Prea putin somn - Odihna bat-o vina! Traim parca cu sentimentul ca ne culcam prea tarziu si ne trezim prea devreme. Nu ma culc mai tarziu decat atunci cand stiu ca mai pot trage o repriza de somn in dupa-amiaza urmatoare. Practic, intregul nostru organism functioneaza si datorita acestor ore de somn. O lipsa constanta a intregului program de somn (8 ore) ne poate conduce la tot felul de tulburari fizice si chiar psihice. Culca-te!

Zambeste - Cei mai pozitivi oameni traiesc cele mai lungi vieti. La o plimbare prin Bucuresti realizezi ca traim intr-un spital de nebuni. Ignora-i. Vezi partea plina a paharului. Atata timp cat legea atractiei ramane valabila, si asta va fi in picioare atata timp cat suntem un punct pe harta acestui univers, vei atrage ceea ce emiti. Ia mana de pe claxon, asculta muzica si.. zambeste te rog! 
 

Triunghiul celor trei

Ai nevoie de o rezolutie pentru 2016? Ok, am sa-ti propun trei obiective de care vreau sa incerci a te agata pe cat mai mult posibil. Nu sunt grele, nu sunt imposibile, necesita doar un gram de motivatie interioara din partea ta.

1. Alimentatia

O sanatate de calitate necesita hrana de calitate. Orienteaza-te catre alimente aflate cat mai aproape de starea lor naturala (preferabil bio) evita hrana procesata industrial, alimentele de tip fastfood si bauturile "dulci" fie ca sunt carbogazoase sau nu.

Fie ca esti sau nu un impatimit al salilor de antrenament, ai nevoie de carne (pui, vita, curcan, peste) lactate (iaurturi naturale, branzeturi) si cat mai multe legume verzi. Nu poti functiona normal fara un regim alimentar pus la punct, repet, fie ca iti place sa faci miscare sau nu. In functie de scopul si obiectivul tau trebuie sa iti setezi un numar de minim trei mese pe zi, valabil chiar si pentru cei care vor sa slabeasca pentru ca da, sunt solutii si pentru regimurile alimentare si lupta cu grasimea corporala nu se da pe taramul infometarii si al epuizarii. Nu ezita sa folosesti un complex de vitamine si minerale, de foarte multe ori doar ceea ce iti ofera hrana zilnica nu este indeajuns pentru completarea necesarului zilnic.

2. Odihna

Degeaba mananci si te antrenezi corespunzator daca nu te odihnesti. Traim vremuri nebune unde omul este exploatat mai ceva ca in evul mediu si multi dintre noi muncesc de dimineata pana seara cu prea putina energie disponibila pentru a face si altceva. Trebuie asadar sa te adaptezi la propriul tau program de viata si sa profiti de micile ferestre ce se deschid din cand in cand.

Daca nu ai timp sa mergi la sala poti oricand sa te plimbi, mergi o statie pe jos sau la intoarcerea de la serviciu fa un mic ocol prin parc. Invata sa te detasezi de stresul cotidian, poate parea imposibil dar trebuie sa invatam sa lasam stresul la usa biroului. Toti traim vieti grele si nu ne avem incotro decat sa luptam pentru ele, hai sa ne impacam cu asta si sa ne relaxam putin dupa program. Somnul este principala modalitate prin care ne incarcam bateriile mentale si corporale asa ca minim opt ore de somn pe zi sunt absolut necesare.

3. Sport

In ultimii ani omul modern a adoptat o pozitie mai pasiva fata de activitatile fizice. Atat in privinta campului muncii unde masinile automatizate au inlocuit bratul uman cat si ca stil de viata, unde din ce in ce mai multi indivizi s-au orientat catre zonele urbane.

Consecintele se vad asupra noastra, un procent tot mai mare din populatie este obez, lent, si manifesta des probleme de sanatate. Sportul (miscarea in general) aduce un mare numar de avantaje: conditie fizica buna, tonifiere musculara, relaxare, intarire psihica si multe altele. Intr-o lume in care uitam sa avem grija de noi, parem a nu mai fi capabili sa realizam ca totusi abundenta miscarii este cea care ne-a adus in aceasta etapa a evolutiei. O ora de antrenament este mai buna decat nici una, doua ore pe saptamana sunt mai bune decat una singura si trei ore reprezinta un ideal pentru majoritatea dintre noi. Nu merita organismul tau macar o ora de sport pe saptamana?

2016 Uita-te in ochii mei!

Daca ma intrebi cum as descrie sentimentul ce ma incearca privind in urma la 2015 ti-as spune sa aduni toate senzatiile si simturile de pe lumea asta intr-un recipient de sticla, sa le amesteci bine de tot si aruncandu-le in aer sa privesti cum se intorc asupra tu precum o ploaie de sentimente si culori..

Ca intotdeauna, privesc inapoi cautand sa justific actiunile mele precum si consecintele acestora si incercand sa ma asigur ca nu am ratat mesajul respectiv concluzia de la finalul acestora. La ce bun sa parcurgi experiente daca nu inveti nimic de pe urma lor? Ce a fost mai rau voi ingropa la un centimetru adancime, suficient cat sa realizez ca esenta aceia negativa se afla la doar o palma de pamant distanta, pentru ca vezi tu, ea nu dispare niciodata oricat de adanc sapi. Viitorul este in fata mea si am sa ma indrept catre el cu toata taria disponibila pasilor mei.

Zodiacul chinezesc spune ca 2016 este anul maimutei. Eu spun ca va fi si al maimutei, dar si al meu, si al lupului din mine. Maimutele sunt inteligente si jucause, adevarati copii ai junglei si dupa modelul lor am sa raspund mizeriei din propria mea jungla de beton razand si copilarind, jucandu-ma cu orice obiect este aruncat in mine.

 

De la lup am sa imprumut mai bine instinctul de a ma inconjura doar cu cei din aceiasi "specie" cu mine, pentru ca nu degeaba se spune ca trebuie sa avem in jurul nostru doar pe acei oameni de la care avem ce invata, oameni care impart aceiasi viziune cu mine si impreuna cu care putem ataca vise si obiective comune, lupi. O haita cu ajutorul careia am sa cuceresc padurile din jurul meu, scuze oameni buni, dar de cand este lumea lupii vaneaza oi iar eu urasc instinctul de turma si sper ca esti capabil sa discerni diferenta dintre haita si turma..

 

Barbatului din mine am sa-i reamintesc ca nimic nu este mai important decat sanatatea, familia si sentimentele pentru cei dragi din jurul meu. Am sa lupt si am sa fiu un scut pentru ceea ce iubesc, am sa modelez zambete din noroiul de pe jos si am sa muncesc la fel de mult pentru cei cativa care sunt in spatele meu.

 

Vreau sa nu uit ca trebuie sa daruiesc in continuare fara motiv si fara sentimentul ca trebuie sa primesc ceva la schimb. Cer doar inteligentei sa nu inceteze a mai face popas din cand in cand si pe la mintea mea, cat sa mai urc o treapta a intelepciunii pe scara asta a valorilor.

In cele din urma, nu stiu niciodata unde duce drumul meu, dar am sa merg in continuare pe el incercand din rasputeri sa nu uit a admira oamenii si peisajul ce se contureaza pe fundalul acestuia, pentru ca acolo.. sunt toate raspunsurile mele. Acesta este bagajul meu pentru anul ce vine, am sa asez printre cele cateva lucruri de schimb si curaj, optimism, prezenta de spirit si multa gandire pozitiva. 

 

Si inainte de a inchide geamantanul, deasupra a tot acest amalgam de lucruri, asez fotografia ei. In 2016 vreau sa o tin de mana..

Imbratisand necunoscutul

Cea mai veche si puternica emotie a omenirii este frica, si cel mai vechi si puternic tip de frica este frica de necunoscut - H. P. Lovecraft

Simt zorii unei dimineti senine ce imi vestesc inceputul de zi. Stiu ce am de facut pentru ca urmez zilnic aproape acelasi program. Rutina, ceva ce viata iti ofera fara sa apuci a mai pune intrebari.

Accepti asta sau te ratacesti usor pentru ca unii dintre noi invata sa isi aprecieze confortul doar dupa ce au suferit cateva socuri pasind in afara zonei personale de confort. Si totusi, daca vrei sa distrugi din cand in cand hartia aceia monotana despre "tu", acel orar pe care il stii deja pe dinafara, trebuie sa tatonezi patrunderea in necunoscut.

Stiu, necunoscutul.. este necunoscut.

Cine stie ce se poate ascunde dincolo de usa aceia ciudata? Si in lumea asta nebuna de afara, de ce ar vrea un om sa traga aer in piept si cu o usoara retinere sa impinga usa pasind dincolo?

Pentru ca genele din noi isi striga dreptul la evolutie, de cand lumea, si lumea este asa pentru ca unii temerari au pasit in necunoscut. Sigur, exista riscuri in aceste mari aventuri dar ghici ce, tocmai ti-ai asumat un risc coborand scarile in drum catre supermarket-ul de langa blocul tau. Suntem atat de legati de lucrurile simple, usoare, banale din viata noastra incat ajungem sa ignoram acea stare de frenezie care ne inconjoara uneori cand simtim ca vrem o schimbare. De ce am incetat sa ne mai punem intrebari? De ce nu mai suntem curiosi?

De ce?

Creativitatea este printre cele mai importante procese care se ascund in noi, sufocandu-ne creativitatea devenim limitati, simpli, familiari.. mediocrii.

Te provoc sa devii creativ. Sa provoci la randul tau necunoscutul. Depaseste-ti limitele. Treci aproape zilnic prin dreptul acelei bicilete expusa in vitrina, si te gandesti daca se merita efortul de a cumpara una, daca nu cumva este prea mult sa iesi din rutina asta care te-a sters de tot din peisaj. Stii ca esti viu? Stii ca fiintele vii se misca, se joaca, iubesc si danseaza?

Prin intunericul slab al orasului luminile salii de antrenament emana o culoare specifica, daca ai sa-ti faci candva curaj sa pasesti acolo ai sa descoperi oameni simpli, care au avut curajul "nebun" sa paseasca in necunoscut. Undeva intr-un studio din apropiere, cineva si-a luat inima in dinti si picteaza cu stangacie, reflectand la anii demult trecuti cand si-a dorit cu ardoare sa faca asta dar dintr-un motiv "necunoscut" a ezitat.. acum este fericit. Face asta deja dupa programul de la birou, si in pauzele lui, cand trage o gura de aer, isi plimba privirea pe cativa biciclisti care au plecat sa exploreze necunoscutul, orasul, natura din afara lui.

Suntem constienti ca ceea ce a functionat odata poate nu va mai functiona la fel, si da, poate suna ciudat dar asta este un lucru bun pentru ca ne incurajeaza sa facem lucrurile altfel. Incercam, reusim sau esuam, ne ridicam si mergem mai departe, altceva nu avem de facut si niciodata, niciodata nu a fost usor.

Intuneric total

Ora asta de iarna, scoate tot ce este mai bun din mine..

ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină; obscuritate, beznă sursa: DEX

Aud sunetul telefonului, este 05:45 dimineata, intuneric total. Doar lumina unui smartphone ce ma deranjeaza timid, parca sunt un usor al noptii ce tocmai isi primesti in ochi o portie de faza lunga din partea unui vecin de trafic.

Am o poza preferata, a ei. Inainte sa adorm o privesc cateva secunde, se uita la mine prin ecranul telefonului in timp ce acesta isi pierde treptat luminozitatea. Si simt ca ziua ce a trecut a avut un scop, si ii multumesc, si sunt multumit. Si imaginea dispare, intuneric total, raman doar eu cu gandurile mele, este atat de intuneric ca nu reusesc sa imi vad nici degetele de la amana. Ceea ce este in regula, doar eu cu mine.

Noaptea aduce liniste, odihna, recuperare. Atunci, mai are rost sa te temi de lipsa soarelui?

Intunericul este natural si faptul ca simti o stare de nesiguranta in prezenta lui inseamna ca reactionezi de fapt la propriile tale temeri, pot spune asadar, ca intunericul este o oglinda puternica? Se spune  ca ne nastem si murim in singuratate iar noaptea asta ce ne inconjoara pare sa ne poarte prin exact aceleasi tipuri de procese, care sunt la urma urmei, cat se poate de naturale.

Teama de singuratate, de esec, de ziua de maine, este totusi o teama si uite ca avem intuneric la indemana, ca sa ne vindecam, sa devenim mai puternici, nu doar fizic cat si psihic.

Inchid ochii si zeci de imagini trec prin mintea mea, sunt copil, sunt elev, alerg sau ma bat, innot sau zbor, ne tinem de mana, ne sarutam, ne certam, ce a fost ieri dar oare ce va fi maine? Apar raspunsuri, ma incurajez. Maine poate fi cea mai frumoasa zi din viata mea. O sa vina si soarele, cu alte procese naturale in urma lui. Intuneric, soare, senin sau furtuna, vreau sa ias tot ce este bun din tot ce mi se ofera. Daca o zi senina ne binedispune automat, cand apar nori pe cer, de ce nu am incerca sa gasim senitatatea din ei, sau cum, vrei sa-mi spui ca lucrurile gri nu pot fi frumoase? Pentru ca ce? Pentru ca nu le vezi cu ochiul liber? Te inseli amarnic..

Par sa imi pierd cunostinta. Aud alarma. Intuneric total. Un flash de lumina cand duc telefonul la ochi si imi las usor capul intr-o parte din raza lui, ma stramb putin, m-am obisnuit cu lumina, m-am adaptat. Si vad din nou poza mea preferata, cu ea. Si in fiecare dimineata ma surprind pentru o fractiune de secunda, parca este acolo in carne si oase si imi sopteste: "buna dimineata!" am uitat ca tot eu am lasat imaginea intentionata pe display.

Trezeste-te, ridica-te, straluceste!

Suma tuturor sentimentelor

Te admir pentru că reusesti să fii aproape de distanta dintre mine si restul lumii.

Fiecare dintre noi urmează un drum, fie că noi avem puterea sa il alegem pe el sau el ne alege pe noi. Drumul acesta al tău, s-a intersectat intr-o zi cu sensul meu de mers si de atunci nu pot să nu opresc din cand in cand motorul, să cobor pe marginea drumului si pe durata asta a gurii de aer, să te admir, de fiecare dată.

Am văzut putin din drumul tău, este frumos si greu in acelasi timp dar uite că tu reusesti să mergi atat de natural pe el incat nu mă pot abtine ca uneori să nu fug inaintea ta cu mult, doar ca să iti las un cadou si să mă fac nevăzut atunci cand tu esti acolo să il deschizi. Pentru că uneori, drumurile noastre se intersectează si visez cu ochii deschisi la o zi cand ne vor duce in acelasi loc. Si in visul acela, cel care va ajunge primul, va intinde o mană celuilalt pentru că eram de la bun inceput o echipa, si noi nici măcar nu realizam asta.

Sunt atatea lucruri care imi plac la tine că as avea suficient material incat să scriu o carte, una doar pentru tine, si in zilele cand simti că cedezi si că sunt prea putini cei care cred in tine, să deschizi cartea asta iar in paginile ei si printre cuvintele mele să gasesti increderea si zambetul de a merge mai departe pe drumul tau. 

Imi placi pentru că din energia ta, care la fel ca a oricărei fiinte umane poate fi mai multă sau mai putină uneori, alegi să dăruiesti si celor din jurul tău. Si asta intr-o lume nebună care nu mai vrea să dăruiasca nimic nimănui ci dimpotrivă, doar să ia. Pentru că cine altcineva mai poate visa să dea oamenilor din pasiunea sa decat un om cu sufletul frumos?

Stiai că este suficient să ma uit in ochii tăi si să descopăr răspunsuri pe care nu am reusit să le găsesc in toate bibliotecile din orasul meu?

Si simt cum ideile mele prind viată si se inghesuie precum o garnitură de tren ce se pregăteste să plece dintr-o gară aglomerată. Că sunt atat de multi oameni pe peronurile astea si este atat de mult haos uneori că ne rătăcim si nu mai reusim să găsim drumul către casă. Dar te simt, si stiu că esti acolo si cand am să te găsesc toată nebunia asta o să capete sens, pentru că vedem o singură lume acolo dar de fapt sunt miliarde de lumi, lumi in doi, si eu vreau ca lumea mea sa fii tu.


Ai păsit acolo unde multi sunt prea fricosi, prea comozi sau pur si simplu incapabili să se ducă măcar cu gandul si uneori cand simt că am nevoie de un exemplu viu, imi reamintesc să te privesc. Motivatia ce apare din afara noastră nu mai vine gratuit dar cand vine din propriul tău interior este mult mai puternică dar mai ales, infinită. Iar motivatia mea esti tu.

Si as vrea să am puterea să fac să ti se intample numai lucruri frumoase dar sunt un simplu bărbat si nu am la mine decat sentimente, cuvinte si fapte. Da, am să cert intregul univers dacă vreodată are să ti se impotrivească pentru că sunt suficient de nebun să cred că (si) eu stiu mai bine decat el ce meriti tu, iar dacă el are chef de folosit oamenii ca instrumente, atunci să mă foloseasca pe mine si doar cu scopul fericirii tale, altfel, pe tine să te lase in pace. Eu, un punct in fata lui, am să mă ridic si am să-i cer socoteală de fiecare dată cand vei fi tristă si am să fiu acolo langa tine, doar ca să te fac să zambesti, precum un copil.

In legătura asta dintre noi doi, fericirea ta este mai presus pentru că eu sunt fericit asa cum sunt si sunt fericit cand esti langă mine, mai ales cand văd si te stiu că esti bine. Si da, sunt suficient de bărbat să am puterea să fac un pas in spate in fata aceluia care te poate face mai fericită decat mine, pentru că meriti mult si.. fericirea are chipul tau iar eu mă pierd privindu-te.

Zona de confort

Zona de confort este o glumă rasuflată pe care societatea asta plictisită ne-o spune de fiecare dată și pe acelasi ton rezonat in ecoul scării de bloc prin care iesim din adăpostul propriilor case. Si la reactia careia zambim, tamp, de fiecare dată.

Un mic zid invizibil ce ne inconjoară cu o presupusă protectie.. puternică, dar totuși in acelasi timp slabă, reală și de fapt cat se poate de.. falsă.

Oamenii blocati in zona de confort se simt in sigurantă dar fară să creadă prea mult in securitatea propriului perimtetru. Totuși, traiesc inconstient cu acea teama produsă de un eventual dezechilibru ce poate să apară - precum un microorganism nou intr-un mediu biologic consacrat care aduce cu el schimbări și ruperi de ritm. Pentru că cine altcineva ne protejează propriile emotii mai bine decat noi? Iar noi, dacă săpăm adanc in interior găsim comori stricate. Si acceptand că traiesti intr-o zonă de confort accepti automat și existenta unei zone de conflict, la doar cativa milimetrii de zidurile tale iar realist gandind, asta este oare dulcele cantec al unei liniști adevărate?

Zona de confort limitează, fiind doar un parculet mic și verde, cu două banci și un lac subtire ce abia poate tine pe suprafata lui cateva păsări călătoare rătăcite. De ce te-ai limita doar la atat cand simti ușoare frisoane ale plăcerii pe masură ce imagini ale unei naturi sălbatice se scurg prin propriile tale pupile - nu ti-ai dorit niciodată să experimentezi un.. safari? Ti-e teamă de transpiratie? De sacrificii? Nu iti face griji, dușul de cu seară le indepartează pe toate.

Ai observat că apa ce sfarșește in scurgerea toaletei din apartamentul tău este ciudat de curată? Pentru ce anume "te speli"? Unde iti este bruma de "sudoare"?

Există mai multe tipuri de tu iar cel ce face legea prin zona de confort este poate una dintre cele mai slabe versiuni ale tale, ai simtit vreodată cand cineva te-a deranjat intr-un anumit fel că ai fi avut puterea sa ii fi superior? Dar nu ai facut-o.. de ce? Pentru că nu ai vrut să deschizi portile și să eliberezi un altfel de tu, cel care are curajul să spună exact ce gandeste.

Oh, tu nici nu știi straine, dar traim intr-o junglă in care doar cei care nu numai ca ies din zonele proprii de confort dar iși și distrug toate acele ziduri din jurul lor, reușesc.

Fie că sunt antrenorii personali, profesori, traineri sau educatori, etc majoritatea sunt inarmati cu metode prin care caută distrugerea zonelor de confort, fizice, psihice sau intelectuale ale celor cu care intră in general in contact. De ce il uram pe cel mai exigent profesor? De ce uram urmatorul antrenament in care stiam ca partenerul este mult mai puternic și te va impinge dincolo de zona de confort? De ce ne temem de cei ce ni se par prea puternici pentru noi?

Si totusi, de ce te simti atat de bine la finalul calatoriei in afara unei astfel de zone, cand atingi canapeaua și scoti o gură de aer ce contine și pană la ultima faramitura de indoială din tine?

Fentez realitatea

 

Uneori pentru câteva clipe mă inchid intre patru pereți incercând să imprejmuiesc intr-un gard de plasă fictivă fiecare gând din viața reală ce incearcă să se strecoare către mine, pe sub ușa propriului meu dormitor.

Nu știu dacă voi afla vreodată cine sunt cu adevărat dar cu siguranță am să dau totul in drumul către cutia Pandorei, și dacă toți suntem construiți din vreun material deversat din universul ăsta infinit am să lupt pentru fiecare sac de ciment ce il voi sparge la temelia propriei fundații.

Cele mai multe corpuri puternice pot ascunde minți puternice, dedicație, vise..

Realitatea este dură dar este vie, reală. Poate cel mai bun film care se derulează sub privirile tale, intr-un cinematograf la care tu ai singurul bilet. Astea nu sunt efecte speciale, ăștia nu sunt actori, de fapt.. dacă stau bine și mă gândesc actorul meu preferat nu s-ar comporta niciodată cu mine la modul ăstora, de ce este natura umană in stare.

Alegi să stai deoparte pentru că la un moment tu ai rolul principal și ceilalti care stau pe scaunele lor in propriile cinematografe, fentând realitățile personale, vor fi cu ochii pe tine, mâncând floricele de porumb..

Totul stă in puterea de concentrare a fiecăruia dintre noi, cunoști sentimentul acela când ești atât de focusat că totul in jurul tău dispare? Uneori in sala de antrenament mă detașez atât de tare că abia mai pot auzi muzica de pe fundal, uneori.. uneori aleg să nu mai văd oamenii din jurul meu, sunt doar cifre, statistici, obiective, piese de șah sau.. desert.. uneori..

Ating butonul play, mă ridic și pun pe umăr geanta, sunt pregătit de propriul film, mă indrept către sală, luați loc și urmăriți-mă.. se inregistrează, sunt puternic..

Primul antrenament

La WorldClass..

Iată-mă stând față in față cu un colos masiv din oțel, piatră și geam. Mă opresc pentru câteva secunde, timpul se oprește și imi trec prin fata ochilor bucăți dintr-o foarte mica parte a tuturor antrenamentelor efectuate doar in ultimul an, la cel mai simplu calcul obtin lejer 150 de ședinte..

Si asta este oare a câta sală pe care o voi avea la activ? Nu contează.. bine ai venit acasă, aici am să locuiesc pentru urmatoarele 360 de zile.

Nu știu ce este la interior, sincer nici nu mă interesează, am să vin aici să imi supun corpul la același lung șir de socuri ca si pană acum, da-mi o sală si am să mă antrenez in ea, dă-mi o sală săracă și o să am un antrenament bogat. Da-mi WorldClass și voi avea un antrenament modern. Nu sunt pretențios cu mediul exterior - doar cu cel personal, intern și spun asta pentru că nu ii ințeleg pe cei care "vor să vadă sala inainte" sincer.. nici nu vreau sa pierd timpul acum, aici, cu ei.

Cu forțe proaspete, solid dezvoltate in concediul ce tocmai s-a terminat, mă las purtat de scara rulantă. Primele impresii: curățenie, dimensiune, dotări și aer curat, imi place hotelul ăsta, dați-mi o cameră cu priveliște la spatele și bicepșii mei vă rog. Pentru că astăzi vor primi cadou o stimulare dintr-un fier nou, virgin. Si că tot vorbim de hoteluri, vestiarele astea arată mai bine decât fosta mea cameră de la malul mării..

Mă schimb in hainele de luptă, să inceapă războiul dintre creier și organism.

Mă adaptez repede, cercetez terenul, descopăr, invăț, sunt din nou la inceput, am o nouă prietenă, sunt sigur ca va dura doar putin timp până când vom invăta să comunicăm și să ne respectăm reciproc avantajele și dezavantajele.. oricărei relații. Nici nu am plecat bine de aici și deja abia aștept să o revăd, ah primii pași ai dragostei..

Toti muncim și toti avem facturi de plătit, problema este că doar o parte dintre noi știm să apreciem valoarea unui activ cumpărat. WorldClass iși merită banii, primesti ceea ce oferi - desigur că: "vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acrii" dar nu uita că trupul și sănătatea ta primează, și când investești in ele te vor rasplati pe cât de bine știi la randul tău să faci asta.

Mă simt bine "acasă", pun deoparte tot ce a fost si privesc inainte, eu cel de ieri? Pregătește-te pentru eu cel de mâine, hai să ne antrenăm, am vorbit destul.

PS - Acesta nu este un articol sponsorizat.

Spor!

Este atat de cald

 De cateva zile simt ca ma topesc, de unul singur.

 Sunt genul acela de barbat conceput, nascut si crescut la rece, soarele ma place si eu il plac la randul meu pe el dar stii ce? Ceva intre noi nu merge, exact ca la ultima mea relatie..

 Soarele o sa vina, o sa plece si o sa-i duc uneori dorul dar.. prefer amintirea lui decat urma pasilor mei ce se contureaza in asfaltul din spatele blocului si senzatia aceia ca sunt mai greu in kilograme ca niciodata desi in oglina arat ca un soldat intors din aplicatie.

 Orasul aduce cu unul dintre acele decoruri de le vezi doar prin filmele western vechi, si totul in jur este incins, mult prea incins, am sa plec de aici catre un copac, la baza caruia sta o piatra stropita de izvorul ce trece in imediata apropiere.

 Ma inchid in baie, arunc hainele moi de pe mine si dansez cu apa rece care pica de undeva de sus.. ploaia mea artificiala.

 Apa rece este partenera mea, danseaza cu mine, ma mangaie, ma racoreste, imi trezeste la viata toate celulele din corp si imi calmeaza acele stari de excitatie care apar uneori de nu stiu unde.. Ca atunci cand esti cu ea in dus, si totul devine un menage a trois, ce isi poate dori mai mult un barbat decat o femeie, care sa se scurga pe pielea lui, sa il trezeasca la viata? O singura femeie, si multa apa.. rece.

 Racoare.

O apocalipsa poate ascunde un inceput

A fost.
Este.
Va fi.

In curand...

Alternativa

Modificarea programului meselor zilnice dar mai ales pozitia fata de ora antrenamentului m-a pus poate cel mai usor in fata unui principiu pe care se bazeaza cele cateva diete in care am putut sa regasesc cel mai usor confortul fizic si psihic dar mai ales genetic, respectiv, folosirea cat mai eficienta a grasimii corporale ca sursa de energie. Acesta este rezultatul unei adaptari la ceea ce numesc o combinatie intre dieta paleo, postul intermitent si la anumite intervale administrarea de carbohidrati.

In functie de scopul fiecaruia dintre noi ne putem trasa cateva principii pe o foaie de hartie imaginara. Despre mine pot sa spun ca in ultimii ani am urmarit acel aspect atletic in care m-am simtit cel mai bine, m-am putut misca usor si rapid, am simtit cresterea rezistentei la efort, am putut urca mai usor si binenteles per ansamblu, m-am simtit bine fiind eu.

In zilele de antrenament sunt acum la o distanta de aproximativ 6 ore de la ultima masa. Pentru un culturist sau cineva care cauta sa obtina masa musculara (greutate) in general, poate fi un impediment, dar cum nu fac parte din categoria respectiva, bine ati venit in lumea mea. Tranzitia, ca orice alta perioada de schimbari, poate aduce un usor disconfort, dar ca orice proces de (re)adaptare, corpul tau se va obisnui mai rapid decat mintea.

In cele mai multe cazuri simt o foarte usoara stare de foame, care transmite impulsuri creierului si in urma caruia cel putin la inceputul perioadei, ma facea sa pun la indoiala capacitatea organismului de a face fata efortului ce urma. Din nou, organismul trimite impulsuri false creierului riscand o clasica jucare de feste, pentru ca odata inceput antrenamentul senzatia nu numai ca dispare efectiv, dar ca "din neant" se observa o stare foarte buna. Fara foame, fara lipsa de energie. Se produce ceva.

O scanteie ce declanseaza explozia

Incepe momentul in care energia este produsa in principal din grasimea depozitata, visul oricarui simplu individ ce cauta un aspect atletic. Si asta pentru ca orele trecute in care organismul a fost privat de hrana iar acum acesta trebuie sa gaseasca rapid o sursa de consum, pentru el in acest moment nu exista o alternativa. Pentru noi, tocmai am prezantat una. Daca inaintea antrenamentului ar exista o masa componentii extrasii din aceasta ar fi furnizat sursa de energie pentru antrenamentul respectiv. Arderea grasimii ar fi in acest moment dificila sau mai bine spus, extrem de transpirata.

Aceasta mi se pare o solutie geamana la ceea ce obisnuiesc sa fac uneori dupa antrenamentul cu greutati, respectiv dupa cele 40 de minute, urmeaza o sedinta de aproximativ 10 minute de sprint/ritm normal pe banda. O astfel de tehnica mi-a fost inspirata citind excelentul blog al lui Rusty Moore. Ambele sunt excelenti ucigasi ai grasimii.

Consum prin aerobic exorbitant. Nu este stilul meu.

Se pare ca in momentul in care organismul nostru simte aceasta lipsa de hrana se declanseaza un mecanism de reactie ce duce la cresterea eficientei sistemelor existente in organism. Putem fi mai atenti, mai energici si mai rezistenti la stres. Este o teorie destul de intrigatoare care se ciocneste puternic de clasica masa inainte de efort sau in cazul sportivilor, inaintea antrenamentului pentru ca se pare ca dupa orice masa metabolismul uman incetineste. Si parca ar avea si ceva sens cand in multe ocazii subiectii se simt obositi dupa masa si simt puternic nevoia de somn.

Ca un test, in urma cu doua zile am avut o mica masa inainte de antrenament. Dupa mai bine de cateva luni de cateva ore de post inainte de antrenament organismul meu s-a comportat patetic. Am avut tot timpul senzatia ca am ceva in stomac si ca digestia a esuat, m-am miscat greu si am avut acel disconfort ca si cum ai incerca sa joci fotbal imediat dupa o masa copioasa. Interesant, avand in vedere ca doar in urma cu cateva luni parca nu as fi intrat in sala nemancat.

Principala mea masa ramane in aceasta perioada inainte de culcare. Probabil multitudinea de fani ai metodei "fara mancare dupa ora 19"" ar vrea sa ma traga pe roata pentru blasfemia mea. Sunt multe metode de post intermitent prin care putem declansa aceasta alternativa de sursa energetica prin consumul de grasimi din organism, ele trebuiesc in primul rand studiate de fiecare dintre cei interesati si aplicate in functie de programul, biologia si geneticul fiecaruia.

Foamea din interior

Foamea este senzatia experimentata de o persoana ce simte nevoia de hrana. Cea mai simpla definitie.

Dupa o scurta privire aruncata in farfuriile celor din jurul meu remarc ca pentru alura mea, chiar sunt un consumator de talie "medie" si cand spun asta compar raportul dintre portiile celor din jurul meu plus indicele de masa corporala al persoanelor in discutie, cu raportul meu.

Nu pot sa nu cred in continuare ca tendinta omului modern vizeaza consumul excesiv, ca sa citez o mica parte dintr-un spot ce ne gadila ecranele televizoarelor in pauzele pentru reclame. Nu stiu in continuare cat poate fi suficient dar realizez ca adevarul este undeva acolo.. intre creier si stomac.

In ziarele zilelor trecute citesc povestea tragica a unui individ care dupa ce a suferit o operatie de bypass la stomac in urma caruia i s-a redus o cantitate considerabila din intesin cu scopul de a reduce astfel consumul excesiv de hrana, moare consumand un pepene intreg. Acum, daca s-a eliminat asa zisa cauza, nu era un motiv intemeiat ca totul sa ramana un happy end ?

La un pas de ... mai mult

Si aici probabil ca putem constata ca una din sursele principale ale starii de foame, nu vine neaparat din stomac. Avem asadar si o sursa de infometare psihologica. O problema de comunicare intre creier si stomac ne lasa uneori intr-o stare de flamanzire si ca orice problema ce tine de haos, trebuie instaurata treptat pe cat posibil, ordinea si disciplina.

Instalarea unui agent de politie

In urma unor studii efectuate s-a constatat ca starea de foame se instaleaza si ca urmare a unor contacte efectuate cu ajutorul simturilor, vedere, miros si sunet. Nu doar atat, se pare ca persoanele obeze sunt mai sensibile la aceste stimulente decat celelalte persoane atingand astfel mai usor senzatia de foame.

Se stie la fel de bine si ca organismul uman se adapteaza la orice conditii este supus, dar mai ales la cele care psihologic ne ofera senzatia de bine, sau ca sa ramanem in zona subiectului, de saturatie. Devine astfel relativ usor sa ne obisnuim cu portii din ce in ce mai mari.

In functie de tipul morfologic al fiecarui individ efectele sunt diverse aproape de la caz la caz. Avem clasicul "slab" care precum un sac fara fund, indeasa mereu cantitati mari de hrana fara vreun efect sesizabil asupra greutatii corporale. Tipul mediu, care se ingrasa repede si slabeste la fel de usor, considerat de ceilalti drept un "lucky one" si desigur, supraponderatul care nu mai necesita nici o descriere.

Asta nu este o condamnare a celor care iubesc sa manance sau un indemn la infometare, ci doar o mica constatare ca in cele din urma avem nevoie de mai putina hrana decat consideram necesar. Corpul foloseste atat cat primeste si urmeaza sa ceara atat cat a fost obisnuit sa primeasca. Surplusul este eliminat sau depus sub forma de grasime. Este de atat de simplu.

Cantitatile de hrana se pot regla in functie de regimul de viata al fiecaruia. Un sedentar nu poate urma acelasi tip de alimentatie ca un sportiv de performanta si invers, asa cum sunt indivizi care traiesc cu mai multe mese mici/mari pe zi sau doar una/doua mese moderate/consistente.

Am constat pe parcurs ca cel putin in cazul meu, nu poti sa slabesti (sau sa dobandesti acel aspect de "fit") fara o usoara stare de foame si cu un procent foarte atent stabilit, sub media de necesar zilnic. Infometarea nu este o solutie la fel cum nici un program cardio barbar nu este, mai devreme sau mai tarziu urmeaza un colaps.

Un esec resimtit fizic este o greseala de informare respectiv abordare, pe cand un esec impus ca urmare a unor trisari, este un esec psihologic si tine de cotul alte abordari. Toti detinem puterea sa o facem, intr-un mod sau altul. Totul se rezuma la echilibru, organismul trebuie sa primeasca la fel de bine cum trebuie sa fie si restrictionat la anumite intervale.

In cele din urma in jocul asta totul se rezuma la a fi in forma, zambind.

Schimbari ale formelor

Au trecut ani de antrenamente prin care am abordat numeroase tehnici, mi-am stabilit diferite obiective si am incercat sa-mi sculptez propria bucata de lemn folosind la anumite intervale de timp, alte si alte instrumente.

Este un proces natural uman prin care inceputurile unei actiuni sunt intotdeauna mai puternice, omul tinzand aproape involuntar sa depuna mai mult efort in punctul A, dispunand de mai multa energie, care apoi eliberata treptat la punctul B duce la reducerea intensitatii efortului, urmata de atingerea obiectivului in punctul C. Aici se declanseaza o reactie prin care omul incepe sa caute raspunsuri la problema obtinerii unor rezultate cat mai bune/indelungate prin depunerea a pe cat posibil de putin efort. Poate ca este tocmai o cale naturala evolutionista prin care ne dorim atingerea unor stadii fizice si psihice cu efort mai scazut fizic si ridicat intelectual.

Un obicei apreciat la om. Gandirea.

Obiectivul. Cum fiecare calatorie incepe cu un pas, mi-am montat un obiectiv si am inceput sa il urmaresc. Una dintre principalele erori umane este alocarea unei doze prea mari de concentrare si efort pe obiectivul final, ratand o distribuire egala si catre parcurgerea spre acest obiectiv. Drumul catre poiana din padure, varful unui munte sau scaderea a 5 kg din greutate trebuie sa fie o experienta in primul rand placuta si de ce nu, distractiva. Experientele dure te calesc, dar repetate lasa doar un gust amar, indiferent de rezultate, o cale ce nu aduce satisfactie si buna dispozitie pe termen lung, esueaza. In cele din urma la baza unei vieti sanatoase sta in primul rand fericirea, restul sunt doar caramizi ce-i intaresc fundatia.

Lansarea sagetii este la fel de importanta precum atingerea tintei

Alimentatia. Element vital. Am ajuns de la sase mese pe zi si tot felul de suplimente la doua-trei mese pe zi. Pe masura ce obiectivul meu s-a maturizat am realizat mult mai bine ce pot dar mai ales ce vreau. Asocierea unui fizic lucrat cu cantitati mari de alimente este corecta, insa odata cu trecerea timpului am realizat ca nu doream de fapt sa obtin un corp de culturist ci mai degraba, unul de atlet. Am devenit treptat din ce in ce mai atras de dieta omului primitiv de ale carei beneficii am inceput sa ma bucur din ce in ce mai mult. Teoria spune ca omul primitiv a trait sute de mii de ani cu alimente de origine animala, facand eforturi scurte si sustinute. Pe scurt, carne, oua, legume si fructe. Fara alimente din categoria cerealelor cum ar fi faina, malai, cartofi, orez, fasole, etc pe care omul le-a introdus relativ tarziu in alimentatia sa si cu consecinte nefavorabile (atentie, nu neaparat negative) asupra corpului uman. In anumite zile experimentez un asa zis "post" de genul unei singure mese pe zi.

Piramida alimentatiei paleolitice

Natura. Majoritatea oamenilor moderni adora natura. Este locul in care se relaxeaza si uita de grijile cotidiene. Natura relaxeaza centrii nervosi si activitatea creierul diminuand efectele stresului, poate cel mai mare dusman actual al omului. Aerul curat, peisajul verde si plimbarile in natura sunt un izvor de sanatate si buna dispozitie din acest motiv incerc pe cat posibil sa stau "afara" si sfarsiturile de saptamana ma gasesc in general in afara ariilor urbane. Traseele montane sunt de departe unul dintre exercitiile mele favorite (daca le pot numi asa) in natura. Ai nevoie de un rucsac, alimente de baza, apa, o pereche de bocanci si o pelerina de ploaie.

Plimbare. Pauza. Plimbare.

Odihna. Un alt element vital. Omul modern si-a denaturat somnul. Fie ca se culca tarziu, nu doarme suficiente ore sau din cauza stresului, are parte de un somn neodihnitor, toate conduc la o stare de oboseala fizica si psihica, nervozitate si agitatie. Exercitiile fizice consuma rezervele organismului si din acest motiv este necesar sa dormim corect. De asemenea, prin exercitii si plimbari in natura se imbunatateste si "accesul" la somn. Nu este de mirare ca dupa 10-12 ore la birou urmate de noi sedinte de sedentarism, un subiect fie nu are parte de un somn mediu de 8 ore, fie starile cu impact negativ asupra organismului continua sa apara indiferent de durata somnului. Acest fenomen l-am observat la multi prieteni care desi dorm mai mult decat media normala, au constant stari de oboseala si le lipseste acea stare de buna dispozitie. Nici nu poate fi altfel cand organismul este privat de miscare, aer curat si alimentatie.

Antrenamentul. Imi place sa merg la sala de antrenament, dar la fel de mult sa ma antrenez in aer liber si sa alerg. Antrenamentele pentru ridicarea greutatilor dureaza 40-50 minute maxim. O greseala des intalnita in special in randul incepatorilor este durata sedintelor care uneori ajung si la 120 minute. Absurd! O sedinta mai lunga de timp nu va aduce rezultate mai mari, din contra. Ma axez pe exercitii de baza si in general pe gantere si bari olimpice, nu am fost niciodata omul "aparatelor" intrucat nu consider ca este corect sa imi supun corpul unor unghiuri impuse de aparate, cu gantere si barile olimpice este exact invers, fiecare om are un schelet si tesuturi ce il invelesc, asezate in moduri aproape unice. Nu ma ghidez atat de mult dupa un program, decat poate pentru stabilirea grupelor musculare ce se lucreaza in ziua respectiva. Trebuie sa simti mintea si muschiul, nu poti face o serie de x repetari doar pentru ca este trecuta pe o hartie. Antrenamentul categoric trebuie ajustat in functie de starea fizica din momentul respectiv.

Cucereste si comanda

Alergari. Dupa kilometri intregi alergati intr-o sedinta am realizat nu numai ca ma simteam slabit si epuizat dar apareau si forme de durere in zona genunchilor sau la nivel muscular. Dupa ceva studiu pe internet am descoperit metoda sprint-urilor si teoriile ce stau la baza acestora. Fiind un fan al paleoliticului am fost atras de studiile conform carora omul s-a dezvoltat pentru alergari de viteza, nicidecum pentru maratonuri de kilometri intregi. Mi-am format astfel un atrenament in natura ce consta intr-un exercitiu de viteza, scurt si intens urmat de pauza si apoi reluat de cateva ori, ce ajunge undeva la 15-20 minute. Pe langa faptul ca simt stimularea musculara si pomparea sangelui mult mai bine decat dupa jogging rezervele de energie fie raman in continuare la nivele optime, fie se refac mult mai rapid.

Optimismul. Atragi ceea ce emiti. Se stie. Au spus-o si altii o voi repeta si eu. Iti poti schimba stilul de viata si te poti bucura de efectele acestuia. Poti face suficienta miscare si nici nu trebuie sa te infometezi. Multi oameni isi pierd timpul in diete stupide cu apa si lamaie, salate, ciorbe de varza, paine sau mai cine stie ce tampenii. Se poate manca bine si sa poate obtine un corp armonios, nu exista scurtaturi si nici produse minune. Totul este in tine si in mediul din jurul tau. O abordare gresita transforma totul intr-o experienta neplacuta, dispare incredere si realizezi ca chestia asta nu va rezista, deci ce rost are sa incerci in viata sa pui bucati de piatra pe un acoperis subred care mai devreme sau mai tarziu se va prabusi in capul tau?

Intoarcere la inceputul drumului

"Oamenii au trait in natura 5 milioane de ani. Am fost facuti sa ne potrivim unui mediu natural. Deci ne simtim stresati intr-o zona urbana. Cand ne expunem naturii, corpurile noastre se intorc inapoi la cum ar trebui sa fie." Profesor Doctor Yoshifumi Miyazaki - initiatorul studiilor legate de efectul benefic al padurilor asupra corpului uman.

Sunt un reprezentant al celui mai evoluat mamifer dar cu siguranta poate singurul dintre cele care populeaza planeta, ce a preferat sa se refugieze din cadrul lui natural in care si-a parcurs pasii evolutiei, alegand sa convietuiasca in spatii inchise, slab aerisite si dezvoltate artificial, intr-un decor gri metalizat in care natura devine o povara de pe urma careia indivizi specializati ai primariei, trebuie sa curete in fiecare zori de zi.

Metropolis. Viziunea unei custi umane futuristice. Since 1927.

Imbunatatirile aduse propriei existente au usurat traiul omului modern, prin crearea de noi forme si sisteme ce au impins limitele in domenii cum sunt stiinta, ingineria, tehnologia si medicina. Nu fara un revers al medaliei, caci indepartarea de originile mediului au atras omului modern consecinte noi. Acesta a devenit mai lent, moale, sensibil, supraponderat si l-au expus unor noi consecinte psihologice puternice, factori pentru care omul incearca intr-un mod neobisnuit de stangaci sa faca progrese. In consecinta acesta a fost nevoit, ca de fiecare data cand metodele stiintei moderne au dat gres, sa se intoarca la radacinile creatiei sale in incearcarea de a dezgropa leacuri verzi demult uitate, eficiente si totusi inexplicabil de simple.

Consecinte. Dezvoltarea inteligentei versus restrangerea mediului natural.

O sa vedem ca in cazul de fata, este absurd sa incerci a cauta un remediu in mediul care l-a provocat si ca urmare trebuie sa identifici sursa, ca apoi sa ii poti descoperii opusul. Este un joc simplu universal precum binele contra raului, intunericul contra lumina sau mai nou, paduri contra blocuri. Paradoxal cum odata cu dezvoltarea excelenta a unor aptitudini, omul a reusit sa isi inhibe exact instinctele care i-au stat la baza propriei sale evolutii. Asa ca in timp ce unele insusiri invaluie omul intr-o naivitate a supravietuirii, cele de baza sunt sufocate, inhibate, precum un pumn de seminte ce sunt private de apa. Interesant insa ca aceste seminte nu dispar, ele sunt atat de puternic amprentate in ADN-ul nostru, incat poate ca vor fi necesari secole intregi pentru a putea fi starpite.

Voi incepe cu un exemplu fictiv, la indemana oricui. In 1903 Jack London publica nuvela Chemarea strabunilor in care personajul principal, cainele domesticit (Buck) ajunge de la ferma linistita de campie a stapanului sau, intr-o aventura ce-l poarta in hamurile unei sanii in goana dupa aur a inceputului de secol 19 si in cele din urma in padurile salbatice ale tinerei Americi. Pe parcursul calatoriei, privat de traiul linistit si indestulator asigurat de fostul stapan, Buck incepe sa-si descopere instinctele amutite de lumea civilizata, dezvoltandu-se intr-un exceptional caine de tractiune, al carui inteligenta renaste odata cu instinctele de supravietuire in natura ce incepe sa o redescopere precum un decor vizitat parca intr-o viata anterioara.

O chemare careia prea putini semeni ii raspund

Un secol mai tarziu de la aparitie, cand omul modern se regaseste la fel de preocupat de goana dupa alte tipuri de material, efectele nocive ale noului sistem se fac simtite la fel de puternic precum viata intr-o jungla primitiva. Pradatorii au alte forme, iar victimele cad sub coltii unor noi tipuri de violenta cum sunt stresul, agitatia, nervozitatea, depresia, oboseala psihica sau supraponderabilitatea. Toate din cauza aerului, apei si a hranei de slaba calitate, invaluite in lipsa de miscare si comoditate.

Omul orasului se declara totusi incantat de efectele naturii pe care o viziteaza doar cu anumite ocazii si sarbatori, incununate negresit de cantitati mari de carne fripta si alcool. Din nou, omul se impotmoleste inexplicabil sau de ce nu, constatata fiind inteligenta lui ridicata, voluntar. Culege astfel doar o mica parte din efectele benefice ale plimbatului in natura verde si pietre, insa mesele copioase de la baza lor, sunt acaparate substantial pentru ca odata intors in cusca lui de ciment, sa se supuna acelorasi factori moderni de distrugere cerebrala ce il imping puternic in natura din sanul careia de fapt provine. Pentru ca din nou, sa se impotmoleasca voluntar intr-un cerc vicios.

Omul iubeste cercul. Este mai usor sa ai slabiciuni decat sa lupti cu ele ?

Un grup de cercetatori japonezi pornesc cateva studii pe un grup de aproximativ 260 de persoane, timp de doi ani, in 24 de locatii diferite. Subiectii au parcurs diferite trasee, de la cateva ore pana la cateva nopti petrecute in natura. In urma studiului s-a constatat ca in urma expunerii la mediul natural, subiectii prezentau nivele medii ale cortisolului reduse. Cortisolul este un hormon corticosteroid produs de cortexul glandele suprarenale, foarte sensibil in mediul modern in care omul se expune zilnic, fiind responsabil de aparitia starilor de stres, depresie, boala, febra, trauma, frica, etc. Aceasta terapie naturala pare sa confirme inca odata beneficiile mediului natural asupra omului, caruia ii declanseaza o stare de liniste si calm, dovada ca acesti subiecti aveau nivele de stres mai reduse cu pana la 13,4% fata de subiecti din mediul urban.

Autorul, intr-una dintre multele "bai de padure".

Unul dintre factorii pozitivi declansati de catre organism in urma plimbarilor in natura, este proprietatea unei celule de a se transforma in ceea ce termenii stiintifici numesc "ucigasul natural". Sub acest efect, in general celulele albe (NK cells) care reprezinta prima linie de aparare a sistemului imunitar, ataca fara nici un fel de stimul medicamentos celulele vitrege ce apar in organism, cum ar fi: virusii, bacteriile si tumorile. Dezvoltarea terapiei in padure a dus la putin timp inclusiv la recunoasterea unor trasee turistice, drept purtatoare de efecte benefice in acest scop, ajungandu-se chiar ca unele companii sa organizeze astfel de plimbari pentru angajati. Rezultatele testelor.

Aroma padurilor sau fitonicidul, este o substanta imprastiata de copaci, ce permite oprirea dezvoltarii germenilor patogeni, scade nivelul tensiunii arteriale si conform unor studii psihologice recente care arata ca omul "simte" culorile, la fel se intampla si datorita impactului culorilor verzi ce de asemenea reduc nivelul de stres. Aceasta "aroma" are un puternic efect legat de intarirea imunitatii. Poate si din acest motiv omul incearca sa aduca in mediul sau urban plante si decoruri verzi pe strezi, in case sau la locurile de munca. De asemenea, padurea este generatoare de sunete 1/f cunoscut si ca "sunetul roz" care spre deosebire de celelalte sunete, relaxeaza persoana receptoare strecurandu-se la nivel subconstient. Din categoria surselor de sunete roz mai fac parte spre exemplu, valurile marii.

O vedere imbunatatita, un simt mai puternic, o aroma mai gustoasa, energie, vitalitate si liniste interioara. Toate intr-o padure. Recunosti ?

Calea catre mai multe tipuri de vindecare.

Daca suntem atenti, realizam stransa legatura intre organismele noastre si natura. Efectele pozitive ce apar intr-un mod natural si simplu. Consecintele sunt vitale, omul trebuie sa raspunda chemarii.

Printre alte surse: Japan Times Online, Sun Chlorella, Mark Sisson, Sfat Medical.

Condamnarea

Care este diferenta intre alegerile libere si cele pe care suntem fortati de anumite imprejurari sa le luam ? Cat de mica este distanta dintre a face mereu acelasi lucru din pasiune, si a te condamna sa il faci ? Privind acum in urma realizez ca viata poate fi formata din secvente noi intr-un numar redus si secvente relativ identice. Acestea formeaza un lant pe care toti il tragem dupa noi. Crestinii folosesc crucea dar eu sunt un crestin care si-a permis prin umila lui imaginatie sa dea un strat nou de culori vechiului tablou.

O metafora pentru viata mea. Zale vechi si noi.

Este foarte usor sa nu trebuiasca sa iei decizii dar risti sa realizezi intr-o zi ca esti in mocirla pana la genunchi pentru ca nu ai avut parte de ele, si este tare greu sa iei o decizie buna. Sunt indivizi care se gandesc la ei cand iau o decizie, si sunt indivizi care se gandesc la cei de langa ei. Unele alegeri se sting la putin timp dupa (unde ma duc in vacanta, ce fel de mancare aleg, ce film vad, ce tricou imi cumpar, etc) ruginesc si se desprind din lant dar avem si decizii care se vor ancora in zale (vreau sa fiu campion, vreau sa fiu olimpic la matematica, vreau sa fac un copil, vreau sa dau la facultatea de medicina, etc) facand lantul din ce in ce mai greu de tras.

Ce nu te ucide te face mai puternic. Cinstit. Fiecare zala bine determinata te dezvolta intr-un individ mai cizelat, mai pregatit, calit. Ca sa poti ajunge undeva iti trebuie un plan si planurile atrag multe decizii. Nu poti face umbra pamantului daca nu te intrebi serios la un moment dat care este planul tau. Nu poti ajunge undeva fara un plan. O insula pustie este un destin si fiecare individ aterizeaza pe una. Prezenta omului pe aceasta insula este dovada ca omul este responsabil de propriul destin.

Omul si insula pustie

Sunt oameni care se nasc cu un plan si au dintr-o conditie frageda puterea de a stapani decizia respectiva, la fel cum alti oameni o descopera pe parcurs dar la fel de bine ca si cei care nu reusesc sa o identifice, blestemand insula pe care au fost aruncati.

De cand ma stiu creierul meu a fost parca o cada plina cu apa alimentata de un robinet deschis la maxim, caci la anumite intervale de timp se revarsa si pe langa seturile de idei ca plutesc in minte se adauga altele noi. Un profesor din facultate mi-a spus ca ar trebui sa ma fac avocat sau om politic si in cercurile mele de prieteni, inca din copilarie, eram baiatul cu imaginatia. Ciudat parca modul cum, de cele mai multe ori cand abordam o anumita idee, cei din jurul meu se grabeau sa o innabuseasca pesimist, ca sa fie in cele din urma atrasi de ea cand vedeau pe pielea mea cum/ca functioneaza. Chestia asta s-a repetat de atatea ori, inca se mai repeta si imi doresc sa se repete in continuare.

"Calamitatea al carei calm te impiedica sa-i vezi gravitatea." Alexei Ignasov.

In viata, daca crezi cu tarie in ideile tale curand multi te vor urma. Oameni care se tem sa ia decizii, oameni slabi care au nevoie de lideri. Se formeaza un tu, ca lider. Optmismul atrage pesimism asa cum binele atrage raul. Daca intelegi lucrul asta realizezi ca in univers totul se rezuma la echilibru si ca orice incercare de balansare in exces catre unele dintre directiile date, plus respectiv minus, se soldeaza cu consecinte.

Personal, am fost mereu un optimist inconjurat de "Nu" si daca stau sa ma gandesc asta nu ma descurajeaza deloc, din contra, pentru ca stiu ca pot realiza orice imi doresc cu adevarat si nu se compara nimic cu gustul licorii din cupa victoriei, pe care iti este imposibil sa o imparti cu altcineva.

Acum trebuie sa ma scuzati, am un lant de tras dupa mine.

Cazul celor trei pui de pisica

Locul naratiunii: Un drum abandonat. Decor rural.

Subiectul: O masina inmatriculata in Bulgaria, o punga galbena cu un continut misterios, pisica noastra, Marele Arhitect si nu in ultimul rand, eu.

Actiunea: O tentativa banala de absorbire a razelor solare pentru imbunatatirea tenului in timpul unei plimbari obisnuite prin natura se transforma intr-o operatiune de salvare cu repercusiuni filosofice.
Scurt metraj: Eu pe un drum abandonat. Port pantaloni "3 sferturi" iar maieul sta agatat lalai de ei. Verdeata, aerul curat si soarele ce trebuie sa ma bronzeze putin sunt tot ce ma caracterizeaza momentan. De nicaieri apare o masina care la vreo 20 de metri de mine incetineste cat sa arunce o punga galbena pe geam, dupa care dispare in spatele vegetatiei bogate ce inghite drumul care parca nu duce nicaieri. Nimic interesant. Nimic nou. Un alt nesimtiti care arunca gunoiul pe unde il taie mintea. Pasii ma poarta catre zona in care a zburat punga aceia galbena, caci drumul meu, ducea tot pe acolo. Prin vantul timid obosit si el parca de caldura ajung la mine niste sunete subtiri ce ma duc cu gandul la vreo pasare mica. Nimic interesant. Nimic nou.

Continui sa merg. Nu sunt plecat demult dar deja am o senzatie de sete. Sunetul vine din nou purtat de vant de data asta parca multiplicat. Aduce din ce in ce mai bine cu aceleasi sunete care le auzeam cand intram in camera unde pisica din curtea noastra isi adusese pe lume urmasii. Trebuie sa fie o legatura intre punga cea galbena si sunetul acela. Daca este, inseamna ca in punga aia se afla ceva. Ar trebui sa las natura sa-si urmeze cursul mai ales ca sunetele au incetat. Merg mai departe si totusi sunetul revine din nou. Ma opresc si arunc o privire. Nu mai stiu zona unde a fost aruncat "coletul". Ma indrept catre ea, parasesc drumul si ma afund intr-o vegetatie salbatica in care ciulini si tot felul de urzici si plante hidoase mari se agata de picioarele mele.

Incerc sa-mi dau seama de unde vine sunetul, ca sa-i descopar locatia dar nu stiu ce se intampla ca nu se mai aude deloc si deja regret ca nu pot sa ii mai gasesc in amalgamul ala vegetal. Dupa cativa pasi, observ printre niste plante uscate punga. Ma indrept catre ea si o ridic. Incepe sa miste incet ceva inauntru. Este bine stransa la capat si daca este ceva viu inauntru, va muri sufocat sau de foame, caldura, sete. Ma intorc la drum si in timp ce paseam prin plantele acelea obraznice fac o gaura in punga cu degetul aratator. Inauntru se afla un prosop murdar si in cateva secunde, un brat mic si slab iese prin el de parca ar cauta libertatea. Incep sa se agite cand simt mana mea pe punga.

Da, sunt niste pui de pisica, inca nu am desfacut punga pentru ca nu stiu ce sa fac cu ei. Viata este dura, ii pot lasa la loc sa crape fara ca nici cel mai minuscul fir de praf din univers sa fie afectat de asta sau ... le mai pot oferi o sansa. Cred ca totusi cei care nu pot sa lupte, merita sansa ca intr-0 zi sa poata decide pentru destinul lor. Dar astazi sunt cuprins de sentimentul ca ar fi prea tragic, pana si pentru un pui de musca, sa ii fie rupte aripile din prima secunda de viata.

Pisica din curtea noastra are patru pui, sa aibe vreo doua-trei saptamani caci deja cerceteaza timizi mediul apropiat din jurul lor, vazand viata prin niste ochi proaspeti. In curte rup punga si desfac prosopul. Sunt trei pui, atat de mici ca nu au nici macar ochi. Ii voi duce la mama pisica si spre binele lor, sper sa-i accepte. O gasesc tocmai cand servea masa puilor. Ei bine, asta este, hai sa vedem. Ii pun langa ceilalti. In comparatie cu ei, sunt aproape pe jumatate. Pisica nu pare sa aibe nici o problema, ii miroase putin si se aseaza la loc intr-o parte. Puii, se amesteca intre ei. Au devenit frati vitregi.

Intrebari:

Ce cautam eu pe un drum arid la o ora la care majoritatea populatiei cauta umbra si comfortul ? Ce cauta masina la aceiasi ora cu mine pe acelasi drum imbacsit ?
De ce au fost aruncati puii de pisica exact cand eu treceam pe acolo ?
De ce pui de pisica si nu de ... sa zicem, catel sau hamster ?
De ce in acele momente am in curte o pisica ce are pui ce este pe deasupra si dispusa la acceptarea altora ?
Cine a proiectat drumul acela se gandea ca ani de zile mai tarziu mai multe entitati se ciocnesc din intamplare la o distanta de cateva secunde pentru a naste o situatie ?
Ce s-ar fi intamplat daca treceam cinci minute mai devreme sau mai tarziu ?
Ce s-ar fi intamplat daca eu sau soferul respectiv ne nasteam cu o zi sau doua mai devreme/tarziu ?
Ce s-ar fi intamplat daca puii se nasteau cateva ore mai devreme/tarziu ?
Ce s-ar fi intamplat daca nu era drumul acolo ? Ne-am fi intalnit in alta parte ?
Este totul doar o coincidenta sau lucram sub presiunea unor forte ce in anumite momente ne conecteaza perfect in cele mai neobisnuite imprejurari ?
De ce in ziua respectiva nu am putut ajunge pe litoral si am ajuns astfel in compania unui mediu uscat arid ?
Complic lucrurile simple sau le simplific pe cele complicate ?
Si in cele din urma, ce este atat de special la trei pui de pisica pentru care se aliniaza un sir de fapte ? Ca doar nu de ei depinde soarta omenirii in viitorul apropiat.

Intrebare bonus: Care este sensul vietii ?

Nimic interesant. Nimic nou.

Contact

Se implineste aproape o luna de cand tatonez (la propriu si la figurat) kickboxing-ul.

Gandul ma bantuia demult dar din cauza programului de lucru al fostului job, imi era imposibil sa ajung la timp in sala de antrenamente, diferenta intre sala de culturism si cea de kickbox este ca cea din urma foloseste un program fix, pe cand la fiare poti merge practic la orice ora poftesti in timpul programului. Partea interesanta la un program fix este acea introducere poate chiar subsconstienta a disciplinei, care lipseste la un program fara ceas.

Tot la capitolul disciplina sau mai degraba abordare, este prezenta unor instructori care se ocupa sa-ti prezinte/corecteze miscarile, lucru care in toate salile de fiare in care am fost eu prezent, lipseste cu desavarsire si unde instructorul este un tip platit slab, care citeste plictisit ziarul in spatele barului in timp ce fiecare face prin sala ce-i trece prin cap.

Nu cred ca sunt persoane care nu au auzit de sporturile de contact si ce implica acestea. Aici ca si in sala de fiare, intalnesti nenumarte tipuri de indivizi si te ciocnesti ca peste tot de aceleasi clasice mituri. Daca in general omul de rand scoate un "hmmm" cand vine vorba de sala de culturism, in cazul unui sport de contact totul se rezuma la "no fucking way".

Wait a minute Forrest !

Imagini cu knock-out-uri celebre, care de care mai spectaculoase, condimenteaza teorii de genul iesitului pe targa din sala de antrenament, batut mar sau cel mai des intalnit, celebra spargere a nasului. Poate fi sau nu cazul, dar totul se intampla intr-un mediu organizat in care iti poti da acordul. Prieteniile se pot lega in orice mediu, iar acesta nu face exceptie, oamenii de acolo nu iti sunt dusmani decat in ring iar daca ti-ai facut o idee despre mediul social care predomina salile atunci vei recunoaste asemanarile.

Concentreaza-te tinere Jedi

Oamenii de acolo te vor accepta treptat, pe masura ce iti castigi locul in randul lor, ca si intr-o sala de culturism. Aici, poate mai mult ca in sala de forta, depinzi mai mult de cei din jurul tau, dar ciudat, si mai mult de tine. Poate ca fierul si suplimentele iti pot umfla muschii fara prea mult efort intelectual, insa in cazul sporturilor de contact, vei simti pe pielea ta ce inseamna sa nu te concentrezi. Este un amalgam de alura fizica, tehnica si inteligenta combatanta. Toate ingredientele sportului cu gantere vor fi intalnite si aici, cu diferente in gramaj pentru ca da, sportul de contact in viziunea mea este tot un fel de mancare dar cu un gust diferit.

Si poate ca de aici a si inceput aventura asta. Sunt un tip care trebuie sa ma provoc mereu pentru a merge mai departe. Sunt un izvor marunt ce-si face incapatanat loc printre poalele muntilor si vailor, ghidat de viziunea teritoriilor noi ce se deschid la infinit inaintea ochilor. Am pana la urma un ascendent in varsator.

O saptamana obisnuita de vara arata asa:

Luni-Kickbox
Marti-Fiare
Miercuri-Kickbox
Joi-Fiare
Vineri-Kickbox
Sambata & Duminca-Cocktail/Party/Pool/Chilling/etc.

Momentan timpul si imprejurarile imi sunt favorabile, am sa urmez aceasta cale pana la urmatoarele semnale ale instinctelor. Daca simti nevoia sa mai evadezi din sala de forta, din alt tip de sport, sau vrei sa descoperi o lume dura dar corecta si fascinanta in care ai posibilitatea sa te analizezi mai bine din multe puncte de vedere, poti cauta pe Google o sala in zona ta.

Garda sus!